A fi parinte - Arta si/sau Provocare ; lansare carte pentru părinți & bunici
Extrase din CUPRINS-ul cărții
Cap. 1 – A fi PĂRINTE – o reală provocare
Motto: "Nu ne putem proteja copii de viață, de aceea este important să-i pregatim pentru ea!..." - Rudolf Dreikurs
În calitate de parinte, mi-am pus des întrebarea: Oare sunt un părinte suficient de bun pentru copilul meu?... La ora actuală se vorbește mult despre conceptul de PARENTING (abilitatea de a ne educa copii) și găsiți multe articole cu informații utile pe site-urile specialiștilor. Personal, pot declara cu sinceritate, că A FI PĂRINTE este una dintre cele mai dificile, dar și cele mai frumoase provocări ale vieții. Din punctul meu de vedere, ținând cont de unicitatea ființei umane și variabilitatea extrem de ridicată a evenimentelor exterioare nouă, pot afirma că...
Ca adulți, avem responsabilitatea de a intelege nevoile copiilor nostri ! Mă refer la nevoile afectiv-emoționale, nu la cele materiale...
După părerea mea, cred că stă în puterea noastră, ca părinți și primi educatori ai copiilor noștri, să fim mai atenți și mai receptivi la modul creativ al copiilor prin care ei încearcă să ne spună cum se simt...
Cap.2 – Dilema părinților
Motto : „Avem curajul de a fi imperfecți!” - Rudolf Dreikurs
Și uite așa se instalează DILEMA PARENTALA: Nu știm ce să mai facem cu copiii noștri ! Suntem puși în situații delicate ( manifestări de irascibilitate și obraznicie ale copiilor), mai ales în public...și reacționăm adesea, cu furie sau cu resemnare. Îi plesnim, țipăm și noi, sau le permitem să ne șantajeze, cumpărându-le ceea ce-și doresc, deși nu merită, numai ca să TACA!... Astfel, copilul învată că dacă țipă, el obține ce-și dorește și va adopta acest comportament ori de câte ori va avea nevoie de ceva...
Dar câți dintre noi părinții, admitem că suntem singurii răspunzători de comportamentele nedorite ale copiilor noștri?!...
Din punctul meu de vedere, punctul de pornire în anihilarea unui conflict este cel în care reușim prin forțe proprii, sau împinși de copiii noștri care ne provoacă, să ne întrebăm:
„Cum mă simt eu ca părinte în momentul în care am senzația că sunt provocat?!”
Cap.3 – Reacții nedorite baza comportamentului nedorit al copilului
Motto : “Copiii mici nu te lasă să dormi, cei mari nu te lasa să respiri.” - proverb rusesc...
De cele mai multe ori, presați fiind de problemele cotidiene, nu avem timp și nici interes, pentru a ne pune întrebarea: CUM MĂ SIMT, EU ca părinte, atunci când copilul ma pune într-o SITUAȚIE PROVOCATOARE ? ... În exemplul de mai sus, evident, mama era iritată că fetița nu o asculta...
Rețineți: Copiii se plictisesc dacă nu îi obișnuim de mici, să facă anumite lucruri pe care ei le pot face; ei NU au posibilitatea să își pună întrebări cu privire la motivul pentru care sunt plictisiți, aceasta fiind datoria noastră...
Să nu subestimăm niciodată capacitatea de observare a copilului ! Este modalitatea lui non-conștientă, de a învăța: prin ÎNCERCARE și EROARE.... Ei observă tot ce se întâmplă în jurul lor, învață să se adapteze și cum să gestioneze mediul interior și pe cel exterior...
Rețineți : “Dacă vrem să ajutăm un copil să-și schimbe direcția (comportamentul), trebuie să înțelegem ce îl face să se miște !” Cum putem face acest lucru ? Încercând să descoperim adevăratul motiv care stă la baza comportamentului nedorit, al copilului.
Cap.4 – Când copilul adoptă un comportament de a cere atenție nemeritată
Motto: "Ne îngrijorăm de ceea ce va deveni copilul nostru mâine, însa uităm de ceea ce este el azi" Stacia Tauscher
În cazul copiilor care caută ATENȚIE, noțiunea „de ajuns” nu există. Să nu vă imaginați că ei rețin și apreciază momentele în care ne captează atenția. Dimpotrivă, vor continua să facă acțiunile pe care noi, ca părinți le-am validat prin reacțiile noastre...
Cap.5 – Accentuarea conflictului - lupta de putere
Motto: „Petrecem primele 12 luni cu copiii noștri pentru a-i învăța să mergă și să vorbească , iar urmatoarele 12 luni spunându-le să stea jos și să tacă." - Phyllis Diller
În capitolul anterior m-am referit la stadiul incipient al unui conflict parental. Se poate ajunge în stadiul de conflict mocnit atunci când vă simțiți provocat de intensificarea tendinței copilului de a se comporta cât mai neplăcut.
Rețineți: Este important să creeați o limită de timp preferată de voi, ca părinți, în care reveniți cu rugămintea de a relua discuția. Prin acest lucru îi arătați că sunteți interesat să continați discuția, dar mai ales, sunteți interesat de ceea ce simte el. Se creeaza, astfel un RAPORT de ÎNCREDERE care are impact benefic asupra imaginii de sine a lui....
Cap.6 – Accentuarea luptei de putere – RĂZBUNAREA
Motto: „Părinții îi învață pe copii să vorbească, copiii îi învață pe părinții, să tacă.”
După cum deja știți, răzbunarea intră în categoria acțiunilor care deschid și intensifică un conflict mocnit....
Rețineți: Este inutilă tentația de a corecta verbal un comportament nedorit al copilului, deja validat. Important acum ar fi să acționeze diferit. Acest lucru presupune ca părintele să NU continue acțiunea de a-i interzice copilului să facă un lucru....
Cap.7 – RETRAGEREA – Comportament de tip evitant
Motto: „Să taci bine e mult mai greu decît să vorbești bine.”
Dacă în ultimele trei capitole am discutat despre situații în care ați putut observa o dinamică relațională de tip activ între părinți și copii, în cazul retragerii avem de-a face cu pasivitatea. Prin comportamentul lui, părintele transmite inconștient copilului, lipsa speranței care generază retragerea (uneori verbalizată sub forma: „Nu mai știu cum să mă mai comport cu copilul ăsta!”), iar prin răspunsul său, copilul își manifestă neputiința în relaționare. Scopul lui este acela de a fi evitat. Această situație este gravă prin însăși estența ei: non-acțiune! Disperarea părinților și muțenia copiilor anulează orice fel de comunicare, fie ea verbală sau non-verbală...
Cap. 8 – Concluzii: Manipularea emoțională și impresionabilitatea părinților
Motto:„Abilitatea noastră de a funcționa, depinde de sentimentul nostru de apartenență” – Rudolf Dreikurs
Dacă am vorbit până acum despre comportamente greșite ale copiilor care apar ca urmare a percepției greșite a acestora cu privire la comportamentul părinților, pot afirma că în toate fazele menționate în cele 4 capitole apare acest fenomen de manipulare emoțională, la scară largă sau mai redusă, determinată fiind de sentimentele copilului/adolescentului....Pentru a ne ajuta copiii să coopereze și să fie utili în mediul familial, este necesar să le înțelegem motivele pentru care aleg să acționeze într-un fel sau într-altul...