Relația dintre inteligență și obezitate în timpul epidemiei de obezitate (studiu)

Un studiu realizat în Danemarca analizează relația dintre nivelul de inteligență și indicele de masă corporală (definit ca greutate în kilograme împărțită la pătratul înălțimii în metri). Cercetarea își propune să evalueze cum a evoluat această legătură în decursul a câteva decenii, în contextul în care rata obezității la nivel global a crescut dramatic.
De aproximativ cinci decenii, multiple studii au constatat că persoanele cu indice de masă corporală (IMC) mai mare tind să aibă un nivel de inteligență mai scăzut sau, privit invers, persoanele cu inteligență scăzută prezintă un risc crescut de obezitate. În aceeași perioadă, prevalența obezității (definită ca IMC ≥ 30,0 kg/m²) a crescut semnificativ în multe țări, determinând ceea ce experții numesc epidemia globală de obezitate. Întrebarea centrală a acestui studiu este dacă relația inversă dintre inteligență și obezitate se menține la fel de puternică odată cu creșterea numărului de cazuri de obezitate în rândul populației.

Studiul publicat în jurnalul Scientific Reports a comparat două cohorte de bărbați danezi tineri examinați pentru serviciul militar în aceeași regiune geografică, dar în perioade diferite:

• Cohorta timpurie (1939–1959): n = 258.882
• Cohorta târzie (1983–2001): n = 162.250

Participanții au fost supuși unei evaluări care a inclus:

• Măsurarea înălțimii și a greutății pentru calcularea IMC.
• Un test de inteligență (Inteligență Generală), administrat la vârste relativ similare în ambele cohorte.
• Date demografice și de mediu (de exemplu, anul nașterii și districtul geografic).

Autorii au aplicat modele statistice (logistice și de regresie liniară) pentru a observa:

• Cum variază prevalența obezității și a supraponderii (IMC ≥ 25,0 kg/m²) în funcție de rezultatele la testul de inteligență.
• Cum variază IMC în funcție de nivelul de inteligență.
• Cum variază nivelul de inteligență în funcție de IMC, analizând și tipare non-liniare (curbe în formă de J inversat).

Date statistice și aspecte metodologice relevante:

• IMC mediu în cohorta timpurie: 21,7 (SD 2,5), cu o prevalență a obezității de 0,8%, față de un IMC mediu de 23,5 (SD 3,9) în cohorta târzie, unde prevalența obezității era 6,7%.  
• Supraponderea (IMC ≥ 25,0 kg/m²) prezenta valori de 7,9% în cohorta timpurie și 21,3% în cohorta târzie.  
• Scorul mediu la testul de inteligență (ITS) în cohorta timpurie era de 39,4 (SD 12,2), iar în cea târzie de 41,1 (SD 9,3).  

Cercetătorii au folosit și modele non-liniare, adăugând termeni pătrați și cubici pentru a surprinde mai precis relația dintre inteligență și IMC, mai ales în zonele extreme ale distribuției IMC (subponderal sau obezitate severă).

Rezultate

• Prevalența obezității și inteligența: În ambele cohorte, obezitatea a fost asociată în mod monotonic invers cu scorul la testul de inteligență. Cu alte cuvinte, pe măsură ce scorul de inteligență creștea, prevalența obezității scădea. Această relație a rămas stabilă în timp, în ciuda creșterii substanțiale a procentului de persoane cu IMC ≥ 30 kg/m² în cohorta mai recentă.
• Supraponderea și inteligența: Deși această relație este mai puțin pronunțată decât în cazul obezității, s-a menținut un trend similar, cu o ușoară tendință non-liniară.
• IMC în funcție de inteligență: În cohorta târzie, s-a observat o scădere mai clară a IMC la valori mai mari ale scorului de inteligență, iar media IMC a fost oricum mai mare în această cohortă, indiferent de nivelul de inteligență.
• Inteligența în funcție de IMC: În ambele cohorte, scorurile cele mai ridicate la testul de inteligență au fost înregistrate la un IMC de aproximativ 20 kg/m², după care valoarea inteligenței a scăzut pe măsură ce IMC creștea, descreșterea fiind mai abruptă în cohorta timpurie și ușor atenuată în cohorta târzie. S-a evidențiat o formă de J inversat a curbei dintre IMC și scorurile de inteligență.
• Dimensiunea efectului: Deși există o legătură semnificativă între inteligență și obezitate, contribuția acestor factori în explicarea reciprocă (R-squared) s-a dovedit a fi relativ mică, sugerând că intervenția altor variabile (ex. factori genetici, socioeconomici, educaționali) joacă un rol important.

Concluzii

Per total, studiul arată că, deși inteligența medie a crescut ușor de-a lungul timpului, obezitatea a crescut mult mai rapid. Cu toate acestea, relația inversă dintre obezitate și inteligență a rămas robustă, chiar dacă, în partea de vârf a distribuției IMC, scăderea inteligenței pare ceva mai puțin pronunțată la generațiile recente.

Aceste concluzii oferă o perspectivă asupra persistenței legăturii dintre funcția cognitivă și obezitate, în pofida schimbărilor socioeconomice și a contextului de epidemie globală a obezității. Înțelegerea acestor mecanisme ar putea ajuta la crearea unor strategii de sănătate publică mai bine direcționate, care să țină cont de factori precum educația și resursele cognitive în prevenirea obezității.