Tehnica Alexander

Tehnica Alexander constă într-o serie de metode de „re-educare” a organismului și minții noastre astfel încât să renunțăm la obiceiurile greșite în ceea ce privește postura corporală și mișcările și să le adoptăm pe cele corecte, pentru că acestea din urmă ar rezolva și preveni diverse afecțiuni.

Folosită în special de către actori și artiști pentru îmbunătățirea prezenței pe scenă și a performanței, tehnica Alexander se adresează și celor care vor să renunțe la anumite vicii de postură, care le pot afecta sănătatea.

Ce este tehnica Alexander?

Fondatorul acestei tehnici este actorul de origine australiană Frederick Matthias Alexander. Pentru că acesta se confrunta frecvent cu probleme respiratorii și în special cu răgușeala, condiție care îi punea în pericol activitatea și pentru că medicii nu reușeau să identifice o cauză fiziologică a problemei sale, actorul s-a gândit că el este „cauza” și a început să își analizeze intens postura și tehnica vocală. După 10 ani de exerciții a scăpat de obiceiurile greșite ale poziției corporale, care îi afectau calitatea vocii.

Începând din 1930, Alexander a început să predea această tehnică în Europa și în Statele Unite, iar trei ani mai târziu a luat ființă asociația STAT (Society of Teachers of the Alexander Technique), principalul organism care coordoneaza programele de calificare în această metodă. Tehnica face parte și din programul de studii al unor școli de muzică și teatru. (1)

Filosofia acestei tehnici constă în faptul că pe măsură ce devenim adulți începem să dezvoltăm niște obiceiuri nesănătoase în ceea ce privește postura noastră corporală, ceea ce în timp antrenează disfuncții ale aparatelor muscular și osos și mai departe afectarea altor nivele. De multe ori nu suntem conștienți că modul în care ne mișcăm și ne folosim corpul este total neindicat: punem prea multă tensiune pe anumiți mușchi, stăm așezați prea mult timp, avem o poziția a coloanei vertebrale defectuoasă, stăm picior peste picior etc. (2)

Cum funcționează tehnica Alexander?

Scopul tehnicii Alexander este de a ne face să descoperim cum să ne folosim corpul, astfel încât să nu îi afectăm echilibrul și să îl lăsăm să funcționeze optim, dar în același timp ne face conștienți de ceea ce nu facem bine.

Tehnica Alexander propune în primul rând conștientizarea posturii în trei ipostaze în care ne aflăm și identificarea eventualelor probleme:

• când stăm așezați
• când stăm în picioare
• când mergem
  

În cadrul ședințelor specialistul în tehnica Alexander este cel care ne observă postura corporală în timpul mișcărilor și atunci când stăm așezați și ne oferă alternative sănătoase. Sunt prezentate cele mai eficiente și indicate modalități pentru a ne mișca și a sta așezați astfel încât corpul nostru să fie în echilibru și bine coordonat și să nu punem presiune prea mare pe anumite zone, ceea ce în timp ar duce la afectarea lor (articulații, mușchi, oase, nervi). Mișcarea ar trebui făcută cu un minim de efort și energie, iar forța ar trebui să fie distribuită în mod egal organelor implicate. Corectarea comportamentelor nesănătoase este făcută de către trainer prin instrucțiuni verbale și direct prin manipularea blândă cu mâna. (2), (3)

Înainte însă de exersarea acestor noi posturi e nevoie de înțelegerea și de conștientizarea lor. De asemenea este încurajată orientarea atenției spre găsirea echilibrului, care facilitează apoi libertatea și simplitatea mișcărilor.

Argumente pro și contra

Pentru o viziune echilibrată asupra tehnicii Alexander, este util să trecem în revistă câteva dintre argumentele pro și contra acestei practici. Popularitatea metodei nu este atât de mare ca să fi stârnit controverse de proporții. Din păcate însă majoritatea studiilor și lucrărilor care abordează acest subiect este realizată doar de cei care promovează tehnica Alexander, ceea ce face mai dificilă formarea unei opinii obiective.

Argumente pro

• este o metodă sigură, non-invazivă și care nu implică efecte secundare
• se adresează atât corpului, cât și minții, pentru că mișcarea și postura corporală trebuie conștientizate și gândite înainte de a fi realizate
• ședințele de tehnica Alexander sunt personalizate și adaptate nevoilor fiecărui „elev”
• tehnica Alexander încurajează conștientizarea mișcărilor și propune în primul rând un exercițiu mental, în urma căruia are loc corectarea posturii corporale
• indiferent de veridicitatea acestei metode, faptul că susține renunțarea la obiceiuri care în timp este dovedit că au un impact negativ asupra sănătății (statul prelungit pe scaun, statul picior peste picior, poziția vicioasă a coloanei etc.) nu poate fi decât benefică
• tehnica Alexander se adresează în principal îmbunătățirii funcționării corpului nostru în activitățile de zi cu zi (4), (5)

Argumente contra

• tehnica Alexander presupune un proces îndelungat de exerciții și multe ședințe pentru ca eventuale efecte să fie sesizabile
• este nevoie de o motivație puternică și de voință pentru a putea renunța la un obicei cu care suntem obișnuiți de ani de zile
• această tehnică este la bază un exercițiu conștient de coordonare și de concentrare a atenției, care fără îndoială poate funcționa asupra acestor caracteristici, dar este mai greu de demonstrat că are efecte și asupra unor aspecte care țin de remedierea unor probleme serioase de sănătate
• nu s-a demonstrat până acum prin ce mecanism corectarea posturii și a mișcărilor ar putea influența controlul pe care îl avem asupra acținilor noastre sau a gestionării mai eficiente a stresului (1), (5)

Utilizare terapeutică

Metoda Alexander nu este o terapie în sine, dar susține că ar avea efecte terapeutice. Tehnica este considerată mai degrabă o metodă de reeducare, menită să prevină și să amelioreze anumite afecțiuni și condiții.

Prin corectarea viciilor și a obiceiurilor mai puțin indicate în modul în care ne mișcăm, stăm așezați sau realizăm activitățile noastre zilnice, tehnica Alexander susține că ar avea un rol benefic nu doar asupra zonelor implicate (remedierea sau prevenirea durerilor de spate, de gât, inflamațiilor articulare, spasmelor musculare etc.), dar și asupra altor aspecte precum creșterea echilibrului, mobilității, vigilenței, eliminarea stresului și îmbunătățirea stimei de sine. (2), (6)

Tehnica Alexander are la bază câteva principii fundamentale instituite chiar de cel care a creat această metodă:

• Conștientizarea obiceiurilor și a pattern-urilor de comportament din mișcările și activitățile pe care le facem
• Inhibarea obiceiului negativ, chiar dacă acesta a avut loc; este necesară oprirea lui imediat ce am observat că se întâmplă și înlocuirea sa cu comportamentul corect
• Controlul primar se referă la mișcările de coordonare înnăscute, în care sunt antrenate capul, gâtul și șira spinării și care sunt observate și la animale, care nu au dezvoltat vicii de postură ca oamenii; tehnica Alexander promovează reîntoarcerea la acest control primar
• Controlul mental este necesar pentru că mintea trebuie să dirijeze mișcările în mod conștient până se formează obiceiurile sănătoase
• Concentrarea atenției pe momentul prezent și trăirea acestuia mai degrabă decât orientarea strict spre finalul realizării unui obiectiv
• Ușurința și lejeritatea mișcării și orientarea spre calitatea acesteia (7)
  
  

Tehnica Alexander are susținere științifică?

Din păcate nu există foarte multe studii care să se fi axat pe eficiența tehnicii Alexander în tratarea anumitor condiții medicale.

În 2009 a fost publicat un studiu sponsorizat de Arthritis Research UK care și-a propus trecerea în revistă a beneficiilor terapeutice demonstrate științific pe care diferite tipuri de medicină complementară le au asupra unor afecțiuni specifice precum artrita reumatoidă, osteoartrita și fibromialgia. Printre terapiile luate în calcul s-a numărat și tehnica Alexander. Deși această metodă nu s-a dovenit eficientă pentru niciuna dintre afecțiunile menționate mai sus, autorii studiului consideră că tehnica Alexander a oferit rezultate promițătoare asupra durerii de spate, chiar dacă nu au fost în totalitate convingătoare. (8)

O meta-analiză din 2012 a luat în calcul toate studiile și testele clinice realizate până în iulie 2011 privind rolul tehnicii Alexander în ameliorarea oricăror tipuri de afecțiuni. Au fost selectate doar 18 care respectau criteriile metodologice. Concluziile la care au ajuns autorii au fost că tehnica Alexander a fost eficientă în reducerea durerilor de spate și a incapacității generate de durere la cei cu probleme de spate și totodată a ameliorat capacitatea celor bolnavi de Parkinson de a realiza activitățile zilnice. (9)

În ciuda acestor rezultate favorabile, este nevoie de cercetare suplimentară în acest domeniu pentru a se putea spune cu certitudine care este rolul tehnicii Alexander și ce beneficii pentru sănătate poate aduce. Tehnica Alexander rămâne însă o metodă pe care cel puțin actorii și artiștii o utilizează nu ca terapie, ci pentru îmbunătățirea performanței lor pe scenă (gestionarea emoțiilor, îmbunătățirea posturii, controlul activității).