Setea

Senzatia de sete ne este cu siguranta cunoscuta tuturor: o nevoie imediata de a consuma lichide.

Setea este, de asemenea, un semnal din partea organismului, care are capacitatea de a-si mentine constante functiile prin intermediul mecanismelor de reglare.

Setea este controlata foarte bine, astfel ca organismul nu va cere neaparat sa fie hidratat cat mai curand, ci cantitatea de lichide necesara restabilirii echilibrului. Din acest motiv, exista recomandarea de a fi in permanenta hidratati si a nu astepta sa ne fie sete.

Hidratarea

Pentru a intelege exact cum anume se instaleaza deshidratarea si de cate tipuri este, e necesar sa discutam despre repartitia apei in organism:

• apa reprezinta 60 % din greutatea corporala
• din aceasta, 55% este repartizata in sectorul intracelular
• 45%  se afla in sectorul extracelular: compartiment interstitial - 35 %, compartiment intravascular -  7,5% si compartiment transcelular - 2,5%.

Determinarea acestor valor se face prin injectarea un substante, care difuzeaza uniform in sectorul respectiv si astfel poate fi masurat spatiul de difuziune al acestor substante.

Cum apreciem starea de hidratare?

Starea de hidratare a organismului se face prin investigatiil de laborator: determinarea hemoglobinei, a hematocritului, a proteinelor totale, a glicemiei, a ionilor serici/urinari, a ureei plasmatice/urinare si corelarea rezultatelor: daca toate sunt in acelasi sens (toate crescute sau toate scazute), acestea vor indica fie o hemoconcentratie - deshidratare, fie o hemodilutie - hiperhidratare.

Ce este osmolaritatea?

Este numarul de osmoli/ kg corp. Aceasta este intr-o relatie de directa proportionalitate cu numarul total de particule dizolvate intr-un volum de lichid.
Constituentii majoritari ai osmolaritatii serice sunt sodiul, glucoza si ureea.

Tipuri de deshidratare

In functie de segmentul vizat, se disting:

• deshidratarea extracelulara
• deshidratarea intracelulara
• deshidratarea globala
  
  

In functie de osmolaritate:

• deshidratarea hipotona
• deshidratarea hipertona

Acestea nu sunt tratate diferit, deoarece deshidratarea dintr-un compartiment poate atrage hiperhidratarea altuia, sau poate fi vorba despre o deshidratare globala.

Setea

Setea se manifesta prin uscaciunea gurii si senzatia de constrictie faringiana.

Pierderile de apa sunt reglate in mod normal prin urina, respiratie, transpiratie si materii fecale dar, in cazuri patologice, aceste pierderi nu mai sunt compensate prin consumul de lichide.

Pierderile de apa pot sa apara si in cazul unor afectiuni in care bolnavii refuza hidratarea, fie daca apa consumata este prea bogata in sare, fie daca pierderile sunt foarte mari (prin diaree, varsaturi, transpiratie excesiva, hemoragii, plasomoragii) sau in urma administrarii unor tratamente diuretice luate incorect.

Setea - mecanism fiziologic

Mecanismul setei este unul complex, implicand existenta stimulului reprezentat de pierderea de lichide, care determina o cascada de evenimente.

Deshidratarea duce la diminuarea secretiei salivare, a cresterii osmolaritatii plasmatice, consecutiv scaderii volumului plasmatic. Acest lucru poate fi dovedit experimental foarte simplu: daca intr-o eprubeta exista apa si substante solide, iar in alta o cantitate mai mica de apa, dar aceeasi cantitate de substante solide, in cea de-a doua, concentratia va fi mai mare,  din cauza scaderii volumului apei.

In cazul de fata, concentratia substantei este osmolaritatea plasmatica, iar volumul apei corespunde volumului plasmatic.

Diminuarea secretiei salivare si cresterea osmolaritatii plasmatice duc la instalarea unui dezechilibru, care duce la uscarea gurii si a faringelui si la scaderea presiunii arteriale.
Uscarea gurii si a faringelui, impreuna cu cresterea osmolaritatii plasmatice, duc la stimularea osmoreceptorilor care capteaza si transmit informatia catre hipotalamus. Prin intermediul unui influx nervos, stimulul ajunge la cortexul motor care produce nevoia ingestiei de apa.

Pe de alta parte, scaderea presiunii arteriale stimuleaza centrul de reglare, reprezentat de celulele juxtaglomerulare ale rinichiului, care elibereaza renina. Renina stimuleaza angiotensina II, care se duce de asemenea catre urmatorul centru de reglare, reprezentat de hipotalamus, la nivelul centrului setei, de aici aparand senzatia de sete.

De la nivelul hipotalamusului si al cortexului motor pleaca un influx nervos catre efectori, adica muschii scheletici care au legatura cu ingestia apei. In urma consumului de apa, se realizeaza absorbita apei prin mucoasa digestiva, rezultand scaderea osmolaritatii plasmatice, prin cresterea volumului plasmatic.

Astfel, echilibrul se restabileste, gura si faringele se umezesc, iar presiunea arteriala creste.

Asa cum exista mai multe tipuri de deshidratare, este normal sa existe si mai multe tipuri de sete:

• setea volemica, provocata de scaderea volumului de lichid la nivel extracelular sau data de deshidratarea globala
• setea osmotica, declansata de scaderea volumului de lichid din compartimentul intracelular.

De ce este important sa ne hidratam corespunzator in fiecare zi?

Chiar daca initial gradul de deshidratare este unul scazut, efectele sunt vizibile. O deshidratare de doar 2% determina reducerea cu 20% a capacitatii muncii fizice/intelectuale, in unele cazuri poate produce halucinatii si uneori (15% din cazuri), chiar decesul.

Fiecare individ are nevoi ce difera, in functie de particularitatile organismului, de nivelul de efort pe care il depune, de temperatura mediului ambiant in care locuieste/lucreaza, insa recomandarea este sa se consume intre 1,5-2 l de lichide /zi.

Exista patologii asociate:

• absenta setei, produsa in general de lezarea centrului setei din hipotalamus.
• setea exacerbata (potomania) are o multitudine de cauze: poate fi un simptom al diabetului, a unei tulburari psihice sau a unei hemoragii masive.
• excesul de apa - in mod normal, excesul de apa este eliminat prin urina. Exista insa situatii cand, prin retentia de sare, se reabsoarbe secundar apa, astfel aparand edemele (acumulare excesiva de lichid, sub forma unei umflaturi sub piele).

Concluzii:

• medicii recomanda consumul a cel putin 1,5 L de lichide pe zi
• setea apare ca urmare a instalarii unei deshidratari
• deshidratarea este de mai multe tipuri si de grade diferite de gravitate
• centrul setei se afla in hipotalamus
• prin lezarea hipotalamusului se poate instala absenta setei
• mediul in care traim/lucram si variabilitatea individuala sunt factori care influenteaza necesarul de lichide al fiecarui individ