Educaţia în funcţie de caracteristicile părinţilor
Autor: Cristina Starica
Propriile predispoziţii şi temperamentul specific ne determină să îi educăm pe copii în funcţie de caracteristicile pe care le credem importante, adică cele care ne-au avantajat pe noi, ca părinţi...
Influenţa predispoziţiilor
Părinţii extravertiţi îşi îndeamnă copiii să fie deschişi şi sociabili, să-şi facă prieteni, să exersezi capacitatea de comunicare pentru a nu deveni nchişi în sine, singuri.
Părinţii introvertiţi consideră că un copil extraverit este obositor, asa că îl îndrumă către activităţi mai liniştite, sperând că va învăţa să aprecieze lucrurile făcute pe cont propriu. Cu toate astea, le place la copilul lor, extravertit ,să-l vadă expansiv şi vioi. Le place să se joace cu copii lor în linişte sau să colaboreze cu ei.
Părinţii senzoriali îşi petrec mult timp povestindu-le copiilor lor despre fapte concrete, fiind convinşi că toate aceste cunoştinte despre lume îi vor ajuta să se descurce în viaţă. Adesea se chinuie să-i înveţe treburi practice, de la legarea şireturilor la pantofi, până la obţinerea unui împrumut.
Părinţii intuitivi doresc să le dezvolte creativitatea copiilor lor, sugerlndu-le cât mai multe variante fără să le povestească despre prea multe fapte. Nu îi interesează prea mult cum acţionează asupra lucrurilor, ci cum vorbeşte despre ele.
Părinţii reflexivi îşi îndeamnă copiii să-şi dezvolte logica, să argumenteze ceea ce face, îi explică acolo unde a greşit. Nu are răbdare cu copilul care glndeşte confuz sau are reacţii emoţionale.
Părinţii afectivii îşi învaţă copiii să aibă înţelegere şi grijă faţă de cei din jur. Le arată prin propriu exemplu şi suferă când copiii lor nu se comportă ca ei. Manifestările de apreciere arătate de celelalte persoane sunt mai importante declt logica şi fermitatea.
Părinţii perceptivi sunt mai puţin riguroşi, mai relaxaţi în privinţa punctualităţii, de cele mai multe ori îşi lasă copiii să descopere singuri viaţa. Le place să le ofere ocazii de a învăţa şi de a cunoaşte prin acumularea propriilor experiente.
Părinţii judicativi vor ca viaţa copiilor lor să fie bine organizată şi le arată asta de când sunt mici. Cei care întârzie ori nu sunt gata la timp pentru şcoală sau la o petrecere îi îngrijorează pe astfel de părinţi, care vor să aibă nişte copii productive , hotărâţi şi punctuali.
Influenţa temperamentului
Părinţii intuitivi-afectivi: vor să ajute copiii să devină persoane unice, să manifeste căldură şi să aibă fantezie. Le oferă ocazii să îşi manifeste creativitatea aţlt în gândire, cât şi în ceea ce simte.
- nu reuşesc să îi înţeleagă pe copiii lipsiţi de imaginaţie, care nu reuşesc să găsească diverse soluţii la problem sau care sunt insensibili la problemele altora.
Părinţii intuitivi-reflexivi: prefer să le dezvolte inteligenţa şi sunt exigenţi cu copii lor. Le pretend să fie lucizi, să se exprime logic şi să îşi exerseze gândirea.
- nu-i înţeleg pe copiii fără imaginaţie, îşi pierd răbdarea dacă observă că nu înţeleg un anumit raţionament
Părinţii senzoriali-judicativi vor să-şi educe copiii încât să devină adulţi echilibraţi, pe care să te poţi bizui. Ii învaţă să fie responsabili, să fie harnici atât în familie, cât şi la şcoală sau în societate.
- nu îi înţeleg pe cei care trăiesc în lumea viselor şi a fanteziei, nici pe cei cu înclinaţii către aventură sau care tind să piardă noţiunea timpului.
Părinţii senzoriali-perceptivi îi lasa pe copiii să crească fără a-i îngrădi prea mult.Ii învaţă să fie conştienţi de aspectul practice al evenimentelor vieţii şi să reţină diverse lucruri. Le atrag atenţia asupra şanselor reale pe care le au şi îi sfătuiesc să profite de ele.
- nu îi înţeleg pe copiii visători, care au o imaginaţie bogată şi nici pe cei care nu ştiu să vadă ce se petrece în jur.
Familiei din care provenim îi datorăm ideile noastre despre lume şi modul în care înţelegem lucrurile. Devenind adulţi, avem nevoie să privim în jur şi să cunoaştem şi alţi oameni.
dupa Hedges, P (2002). Personalitate şi temperament. Ghidul tipurilor psihologice.
Ed. Humanitas. Bucureşti
Influenţa predispoziţiilor
Părinţii extravertiţi îşi îndeamnă copiii să fie deschişi şi sociabili, să-şi facă prieteni, să exersezi capacitatea de comunicare pentru a nu deveni nchişi în sine, singuri.
Părinţii introvertiţi consideră că un copil extraverit este obositor, asa că îl îndrumă către activităţi mai liniştite, sperând că va învăţa să aprecieze lucrurile făcute pe cont propriu. Cu toate astea, le place la copilul lor, extravertit ,să-l vadă expansiv şi vioi. Le place să se joace cu copii lor în linişte sau să colaboreze cu ei.
Părinţii senzoriali îşi petrec mult timp povestindu-le copiilor lor despre fapte concrete, fiind convinşi că toate aceste cunoştinte despre lume îi vor ajuta să se descurce în viaţă. Adesea se chinuie să-i înveţe treburi practice, de la legarea şireturilor la pantofi, până la obţinerea unui împrumut.
Părinţii intuitivi doresc să le dezvolte creativitatea copiilor lor, sugerlndu-le cât mai multe variante fără să le povestească despre prea multe fapte. Nu îi interesează prea mult cum acţionează asupra lucrurilor, ci cum vorbeşte despre ele.
Părinţii reflexivi îşi îndeamnă copiii să-şi dezvolte logica, să argumenteze ceea ce face, îi explică acolo unde a greşit. Nu are răbdare cu copilul care glndeşte confuz sau are reacţii emoţionale.
Părinţii afectivii îşi învaţă copiii să aibă înţelegere şi grijă faţă de cei din jur. Le arată prin propriu exemplu şi suferă când copiii lor nu se comportă ca ei. Manifestările de apreciere arătate de celelalte persoane sunt mai importante declt logica şi fermitatea.
Părinţii perceptivi sunt mai puţin riguroşi, mai relaxaţi în privinţa punctualităţii, de cele mai multe ori îşi lasă copiii să descopere singuri viaţa. Le place să le ofere ocazii de a învăţa şi de a cunoaşte prin acumularea propriilor experiente.
Părinţii judicativi vor ca viaţa copiilor lor să fie bine organizată şi le arată asta de când sunt mici. Cei care întârzie ori nu sunt gata la timp pentru şcoală sau la o petrecere îi îngrijorează pe astfel de părinţi, care vor să aibă nişte copii productive , hotărâţi şi punctuali.
Influenţa temperamentului
Părinţii intuitivi-afectivi: vor să ajute copiii să devină persoane unice, să manifeste căldură şi să aibă fantezie. Le oferă ocazii să îşi manifeste creativitatea aţlt în gândire, cât şi în ceea ce simte.
- nu reuşesc să îi înţeleagă pe copiii lipsiţi de imaginaţie, care nu reuşesc să găsească diverse soluţii la problem sau care sunt insensibili la problemele altora.
Părinţii intuitivi-reflexivi: prefer să le dezvolte inteligenţa şi sunt exigenţi cu copii lor. Le pretend să fie lucizi, să se exprime logic şi să îşi exerseze gândirea.
- nu-i înţeleg pe copiii fără imaginaţie, îşi pierd răbdarea dacă observă că nu înţeleg un anumit raţionament
Părinţii senzoriali-judicativi vor să-şi educe copiii încât să devină adulţi echilibraţi, pe care să te poţi bizui. Ii învaţă să fie responsabili, să fie harnici atât în familie, cât şi la şcoală sau în societate.
- nu îi înţeleg pe cei care trăiesc în lumea viselor şi a fanteziei, nici pe cei cu înclinaţii către aventură sau care tind să piardă noţiunea timpului.
Părinţii senzoriali-perceptivi îi lasa pe copiii să crească fără a-i îngrădi prea mult.Ii învaţă să fie conştienţi de aspectul practice al evenimentelor vieţii şi să reţină diverse lucruri. Le atrag atenţia asupra şanselor reale pe care le au şi îi sfătuiesc să profite de ele.
- nu îi înţeleg pe copiii visători, care au o imaginaţie bogată şi nici pe cei care nu ştiu să vadă ce se petrece în jur.
Familiei din care provenim îi datorăm ideile noastre despre lume şi modul în care înţelegem lucrurile. Devenind adulţi, avem nevoie să privim în jur şi să cunoaştem şi alţi oameni.
dupa Hedges, P (2002). Personalitate şi temperament. Ghidul tipurilor psihologice.
Ed. Humanitas. Bucureşti