Comunicarea eficientă părinte-adolescent
Autor: Cristina Starica
Pentru a avea mai multe şanse de a fi cu copilul său , părintele trebuie mai întâi să înveţe să îşi audă copilul. Prin aceasta, de fapt, el îi arată copilului său că îi recunoaşte sentimentele şi i le acceptă, chiar dacă, uneori nu este de acord cu ele.
In loc să-i respingi sentimentele: "Lasă, că nu te merita băiatul ăsta!"....identifică gândurile şi emoţiile: "a fii părăsită...este destul de dureros, cred. Nu mă mir că eşti aşa supărată. Ai crezut mult în băiatul ăsta".
Deşi părintele nu poate alunga toată durerea copilului, poate în schimb, să îl ajute să-şi exprime gândurile şi sentimentele, astfel încât realitatea să devină o experienţa din care poate învăţa şi care îl ajută să treacă peste incident.
Dacă părintele îşi arată înţelegerea faţă de situaţia neplăcută în care se află copilul său, ulteriori îi va fi mai uşor să îş facă acceptate regulile clare. Copilul va înţelege astfel care sunt valorile şi convingerilor părinţilor lor, a familiei in care trăiesc, cadru contextual în care face şi el numeroase alegeri.
Există două situaţii de a formula exprimări adecvate:
a) când părintele formulează ceea ce simte şi gândeşte el, când îi lasă libertate partenerului de conversaţie să acţioneze din propria dorinţa, fără a se simţi presat. Astfel, sunt specificate împrejurarea în care are loc acţiunea, apoi sentimentul şi gândurile adiacente pe care îl are părintele, referitor la ce se întâmplă, iar la sfârşit, precizarea cât mai detaliată a comportamentului dorit (aşteptarea).
De exemplu: "Fă curat în cameră!"
Imprejurare: Când văd toate lucrurile astea amestecate,
Sentiment: mă înfurii
Ganduri: deoarece mi se pare că nu respecţi lucrurile şi munca mea
Comportament dorit: şi mă aştept să mă respecţi prin a face curat
b) prin exprimarea sentimentelor văzute la celălalt, are loc o consolidare a relaţiei dintre cele două persoane şi o creştere a încrederii copilului în propriul părinte, care ştie să recunoasca prin ce trece copilul său:
De exemplu: "Fă curat în cameră!"
Imprejurare: Ştiu că a pune lucrurile la locul lor, când sunt toate lucrurile astea amestecate,
Sentiment: te deranjează (te infurie)
Ganduri: deoarece îţi ia din timpul pe care vrei să-l petreci altfel
Comportament dorit: dar doar aşa poţi să ieşi mai repede afară (ai loc pentru lucrurile de azi...)
Acum, pune in practica ceea ce am prezentat, fii consecvent si observa rezultatele.
In loc să-i respingi sentimentele: "Lasă, că nu te merita băiatul ăsta!"....identifică gândurile şi emoţiile: "a fii părăsită...este destul de dureros, cred. Nu mă mir că eşti aşa supărată. Ai crezut mult în băiatul ăsta".
Deşi părintele nu poate alunga toată durerea copilului, poate în schimb, să îl ajute să-şi exprime gândurile şi sentimentele, astfel încât realitatea să devină o experienţa din care poate învăţa şi care îl ajută să treacă peste incident.
Dacă părintele îşi arată înţelegerea faţă de situaţia neplăcută în care se află copilul său, ulteriori îi va fi mai uşor să îş facă acceptate regulile clare. Copilul va înţelege astfel care sunt valorile şi convingerilor părinţilor lor, a familiei in care trăiesc, cadru contextual în care face şi el numeroase alegeri.
Există două situaţii de a formula exprimări adecvate:
a) când părintele formulează ceea ce simte şi gândeşte el, când îi lasă libertate partenerului de conversaţie să acţioneze din propria dorinţa, fără a se simţi presat. Astfel, sunt specificate împrejurarea în care are loc acţiunea, apoi sentimentul şi gândurile adiacente pe care îl are părintele, referitor la ce se întâmplă, iar la sfârşit, precizarea cât mai detaliată a comportamentului dorit (aşteptarea).
De exemplu: "Fă curat în cameră!"
Imprejurare: Când văd toate lucrurile astea amestecate,
Sentiment: mă înfurii
Ganduri: deoarece mi se pare că nu respecţi lucrurile şi munca mea
Comportament dorit: şi mă aştept să mă respecţi prin a face curat
b) prin exprimarea sentimentelor văzute la celălalt, are loc o consolidare a relaţiei dintre cele două persoane şi o creştere a încrederii copilului în propriul părinte, care ştie să recunoasca prin ce trece copilul său:
De exemplu: "Fă curat în cameră!"
Imprejurare: Ştiu că a pune lucrurile la locul lor, când sunt toate lucrurile astea amestecate,
Sentiment: te deranjează (te infurie)
Ganduri: deoarece îţi ia din timpul pe care vrei să-l petreci altfel
Comportament dorit: dar doar aşa poţi să ieşi mai repede afară (ai loc pentru lucrurile de azi...)
Acum, pune in practica ceea ce am prezentat, fii consecvent si observa rezultatele.