Ratele de obezitate în rândul copiilor și adolescenților sunt așteptate să crească până în 2050

Excesul de masă corporală reprezintă un factor de risc major modificabil pentru mortalitate și pentru anii trăiți cu dizabilitate la nivel global. Deși supraponderea în copilărie este adesea privită drept premisă pentru complicații viitoare, obezitatea este din ce în ce mai recunoscută ca o boală cronică complexă care afectează sănătatea fizică și mentală a copiilor și adolescenților mult înainte de vârsta adultă. Fiecare creștere suplimentară în prevalența obezității tinde să aducă costuri economice și sociale semnificative, pe măsură ce populația tânără afectată ajunge la maturitate cu un risc mult crescut de boli grave (ex. diabet, boli cardiovasculare, anumite tipuri de cancer). În plus, obezitatea rar se rezolvă după adolescență, amplificând riscurile pe tot parcursul vieții.
Până în prezent, majoritatea țărilor au eșuat în a preveni creșterea ratei de obezitate infantilă și adolescentină. Spre exemplu, ținta OMS de a nu crește prevalența obezității între 2010 și 2025 nu a fost îndeplinită de cele mai multe națiuni. În acest context, studiul condus de Institutul de Cercetare pentru Copii Murdoch (MCRI) și publicat în The Lancet își propune să ofere o imagine globală, regională și națională a prevalenței supraponderii și obezității la copiii și adolescenții cu vârste între 5 și 24 de ani, din 1990 până în 2021, împreună cu proiecții până în 2050. Aceste proiecții sunt menite să ghideze viitoarele politici și strategii de sănătate publică, inclusiv posibile obiective post-ODD (post-SDG), care să prevină o criză de proporții în bolile netransmisibile asociate obezității.

Metodologie și date

Surse și criterii de selecție:

Cercetătorii au folosit date din studiul Global Burden of Disease (GBD 2021), compilând informații privind IMC (body mass index) și prevalența supraponderii/obezității provenite din 1321 surse de date reprezentative la nivel național/subnațional în 180 de țări, colectate între 1990 și 2021. S-au inclus atât date măsurate obiectiv (înălțime și greutate), cât și date auto-raportate (ajustate pentru bias).

Definiții

• Pentru copiii/adolescenții <18 ani, s-a folosit standardul IOTF (International Obesity Task Force), care corespunde unui IMC de ≥25 (suprapondere) și ≥30 (obezitate) la 18 ani, adaptat vârstei și sexului.
• Pentru grupa 18-24 ani, supraponderea a fost definită drept IMC 25,0-29,9, iar obezitatea drept IMC ≥30,0.

Modelare:

• Estimările de prevalență pentru 1990-2021 s-au obținut prin regresia procesului gaussian spațiotemporal (ST-GPR), ajustând datele de prevalență și introducând corecții pentru metodele de colectare (auto-raport vs. măsurat).
• Proiecțiile până în 2050 (scenariul de referință) s-au realizat printr-o metodă de tip modelarea ansamblului generalizat, bazată pe trendurile istorice și Socio-demographic Index (SDI), parametru ce reflectă gradul de dezvoltare socio-economică al fiecărei țări.

Indicatori finali:

• Prevalența combinată a supraponderii și obezității.
• Prevalența obezității (≥IMC 30,0 adaptat la vârsta <18 ani după IOTF) ca parte din totalul copiilor/adolescenților.
• Trecerea de la suprapondere la obezitate - se consideră realizată atunci când majoritatea (>50%) din totalul populației cu IMC peste limita normală se încadrează la obezitate (vs. doar suprapondere).

Rezultate principale

Prevalența observată în 2021 și evoluția 1990-2021

• La nivel global, în 2021, 18,1% dintre copiii de 5-14 ani și 20,3% dintre adolescenții de 15-24 ani aveau suprapondere/obezitate (~493 milioane de persoane).
• Rata combinată a obezității la grupele 5-14 și 15-24 ani a crescut de 3 ori din 1990 în 2021 (de la 2,0% la 6,8%). Numărul total a atins ~174 milioane de cazuri (93 milioane la 5-14 ani și 80 milioane la 15-24 ani).
• Creșterile cele mai rapide între 1990 și 2021 s-au înregistrat în nordul Africii și Orientul Mijlociu, America Latină și Caraibe, și în super-regiunea high-income (SUA, Australia etc.).
• În 2021, regiunile cu cele mai mari procente de obezitate deja stabilită erau Australasia, America de Nord cu venituri ridicate, Orientul Mijlociu și America Latină. În Oceania (ex. Samoa Americană), multe țări au trecut la „predominanță obezitate” încă dinainte de 2021.

Proiecțiile către 2050

• Se estimează că până în 2050, circa o treime din copiii și adolescenții (5-24 ani) ai lumii, adică ~746 milioane, vor avea suprapondere/obezitate.
• Dintre aceștia, 360 milioane vor fi cu obezitate, aproape dublu față de valoarea din 2021.
• Creșterea obezității va fi cea mai accelerată în nordul Africii și Orientul Mijlociu, America Latină și Caraibe, și super-regiunea high-income. În mod special, se așteaptă ca Orientul Mijlociu, Africa de Nord și America Latină să atingă prevalențe foarte mari (peste 50% suprapondere/obezitate la copii și adolescenți).
• În Asia de Est și Oceania, traiectoriile variază: multe țări din Oceania vor atinge prevalențe extreme de obezitate la copii (chiar 60-70% în Tonga, Insulele Cook, Nauru). În schimb, în Africa Subsahariană, Asia Centrală, Asia de Sud-Est și anumite părți din Europa Centrală și de Est, se anticipează că populațiile vor rămâne încă în zona de suprapondere-predominantă și pot fi oprite înainte de tranziția severă la obezitate.

Interpretări și implicații

1. Tranziția la obezitate se accelerează în multiple regiuni, unele fiind deja majoritar obezitate (America de Nord, Australasia, Caraibe, Emiratele din Golful Persic). Alte regiuni (ex. Africa Subsahariană, Asia de Sud) sunt încă la începutul epidemiei, dar au un număr mare de copii, fiind critice pentru prevenție.

2. Prevenție vs. management:

• În zone încă predominant supraponderale (ex. Africa, Asia Centrală, estul Europei, zone din America Latină), accentul trebuie pus pe prevenire (măsuri de tip educație alimentară, îmbunătățire infrastructură pentru activitate fizică, politici de taxare a alimentelor ultraprocesate).
• În regiuni deja obezitate-predominantă (ex. America de Nord, Orient Mijlociu, Australia, America Latină), prevenția rămâne importantă pentru tinerii care nu au trecut încă la obezitate, dar este necesară și asistența medicală (medicamente anti-obezitate, programe de stil de viață intensiv, chirurgie bariatrică în cazurile severe). Lipsa acestor intervenții sporește riscurile bolilor cronice și a costurilor economice uriașe.

3. Politici și strategii:

• Deși personalizarea tratamentului individual este costisitoare și dificil de susținut la scară largă, politicile publice globale (cum ar fi taxele pentru băuturi zaharoase, reglementarea marketingului alimentelor nesănătoase, subvenții pentru fructe/legume) și intervențiile pentru școlile și comunitățile locale (ex. acces la alimentație sănătoasă, spații de joacă) pot avea un efect preventiv mai masiv.
• Pentru regiunile cu sărăcie mai mare și cu dublă povară (subnutriție și suprapondere), intervențiile de tip dublă sarcină (destinate să rezolve atât malnutriția, cât și obezitatea) sunt esențiale.

4. Rolul factorilor socio-economici și climatici:

• Globalizarea și industrializarea alimentației, schimbările climatice, modelele de migrație rural-urbană, toate contribuie la sistemele alimentare nesănătoase.
• Intervențiile integrate (ex. Health in All Policies) sunt necesare pentru a sincroniza eforturile dintre sănătate, agricultură, educație, mediu și finanțe.

5. Focus pe adolescenți:

• Obezitatea la adolescenți este deosebit de gravă având în vedere riscurile ulterioare: infertilitate, boli cardiovasculare timpurii, unele forme de cancer.
• Mai mult, există și transmitere intergenerațională: fetele și băieții obezi la 15-24 ani vor intra în perioada reproductivă, crescând șansele copiilor lor să moștenească risc pentru obezitate și boli netransmisibile.

Concluzii finale

Această analiză estimează că, dacă nu sunt aplicate măsuri urgente, până în 2050 ~746 milioane de copii și adolescenți (5-24 ani) vor avea exces ponderal, dintre care 360 milioane - obezitate. Se preconizează că ritmul de creștere a obezității va continua în toate regiunile, dar mai accelerat în Orientul Mijlociu, Africa de Nord, America Latină și Oceania.

Deși situația este extrem de alarmantă, există încă ferestre de oportunitate pentru intervenții, în special în țările încă predominant supraponderale, înainte ca marea parte a tinerilor să devină obezi. În țările deja predominant obeze, investițiile urgente în tratamente și management al obezității pentru copii și adolescenți ar putea reduce consecințele severe pe termen lung.