Scabia

Scabia este o dermatoză parazitică infecțioasă cauzată de căpușa Sarcoptes scabiae. În general transmiterea acestei căpușe are loc prin contact direct corporal, de obicei prelungit, contact sexual sau poate să aibă loc și prin hainele sau lenjeria infectată (în cazul scabiei crustoase)

Etiologie

Sarcoptes scabiae este o căpușă de dimensiuni la vârsta adultă în jur de 0,30 până la 0,45 mm lungime și 0,25 mm lățime (femela este de două ori mai mare ca masculul). Căpușele adulte sunt sferice, fără ochi și au patru perechi de membre. Sunt ovale, turtite pe fața ventrală și convexe pe fața dorsală, cu o formă asemănătoare broaștelor țestoase. Femela trăiește 4-6 săptămâni, producând în medie 40-50 de ouă. Rezistă foarte puțin departe de gazdă (24–36 ore la temperatura camerei, maximum 3 zile, în condiții de umiditate relativă, în haine și lenjerie de pat)

Căpușele sunt capabile să sape șanțuri și să traverseze stratul cornos al persoanei infectate în timp de o oră. Hipersensibilitatea la proteazele din fecalele căpușei poate genera reacții de hipersensibilitate locală și la distanță

Scabia afectează toate păturile sociale și toate sexele. Se presupune că ar apărea aproximativ 300 de milioane de cazuri noi de scabie anual, dar nu s-a stabilit exact ce procent din acest total este reprezentat de cazurile de scabie transmisă prin contact sexual. Prevalența este cea mai ridicată în țările în curs de dezvoltare, unde boala este endemică.

Persoanele cele mai expuse riscului infectării sunt cele care locuiesc sau au relații sexuale cu o persoană infectată, persoanele care lucrează în instituții precum spitalele sau aziluri sau chiar grădinițe.

Simptomatologie

Există doua manifestări clinice ale scabiei: infecția clasică și scabia crustoasă, care apare în general la persoanele imnunocompromise.

Clinic simptomul principal îl constituie pruritul (mâncărimea) în zona genitală, care apare la 2-6 săptămâni după infectare. Acest prurit se accentuează noaptea și la căldură. La o persoană reinfectată pruritul reapare în 1-4 zile. La nivel genital pot apărea linii caracteristice de culoare argintie, cu o lungime medie de 0,5 cm, care pot fi văzute în piele. Ele de fapt sunt niște șanțuri săpate de căpușe la nivelul pielii (șanțuri acariene).

Localizarea tipică a acestor șanțuri cuprinde:

• spațiile interdigitale ale mâinilor și picioarelor;
• articulația carpo-radială (încheietura mâinii);
• suprafața extensoare a cotului;
• regiunea mamelonului la femei;
• penisul și scrotul la bărbați;
• zona inter-fesieră;
• plicile axilare anterioare.

Tipic pentru zona genitală este și apariția veziculelor perlate, papulelor sau nodulilor, precum și leziunile de grataj (excoriațiile), sunt deseori prezente și în aria genitală. Excoriațiile apar deseori datorită mâncărimii insistente la acest nivel.

Scabia crustoasă este semnalată la persoanele imunocompromise, precum: pacienți cu SIDA, persoanele cu perturbări neurologice și cele plasate pe termen lung în instituții speciale.

Semnele clinice caracterisitice constau din plăci crustoase (hiperkeratozice), papule și noduli, îndeosebi pe palme și plante (tălpi), dar și pe ariile axilare, fese și scalp. Ocazional pot să apară leziuni psoriaziforme sau eczematoase. Acestea prezintă o descuamare fină și făinolentă, însoțită de eritem, de obicei. Pielea este de obicei uscată. Este extrem de infecțioasă și poate fi sursa unei epidemii. Complicațiile scabiei crustoase în cazul lipsei de tratament sunt: septicemia.

Examene paraclinice

• examenul microscopic direct în hidroxid de potasiu al probei din epidermul superficial, obținute prin raclajul șanțului acarian cu bisturiul;
• examenul direct cutanat pentru depistarea căpușelor, folosind stereomicroscopul epiluminiscent.

Tratament

Înainte de aplicarea schemei de tratament se recomandă:

• Înainte de aplicarea lindanului: nu se recomandă baie sau duș, cu excepția cazului când pielea este murdară și necesită curățire. Dacă pacientul a făcut baie înainte de tratament, este necesară o oră pentru uscarea pielii înainte de aplicarea loțiunii, deoarece prin pielea umedă crește absorbția lindanului și respectiv crește riscul de toxicitate;
• Se aplică loțiunea / crema pe toată suprafața pielii de la linia mandibulară în jos, cu includerea tuturor plicilor, arcadelor, ombilicului, organelor genitale externe și a pielii subunghiale;
• Dacă pacientul își aplică local medicația, mâinile nu se spală după aplicare;
• Dacă medicația topică este aplicată de o persoană care nu suferă de scabie, această persoană trebuie să folosească mănuși chirurgicale;
• Îmbrăcămintea și lenjeria potențial contaminată poate fi spălată la o temperatură înaltă (>50C) sau poate fi ținută într-o pungă de plastic timp de 72 de ore, deoarece căpușa separată de organismul uman moare în acest interval.

Scheme de tratament utilizate:

• Permetrina 5% (o aplicare pentru 8-12 ore) este efectivă și bine tolerată;
• Lindanul 1% (o aplicare pentru 8–12 ore) este efectiv, dar poate cauza efecte adverse neurologice, datorate absorbției sistemice a preparatului din piele. Nu este aprobat în toată Europa și trebuie evitat tratamentul copiilor cu acest medicament;
• Benzil benzoatul 20-25% (trei aplicații la 24 de ore), dar prezintă dezavantajul că necesită aplicare pentru trei zile consecutiv. Există studii care indică combinarea benzil benzoatului 22,5% cu disulfiram 2% într-o singură aplicare. Benzil benzoatul poate provoca dermatită de contact.
• • Sulful (6-33%) în diverse preparări poate acționa ca un scabicid. Deși are un efect benefic prezintă dezavantajul că pătează îmbrăcămintea și necesită cel puțin 3 aplicări zilnice (de obicei 5 zile) consecutive la intervale de 24 de ore.
• crotamitonul 10%, dar pare a fi mai puțin efectiv decât permetrina și lindanul;
• aletrina, un piretroid sintetic;
• malationul 0,5%.

În cazul scabiei crustoase tratamentul este mai complex, administrându-se medicație și pe cale orală. Cea mai bună opțiune curativă este considerată tratamentul combinat topic și oral, dacă este disponibil ivermectinul (alți agenți antiparazitari, ca tiabendazolul și flubendazolul, pot fi, de asemenea, eficienți). Tratamentul topic este constituit din două aplicații de permetrină 5% sau lindan 1% pe întreaga suprafață cutanată, incluzând și capul. Dacă este necesar, permetrina poate fi aplicată și mai mult de două ori. Este posibilă alternarea cu terapia keratolitică, emolienți și băi, mai ales în cazul leziunilor keratozice extinse.
Tratamentul oral cu ivermectin (în total 2-3 doze la fiecare 1-2 săptămâni) este administrat respectând dozajul de 0,2 miligrame/kg masă corporală.

Din cauza riscului înalt de transmitere la persoanele de contact, este recomandată izolarea strictă până la vindecarea completă a pacientului. Este necesară o grijă minuțioasă a tuturor obiectelor personale ale bolnavului sau cu care acesta a intrat în contact recent. Sunt importante măsurile epidemiologice active pentru asigurarea tratamentului necesar implicând toate persoanele apropiate.

Tratamentul și sarcina/alăptarea

Permetrina, benzil benzoatul (aplicat de trei ori) și sulful (aplicat de trei ori) sunt considerate a fi inofensive în graviditate sau alăptare, deși sunt destul de puține studii pe acest subiect.

După finalul tratamentului pacientul trebuie să fie informat și să conștientizeze că va mai prezenta o anumită mâncărime locală, chiar după dispariția agentului etiologic. Dacă totuși pruritul local se menține două până la patru săptămâni sau dacă apar noi leziuni la nivel genital, reluarea tratamentului poate fi necesară.