Situaţia familiei care are un membru cu autism
Autor: Cristina Starica
Tulburările din spectrul autismului nu afectează numai persoana care are acest simptom, ci acţionează indirect asupra întregii familii. In general, evoluţia oricărei familii este dificilă dar acest lucru devine şi mai împovărător când un membru al familiei este diagnosticat cu autism. După primirea diagnosticului, membrii familiei au numeroase întrebări, sunt confuzi, furioşi, plini de durere şi disperare. Stresul fizic este completat de stresul psihic, care complică şi mai mult problemele pentru părinţi. Familiile se confruntă cu tot mai multe greutăţi de natură financiară, care par să nu se termine, nevoia crescută de îngrijire medical, suportul educaţional inadecvat, accesarea unor servicii de terapie pentru situaţia copilului lor. Rezolvarea problemelor solicită timp, bani, îndepărtarea de casa sau de serviciul adulţilor din familie.
Comportamentul neobişnuit şi lipsa deprinderilor sociale sunt aspect comune întâlnite la persoanele diagnosticate cu tulburări din spectrul autism, ceea ce face ca familia să se izoleze de prieteni, familia extinsă şi chiar de restul comunităţii.
De multe ori, problemelede această tulburare poate afecta şi fraţii deoarece grija excesivă a adulţilor îndreptată asupra unui copil, pentru a-i găsi tratamentul şi specialiştii adecvaţi poate determina diminuarea atenţiei şi scăderea manifestarea afecţiunii fată de ceilalţi copiii. Adesea, fraţii ajung să fie şi ei izolaţi de prieteni, familie, comunitate. Apar frustrări suplimentare...
Rata divorţurilor în aceste familii, poate ajunge până la 80%.
In acest context, familiile au nevoie de suport psihologic.
Comportamentul neobişnuit şi lipsa deprinderilor sociale sunt aspect comune întâlnite la persoanele diagnosticate cu tulburări din spectrul autism, ceea ce face ca familia să se izoleze de prieteni, familia extinsă şi chiar de restul comunităţii.
De multe ori, problemelede această tulburare poate afecta şi fraţii deoarece grija excesivă a adulţilor îndreptată asupra unui copil, pentru a-i găsi tratamentul şi specialiştii adecvaţi poate determina diminuarea atenţiei şi scăderea manifestarea afecţiunii fată de ceilalţi copiii. Adesea, fraţii ajung să fie şi ei izolaţi de prieteni, familie, comunitate. Apar frustrări suplimentare...
Rata divorţurilor în aceste familii, poate ajunge până la 80%.
In acest context, familiile au nevoie de suport psihologic.