Psihoterapia - ajutor in depresie
Autor: literatura de specialitate
Psihoterapia poate fi de ajutor in depresie?
Da. Dar inainte de a spune mai multe, trebuie sa intelegem de care depresie vorbim. Depresia poate fi atat o stare cuprinsa in registrul normalitatii - cu totii ne deprimam dupa o saptamana epuizanta sau dupa o pierdere, un esec, un deces - dupa cum depresia poate fi, la cealalta extrema, o boala grava numita tulburare depresiva majora sau psihoza maniaco-depresiva (PMD, daca episoadele depresive alterneaza cu cele maniacale), care necesita internare obligatorie in spital si tratament medicamentos. Binenteles, intre cele doua extreme exista o varietate de stari intermediare, cele mai multe subsumate unei conditii numita distimie (ceea ce pe vremuri se numea nevroza depresiva).
Daca depresia de epuizare sau de pierdere nu necesita neaparat un tratament, distimia si tulburarea depresiva au indicatii de tratament, dupa cum urmeaza:
1) Pentru tratamentul distimiei exista trei optiuni terapeutice (la alegerea pacientului): a) medicatia antidepresiva; b) psihoterapia; c) medicatie antidepresiva si psihoterapie.
2) Pentru tratamentul tulburarii depresive sau PMD exista o singura optiune: numai tratament medicamentos antidepresiv in faza initiala, urmand ca dupa ameliorarea depresiei acute, medicatia sa fie completata de interventiile psihoterapeutice in scopul consolidarii refacerii si prevenirii recaderilor.
Sa revenim la psihoterapia in depresie. Exista mai multe tipuri de psihoterapii folosite in tratamentul depresiei.
Psihoterapia cognitiva. Pentru cei cu depresie majora moderata, terapia cognitiva poate ajuta, uneori chiar mai bine decat medicamentele, desi nu exista studii elocvente in acest sens. In general presupune 6-8 sedinte, in aproximativ 10 saptamani, dar binenteles ca se pot prelungi daca e cazul. Terapia cognitiva se bazeaza pe ideea ca daca un om se gandeste la ce e mai rau, atunci se va simti deprimat. Mai general spus, terapia cognitiva pleaca de la presupunrea ca modul in care gandim determina modul in care ne simtim. Uneori oamenii au tendinta sa se vada pe sine si lumea din jur in culori sumbre si sa se gandeasca tot timpul la ce e mai rau fara ca macar sa realizeze ca fac asta. Asadar, gandim rau, ne simtim rau. Gandim bine, ne simtim bine. Scopul terapiei cognitive este acela de a schimba un mod prea pesimist de a gandi, inlocuindu-l cu unul mai pozitiv.
Psihoterapia cognitiv-comportamentala. In plus fara de terapia cognitiva, psihoterapia cognitiv-comportamentala poate ajuta un om nu numai sa isi schimbe modul de a gandi, dar si comportamentul. Si asta pentru ca si comportamentul ar putea contribui, conform acestei teorii, la initierea sau mentinerea unei depresii. Mai precis, comportamentalistii cred ca daca un om s-a obisnuit sa se comporte intr-un anumit mod, chiar daca acel comportament nu ii aduce nimic bun si il poate nemultumi sau chiar deprima, acea persoana va persista sa se comporte in acel mod, pana cand va deveni complet deprimat. Terapia incearca sa identifice si sa schimbe acele modalitati de comportament care nu fac decat sa ne deprime.
Psihoterapia interpersonala. Aceasta terapie pleaca de la alte presupuneri: 1) ca depresia se datoreaza unor dificultati in planul relatiilor cu cei apropiati; 2) ca aceste dificultati isi au originea in relatii nu tocmai functionale si armonioase din copilarie. Programul dureaza in medie 12-16 saptamani si are ca scop imbunatatirea relatiilor cu cei apropiati si, in general, dobandirea unor abilitati de comunicare si interactiune sociala.
Psihoterapia psihanalitica. Abordarea psihanalitica se bazeaza pe teoriile psihanalitice despre depresie. Terapia psihanalitica, spre deosebire de toate celelalte terapii prezentate anterior, nu se limiteaza ca scop la inlaturarea depresiei, ci isi propune sa produca o modificare mai profunda la nivelul personalitatii sau caracterului pacientului cu scopul de a-l ajuta sa devina o persoana mai echilibrata, mai adaptata, mai functionala in plan personal si social. In acest sens, psihoterapia psihanalitica incearca sa imbuntatesca increderea interpersonala, gradul de toleranta la frustrare si incertitudine, capacitatea de a accepta pierderile, satisfactia legata de intimitate si, in general, capacitatea de a trai o gama larga de emotii. Acest tip de terapie dureaza cel putin 6 luni, cel mai adesea un an sau doi si uneori chiar mai multi.
Da. Dar inainte de a spune mai multe, trebuie sa intelegem de care depresie vorbim. Depresia poate fi atat o stare cuprinsa in registrul normalitatii - cu totii ne deprimam dupa o saptamana epuizanta sau dupa o pierdere, un esec, un deces - dupa cum depresia poate fi, la cealalta extrema, o boala grava numita tulburare depresiva majora sau psihoza maniaco-depresiva (PMD, daca episoadele depresive alterneaza cu cele maniacale), care necesita internare obligatorie in spital si tratament medicamentos. Binenteles, intre cele doua extreme exista o varietate de stari intermediare, cele mai multe subsumate unei conditii numita distimie (ceea ce pe vremuri se numea nevroza depresiva).
Daca depresia de epuizare sau de pierdere nu necesita neaparat un tratament, distimia si tulburarea depresiva au indicatii de tratament, dupa cum urmeaza:
1) Pentru tratamentul distimiei exista trei optiuni terapeutice (la alegerea pacientului): a) medicatia antidepresiva; b) psihoterapia; c) medicatie antidepresiva si psihoterapie.
2) Pentru tratamentul tulburarii depresive sau PMD exista o singura optiune: numai tratament medicamentos antidepresiv in faza initiala, urmand ca dupa ameliorarea depresiei acute, medicatia sa fie completata de interventiile psihoterapeutice in scopul consolidarii refacerii si prevenirii recaderilor.
Sa revenim la psihoterapia in depresie. Exista mai multe tipuri de psihoterapii folosite in tratamentul depresiei.
Psihoterapia cognitiva. Pentru cei cu depresie majora moderata, terapia cognitiva poate ajuta, uneori chiar mai bine decat medicamentele, desi nu exista studii elocvente in acest sens. In general presupune 6-8 sedinte, in aproximativ 10 saptamani, dar binenteles ca se pot prelungi daca e cazul. Terapia cognitiva se bazeaza pe ideea ca daca un om se gandeste la ce e mai rau, atunci se va simti deprimat. Mai general spus, terapia cognitiva pleaca de la presupunrea ca modul in care gandim determina modul in care ne simtim. Uneori oamenii au tendinta sa se vada pe sine si lumea din jur in culori sumbre si sa se gandeasca tot timpul la ce e mai rau fara ca macar sa realizeze ca fac asta. Asadar, gandim rau, ne simtim rau. Gandim bine, ne simtim bine. Scopul terapiei cognitive este acela de a schimba un mod prea pesimist de a gandi, inlocuindu-l cu unul mai pozitiv.
Psihoterapia cognitiv-comportamentala. In plus fara de terapia cognitiva, psihoterapia cognitiv-comportamentala poate ajuta un om nu numai sa isi schimbe modul de a gandi, dar si comportamentul. Si asta pentru ca si comportamentul ar putea contribui, conform acestei teorii, la initierea sau mentinerea unei depresii. Mai precis, comportamentalistii cred ca daca un om s-a obisnuit sa se comporte intr-un anumit mod, chiar daca acel comportament nu ii aduce nimic bun si il poate nemultumi sau chiar deprima, acea persoana va persista sa se comporte in acel mod, pana cand va deveni complet deprimat. Terapia incearca sa identifice si sa schimbe acele modalitati de comportament care nu fac decat sa ne deprime.
Psihoterapia interpersonala. Aceasta terapie pleaca de la alte presupuneri: 1) ca depresia se datoreaza unor dificultati in planul relatiilor cu cei apropiati; 2) ca aceste dificultati isi au originea in relatii nu tocmai functionale si armonioase din copilarie. Programul dureaza in medie 12-16 saptamani si are ca scop imbunatatirea relatiilor cu cei apropiati si, in general, dobandirea unor abilitati de comunicare si interactiune sociala.
Psihoterapia psihanalitica. Abordarea psihanalitica se bazeaza pe teoriile psihanalitice despre depresie. Terapia psihanalitica, spre deosebire de toate celelalte terapii prezentate anterior, nu se limiteaza ca scop la inlaturarea depresiei, ci isi propune sa produca o modificare mai profunda la nivelul personalitatii sau caracterului pacientului cu scopul de a-l ajuta sa devina o persoana mai echilibrata, mai adaptata, mai functionala in plan personal si social. In acest sens, psihoterapia psihanalitica incearca sa imbuntatesca increderea interpersonala, gradul de toleranta la frustrare si incertitudine, capacitatea de a accepta pierderile, satisfactia legata de intimitate si, in general, capacitatea de a trai o gama larga de emotii. Acest tip de terapie dureaza cel putin 6 luni, cel mai adesea un an sau doi si uneori chiar mai multi.