Ce faci când copilul tău se sperie?
Autor: lector dr. Cristina Starica
Deşi fiecare părinte şi-ar dori să alunge imediat teama din ochii copilului său, acest lucru nu-i stă în putinţă "cât ai bate din palme", în schimb poate să-i ofere liniştea, prin susţinerea copilului de a-şi căuta puterile, prin a avea iniţiativă, de a se confrunta cu realitatea , de a avea cât mai multe idei care-i dau încrederea în propriile forţe. şi îl ajută să găsească cât mai multe soluţii.
Cum se face?
I. În primul moment, părintele va reproduce sumar ceea ce tocmai a auzit si va exprima sentimentul (teama, reticenţa, tristete) recunoscut la copil, pentru a se asigura că a înţeles corect teama copilului si ceea ce a provocat-o.
Exemplu: " Am impresia că plecarea noastra de acasa pare să te sperie/ să te neliniştească. Aşa este?"
II. După clarificare, copilul este ajutat să găsească cât mai multe modalităţi care ar putea să-i reducă starea de anxietate. Pentru aceasta, nu se vor critica ideile, indiferent de cât sunt de bune sau mai puţin practice...important este că va descoperi că stă în puterea lui să-şi îmbunătăţească starea.
Copilul va fi lăudat pentru ...multitudinea ideilor pe care le generează, pentru dorinţa de a schimba ceva în viaţa lui, seriozitatea cu care îşi îndeplineşte treaba...
III. Părintele va analiza împreună cu copilul fiecare idee, întrebându-l despre consecinţele aplicării fiecărei idei : "Ce s-ar întâmpla dacă ai face asta....?" În cazul în care copilul nu îşi poate imagina consecinţa care ar diminua teama (formulată în termeni de acţiune), părintele poate interveni cu calm: "Mă întreb cum te vei simţi dacă vei face..." şi sugerează unele soluţii.
Exemplu: în cazul unui copil care se teme să meargă singur la magazinul de lângă casă: "Mă întreb ce ar putea face un copil, pentru a se simţi în siguranta, când merge să cumpere pâine?" ...părintele, împreună cu copilul va face o listă de soluţii, pe care, gradat, le pun împreună în aplicare.
Cum se face?
I. În primul moment, părintele va reproduce sumar ceea ce tocmai a auzit si va exprima sentimentul (teama, reticenţa, tristete) recunoscut la copil, pentru a se asigura că a înţeles corect teama copilului si ceea ce a provocat-o.
Exemplu: " Am impresia că plecarea noastra de acasa pare să te sperie/ să te neliniştească. Aşa este?"
II. După clarificare, copilul este ajutat să găsească cât mai multe modalităţi care ar putea să-i reducă starea de anxietate. Pentru aceasta, nu se vor critica ideile, indiferent de cât sunt de bune sau mai puţin practice...important este că va descoperi că stă în puterea lui să-şi îmbunătăţească starea.
Copilul va fi lăudat pentru ...multitudinea ideilor pe care le generează, pentru dorinţa de a schimba ceva în viaţa lui, seriozitatea cu care îşi îndeplineşte treaba...
III. Părintele va analiza împreună cu copilul fiecare idee, întrebându-l despre consecinţele aplicării fiecărei idei : "Ce s-ar întâmpla dacă ai face asta....?" În cazul în care copilul nu îşi poate imagina consecinţa care ar diminua teama (formulată în termeni de acţiune), părintele poate interveni cu calm: "Mă întreb cum te vei simţi dacă vei face..." şi sugerează unele soluţii.
Exemplu: în cazul unui copil care se teme să meargă singur la magazinul de lângă casă: "Mă întreb ce ar putea face un copil, pentru a se simţi în siguranta, când merge să cumpere pâine?" ...părintele, împreună cu copilul va face o listă de soluţii, pe care, gradat, le pun împreună în aplicare.