Spaller Gabriella - Cabinet de Psihologie

SCOALA GENERALA DR AUREL VLAD-ORASTIE DEFICIENTA MINTALA SI LIMBAJUL COPIILOR CU DEFICIENTA MINTALA MURGU DIANA PROFESOR PSIHOPEDAGOG 2007 "intrucat deficienta mintala desemneaza o realitate complexa, un fenomen bio-psiho-social foarte eterogen determinat de varietatea cauzelor, de gradul diferit de manifestare si de tulburarile asociate, termenul de deficienta mintala nu se refera la o entitate, la un tablou clinic unitar si deci nu ii corespunde o unitate structural-functionala, biologica sau psihologica."(Drutu, I. 1995). "Termenul de deficienta mintala este doar o notiune care include variate forme si tipuri care au in comun insuficienta mintala si care confirma ideea unitatii in diversitate si in acest domeniu"(R. Zazzo, 1973; M. S. Pevzner, 1975; M. Rosca, 1967; dupa Drutu;1995). Toti istoricii problemei sunt de parere ca punctul de plecare il constituie anul 1797, cand niste vanatori gasesc in padurile Caune din Aveyron un copil salbaticit, crescut departe de societatea oamenilor, comportamentul sau semanand mai curand cu cel al animalelor. Acest copil a fost dus la Paris, unde a starnit un viu interes. Pinel a consultat copilul si a ajuns la concluzia ca este vorba despre un copil oligofren congenital, aflat la nivelul idioteniei. Salbaticul copil din Aveyron e cunoscut in literatura medicala si psihologica, ca fiind cel dintai deficient mintal asupra caruia s-a incercat o educatie stiintifica. Jean M. Itard, elev al lui Pinel, s-a chinuit sa-l aduca pe copilul salbatic la o stare normala. il supune la un "tratament" medico-pedagogic, adaptat trasaturilor particulare pe care le avea, in scopul reconstituirii intelectului. Copilul nu poate fi invatat sa vorbeasca si sa inteleaga relatia dintre obiect si sensul sau, cu tot efortul depus din partea lui Itard, iar memoria a ramas mecanica si gandirea concret-situativa. Cuvintele scrise au ramas pentru el obiecte fara semnificatie. Astazi, copilul "salbatic" e considerat primul deficient mintal in istoria pedagogiei si medicinii, demonstrandu-se ca o astfel de educatie e posibila.(Arcan, Ciumageanu, 1980). Notiunea de deficienta mintala cuprinde toate formele clinice stabilite de-a lungul secolelor, ingloband forme si tipuri clinice variate, de diferite grade. Termenul a fost introdus ca notiune de gen de catre anglosaxoni si americani la inceputul secolului al XX-lea iar in Europa a fost substituit de numerosi alti termeni: deficienta intelectuala, slabiciune intelectuala sau de handicap intelectual (Paunescu, C. 1976). O analiza succinta a literaturii de specialitate, precum si a limbajului folosit in practica curenta ne releva faptul ca exista o diversitate considerabila in ceea ce priveste terminologia utilizata. "Cronologic, termenul de "idiotism" a fost utilizat de J. Esquirol in secolul XVIII, iar in 1846 E. Seguin introduce notiuni cu privire la gradele de deficienta mintala: idiot, imbecil, inapoiat sau intarziat mintal".(P. Arcan, D. Ciumageanu, 1980). "Retardarea mentala este caracterizata printr-o functionare intelectuala semnificativa sub medie (un IQ de aproximativ 70 sau sub 70) cu debut inaintea de etatea de 18 ani si prin deficite sau deteriorari concomitente in functionarea adaptativa".(DSM IV). Deficienta mintala utilizata ca notiune de gen, cuprinde toate gradele prin care se desemneaza severitatea sau gravitatea: deficienta mintala - usoara - I.Q. 50-55 pana la 70; - moderata sau medie - I.Q. 35-40 pana la 50-55; - severa - I.Q. -20-25 pana la 35-40; - profunda - I.Q. sub 20 sau 25. (DSM.IV). O alta clasificare importanta este si ceea facuta de Ghergut in 2005: IQ 140- inteligenta extrem de ridicata IQ 120-140- inteligenta superioara IQ 110-119- inteligenta deasupra nivelului mediu IQ 90-109- inteligenta medie IQ 80-89- inteligenta sub nivel mediu IQ 70-79- inteligenta de limita IQ 50-69- deficienta mintala usoara (de grad I) IQ 20-49- deficienta mintala moderata si severa (de grad II) IQ 0-19- deficienta mintala profunda sau grava (de grad III). Dupa Raven: IQ peste 140 inteligenta extrem de ridicata IQ 120-140 inteligenta superioara IQ 110-119 inteligenta deasupra nivelului mediu IQ 100-109 inteligenta de nivel mediu ( buna ) IQ 90-99 inteligenta de nivel mediu ( slaba ) IQ 80-89 inteligenta sub medie IQ 70-79 inteligenta de limita IQ 50-69 deficienta mintala usoara ( debilitate mintala ) IQ 20-49 deficienta mintala medie ( imbecilitate ) IQ 0-19 deficienta mintala grava ( idiotie ). Exista un acord cu privire la faptul ca dezvoltarea lor cognitiva nu este fixata la nastere. in mod evident intervin alti factori care joaca un rol important in impiedicarea sau facilitarea progresului individual, cum ar fi: mostenirea genetica, mediul familial in care copilul creste si invata, accesul sau inaccesul la serviciile de interventie, atentia acordata problemelor de sanatate, prezenta sau absenta serviciilor de sprijin familial, accesul sau inaccesul la o gradinita sau scoala potrivita lui.(M. Moldovan; G. Lakatos,2000). Deficientul mintal se comporta mult mai infantil, sub nivelul copilului normale aceeasi varsta cu el, este mult mai imatur, mai rigid, cu o mobilitate dinamica mai redusa. Din dinamica afectiva decurg caracteristici importante ale intelectului: concretism, deficit intelectual si mobilitate intelectuala redusa, absenta fanteziei, infantilism.(Burlea, 2007). M. Cohn a semnalat 12 caracteristici ale inteligentei, care sunt deficitare la copii cu deficienta mintala: - de a abstractiza, analiza si generaliza; - de a preintampina situatii noi; - de a elabora decizii optimale; - de a controla comportamentele (in desfasurarea lor); - de a gasi modele practice de interventie in anumite situatii; - de a gasi mijloace adecvate scopurilor; - de a crea si anticipa ; - de a opera cu simboluri si semnale; - de a sesiza absurditatea; - de a reactiona adecvat la sensul direct si la cel figurativ; - de a reactiona adecvat cu privire la laturile diferite ale acelorasi relatii; - de a folosi erorile ca surse de informatii. Toate aceste trasaturi ale inteligentei umane nu sunt intelese corect de catre copilul deficient mintal, nu sunt tratate ca fiind importante si nu le inteleg sensul. M. Chiva arata faptul ca, uneori, copilul deficient mintal poate deveni un adult normal, desi nivelul intelectului ramane relativ constant. Aceasta afirmatie se bazeaza pe faptul ca inteligenta nu este decat unul din multiplele instrumente psihice adaptative, alaturi de calitatile afectiv motivationale si volitiv caracteriale ale personalitatii. Socializarea deficientului mintal depinde de varsta, de mediul familial, scolar, socio-profesional, deci de exigentele variabile ale societatii. Limbajul verbal Limbajul este un sistem coerent, in sensul ca are reguli pentru combinarea cuvintelor in anumite moduri, deci pentru a deveni un utilizator eficient al limbii, copilul trebuie sa utilizeze nu doar un vocabular, ci si gramatica acesteia. "Fiintele umane au potentialul pentru a dezvolta limbajul, care e parte integrata din mostenirea speciei noastre."(Pinker, 1994 in Schaffer, 2005). Copiii sunt pregatiti pentru limbaj de la nastere si vor dezvolta atat abilitatea de a intelege vorbirea cat si pe cea de a o produce intro gama larga de situatii. Materialul brut pentru dezvoltarea limbajului are nevoie sa fie aprovizionat de catre mediu: un rol semnificativ in achizitia limbajului il au si felul si cantitatea stimularilor verbale oferite de adulti."(Schaffer, 2005). "Limbajul este o componenta proprie creierului uman, datorita utilizarii in timpul producerii lui a unui sistem arbitrar de semne : limba, de natura fie sonora, fie vizuala. Nascut din nevoia de comunicare cu aproapele, limbajul inseamna folosirea unui cod, dar cu particularitatile individuale, in cadrul aceluiasi grup social. Desi foloseste acelasi cod, adica limba, limbajul reprezinta folosirea limbii la nivel individual; in acest sens, limba poate fi considerata un instrument, pe care fiecare persoana il foloseste cand vrea, cand poate, dar mai ales cum poate, avand o functionare conditionata multifactorial."(G. Burlea, 2007). Prelungirea nedezvoltarii limbajului la intrarea in scoala a copiilor cu deficienta mintala se manifesta prin: - nesurprinderea unitatii fonetice si grafice a sunetelor si literelor, a cuvintelor; - nediferentierea sunetelor in cadrul cuvintelor; - insuficienta dezvoltare a mecanismelor transmiterii din limbaj interior in cel exterior ( dificultatea in trecerea din vocabularul pasiv in cel activ); - nerecunoasterea semnificatiei multiple pe care o au cuvintele;: - neintrebuintarea cuvintelor cu un grad mai mare de abstractizare; - capacitatea redusa de formulare a propozitiilor, frazele au lungime redusa, nu e folosita fraza formata prin subordonare; - folosirea incorecta a singularului si pluralului; - greutati in asimilarea formelor flexionate ale pronumelui; - folosirea excesiva a substantivelor si verbelor in povestire; - saracia adverbelor si a adjectivelor folosite in vorbire; - folosirea inadecvata sau omiterea regulilor gramaticale; - aparitia unor cuvinte parazitare, a repetarilor.