Reflexoterapie

Reflexoterapia este una dintre cele mai populare terapii alternative, despre care se susține că ar promova relaxarea și îmbunătățirea stării de spirit.

Relaxantă și plăcută ca mod de realizare, reflexoterapia ridică însă unele semne de întrebare în ceea ce privește validitatea tehnicii și a afecțiunilor pe care susține că le-ar vindeca.

Cum funcționează reflexoterapia?

Reflexoterapia are la bază principiul conform căruia piciorul este împărțit în zone reflexe ce corespund unor organe și zone din corp. Aplicarea masajului și a presiunii pe aceste zone-oglinda, spun reflexoterapeuții, ar reduce sau elimina blocajele din organele, glandele si părțile corpului corespondente, permițând trecerea energiei vitale. În afară de laba piciorului, aceștia aplică reflexoterapia pentru mâini și urechi, care de asemenea conțin zone reflexe.

Terapeutul aplică presiune pe zone din talpa piciorului cu ajutorul anumitor tehnici, utilizând talpa piciorului ca pe o harta a corpului uman:

• piciorul stâng reflectă zonele de pe partea stângă a corpului, iar piciorul drept corespunde părții drepte a corpului;
• degetele de la picioare corespund capului și gâtului;
• "pernuța" piciorului reflectă pieptul, partea de sus a spatelui, inima și plămânii;
• arcada piciorului reflectă ficatul, pancreasul și rinichii;
• osul arcadei inferioare a piciorului reflectă coloana vertebrală, brațul și umărul reflectându-se pe exteriorul talpii;
• călcâiul reflectă zona lombară, pelvisul și intestinele.

În procesul de „diagnosticare”, terapeutul masează talpa piciorului și dacă întâlnește ceva neobișnuit, trage concluzia că organul corespunzător acelei zone ar avea probleme, ceea ce face ca acest diagnostic să fie vag și lipsit de încredere.

Ședința de reflexoterapie

În cadrul reflexoterapiei, evaluarea pacientului se face cu ajutorul indicatorilor de stres, adică anumite părți ale piciorului care indică adaptarea la stres. Aceste indicii pot fi vizuale - calusuri, bătături, sau sunt reacții de sensibilitate ale pacientului la tratamentul aplicat. Evaluarea acestor indicatori de stres permit reflexoterapeutului să stabilească o anumita tehnică și zonele asupra cărora trebuie să se concentreze, pentru a oferi pacientului relaxare.

O ședință obișnuită de reflexoterapie durează între 30 și 60 de minute și începe cu o discuție depre problemele de sănătate și stilul de viață al pacientului. Pentru aplicarea tratamentului pacientul se descalță și se întinde pe pat. Terapeutul inspectează picioarele, continua cu un masaj de încălzire, apoi aplică tehnicile specifice pe zonele problematice. Susținătorii acestui tip de terapie spun că ocazional pot apărea senzatii de greață sau anxietate, care sunt însă temporare și considerate ca făcând parte din procesul de vindecare.

Reflexoterapia este validă ca terapie?

Reflexoterapia este o practică de vindecare cu o tradiție veche, care folosește masajul pentru a stimula vindecarea trupului și a corpului. Masajul în sine oferit picioarelor este relaxant și are efect de calmare, de liniștire a persoanei. Pentru că nu presupune administrarea unor substanțe sau anumite tehnici invazive, efectele secundare ale reflexoterapiei sunt considerate minime, putând fi aplicată și la copii sau vârstnici. Ca și în cazul altor terapii alternative, relația terapeutică este importantă, pacientului i se oferă timp și atenție, anamneza este amănunțită, ceea ce poate explica efectul placebo care are loc. Acestea ar fi aspectele pozitive ale acestui tip de terapie, însă dincolo de ele, studiile științifice ne atrag atenția să nu mergem.

Reflexoterapia în primul rând nu este o știință, ale cărei tehnici și metode să aibă fundamente demonstrate. De exemplu, nu există nicio dovadă științifică care să susțină harta pe care o propune reflexoterapia. Mai exact, nu s-a găsit până în prezent o legături între zonele din talpă și a organelor așa-zise „oglindite”- în organism nu există nervi sau alte conexiuni între talpa piciorului și celelalte organe, ori acesta este principiul de bază al terapiei de față. Dacă legătura nu există, cum se poate pretinde că masajul unui anumit punct ar avea efect asupra rinichiului, de exemplu? Funcționarea reflexoterapiei sfidează în acest caz anatomia și fiziologia organismului uman.

Există totodată o variabilitate mare între hărțile utilizate în reflexoterapie pentru că nu există un acord între terapeuți în ceea ce privește organele presupuse a avea legătură cu talpa. Cu alte cuvinte, consultând reflexoterapeuți cu opinii diferite în această privință, este posibil să obțineți diagnostice și tratamente diferite pentru aceeași problemă, doar pentru că hărțile utilizate sunt diferite.

Cu toate acestea, s-a observat că pacienții care apelează la reflexoterapie se declară mulțumiți de efectele acestei tehnici. În acest context oamenii de știință și-au pus întrebarea dacă efectele obiective ale reflexoterapiei merg mai departe de efectul placebo. De aceea în 2002 a fost realizat un studiu pe femei aflate la menopauză, studiu care a vizat efectul reflexoterapiei asupra simptomelor cu care acestea se confruntau, în special cele de natură psihologică (depresie și anxietate). O parte dintre femei a beneficiat de masaj reflexoterapeutic, iar celelalte de un tip de masal non-specific (de control). Cele două tipuri de masaj au avut efecte similare, atât reflexoterapia, cât și simpla masare a picioarelor. Mai mult decât atât, doar 14 din 37 de femei și-au dat seama că li se făcuse un simplu masaj, și nu unul de reflexoterapie. Rezultatele acestui studiu au atras atenția asupra importanței efectului placebo, care pare să explice de ce atât de mulți oameni declară efecte pozitive ale unui tratament alternativ, când rezultatele obiective nu susțin aceste beneficii.

Indicațiile reflexoterapiei

În 2011 Edzard Ernst, doctor în medicina alternativă, a realizat împreună cu colegii săi o meta-analiză a tuturor studiile care au vizat efectul reflexoterapiei asupra stării de sănătate. Au luat în calcul toate cercetările care s-au făcut până la momentul respectiv și le-au exclus pe cele care nu respectaseră rigorile metodologice ale unui studiu clinic. Concluzia analizei a fost că reflexoterapia nu este susținută de dovezi clinice pentru a fi utilizată ca tratament în niciun tip de afecțiune.

Reflexoterapia poate fi plăcută și relaxantă ca mod de aplicare, însă nu trebuie să fie un substitut pentru controalele medicale regulate, exercițiile fizice periodice sau o dietă sănătoasă. Cu atât mai puțin această terapie nu trebuie considerată ca fiind un mijloc de a vindeca boli, mai ales atunci când este vorba despre situații amenințătoare de viață.