ADHD
Autor: literatura de specialitate
Semne si simptome:
Clasificare:
ADHD poate fi observata in numeroase modele populationale. Este o tulburare de dezvoltare in care anumite modele precum controlul impulsurilor nu sunt dezvoltate corect. Diagnosticul ADHD nu implica totusi o boala neurologica. ADHD este clasificata drept o tulburare comportamentala a neatentiei alaturi de tulburarea opozitionist-sfidatoare si cea de conduita.
ADHD are trei subtipuri:
Predominant hiperactiv-impulsiv:
- cele mai multe simptome sunt din categoria hiperactivitatii-impulsivitatii
- mai putin de 6 simptome ale neatentiei sunt prezente desi neatentia poate fi prezenta intr-un anumit grad.
Predominant neatent:
- majoritatea simptomelor sunt de neatentie si mai putin de 6 simptome de hiperactivitate-impulsivitate sunt prezente, desi hiperactivitatea-impulsivitatea pot fi prezente intr-un anumit grad
- copiii cu acest subtip nu prezinta factorul de neintegrare sociala, pot sta linistiti dar fara a fi atenti la ceea ce fac; de aceea copilul poate fi supravegheat dar fara ca parintii sau profesorii sa-si dea seama de simptomele ADHD.
Combinat hiperactiv-impulsiv si neatent:
- 6 sau mai multe simptome de neatentie si 6 sau mai multe simptome de hiperactivitate-impulsivitate sunt prezente
- cei mai multi copii cu ADHD au tipul combinat.
Neatentia, hiperactivitatea si impulsivitatea sunt comportamentele cheie ale ADHD. Simptomele sunt in special dificil de definit deoarece este greu de diferentiat unde incepe nivelul normal si patologic al neatentiei, hiperactivitatii si impulsivitatii. Pentru a fi diagnosticate simptomele trebuie observate in doua medii diferite pentru 6 luni sau mai mult si intr-un grad care este mai mare decit la copiii de aceeasi virsta.
Simptomele predominant de neatentie pot include:
- a fi usor distras, pierde detaliile, uita lucruri si trece frecvent de la o activitate la alta
- prezinta dificultate in a mentine atentia asupra unei sarcini
- devine plictisit de o activitate dupa doar citeva minute daca nu cumva este ceva placut
- ii este dificil sa fie atent asupra organizarii si completarii unei activitati sau sa invete ceva nou, ii este greu sa-si faca temele pentru acasa, pierde frecvent lucruri
- nu pare sa asculte cind i se vorbeste
- viseaza ziua, devine usor confuz si se misca incet
- are dificultati in a procesa informatii la fel de repede si precis ca altii
- se chinuie sa urmeze indicatiile.
Simptomele tipului predominant hiperactiv-impulsiv cuprind:
- se misca si sunt nelinistiti cind stau jos
- vorbesc nonstop
- se joaca sau ating totul din jurul lor
- au probleme in a sta la masa, scoala si noaptea in pat
- sunt mereu in miscare
- le este dificil sa indeplineasca activitati in liniste
- sunt nelinistiti,
- comenteaza mereu, chiar nepotrivit, isi arata emotiile fara constringere si actioneaza fara a se gindi la consecinte
- le este dificil sa astepte pentru lucrurile pe care le vor sau rindul lor la jocuri.
Cei mai multi oameni prezinta unele dintre aceste comportamente, dar nu in gradul in care ele interfera semnificativ cu serviciul, relatiile sau studiile, iar in absenta afectarii semnificative diagnosticul de ADHD nu este indicat. Simptomele pot persista pina la adult la jumatate dintre copiii diagnosticati cu ADHD. Estimarile sunt dificile deoarece nu exista criterii diagnostic oficiale ale ADHD la adulti. Semnele si simptomele pot fi diferite de cele din copilarie si adolescenta datorita procesului de adaptare si a mecanismelor de evitare invatate in timpul procesului de socializare.
Cauze si factori de risc:
Cauzele specifice ale ADHD nu sunt cunoscute. Exista totusi un numar de factori care contribuie sau exacerbeaza tulburarea. Acestia cuprind factorii genetici, dieta, factorii sociali si mediul fizic.
Factorii genetici:
Studiile indica ca tulburarea este inalt ereditara iar factorii genetici numara 75% . Hiperactivitatea pare deasemeni sa fie o conditie primar genetica. Se crede ca marea majoritate a cazurilor provin prin combinarea diferitelor gene, multe dintre care afecteaza transportorii dopaminei.
Clasificare:
ADHD poate fi observata in numeroase modele populationale. Este o tulburare de dezvoltare in care anumite modele precum controlul impulsurilor nu sunt dezvoltate corect. Diagnosticul ADHD nu implica totusi o boala neurologica. ADHD este clasificata drept o tulburare comportamentala a neatentiei alaturi de tulburarea opozitionist-sfidatoare si cea de conduita.
ADHD are trei subtipuri:
Predominant hiperactiv-impulsiv:
- cele mai multe simptome sunt din categoria hiperactivitatii-impulsivitatii
- mai putin de 6 simptome ale neatentiei sunt prezente desi neatentia poate fi prezenta intr-un anumit grad.
Predominant neatent:
- majoritatea simptomelor sunt de neatentie si mai putin de 6 simptome de hiperactivitate-impulsivitate sunt prezente, desi hiperactivitatea-impulsivitatea pot fi prezente intr-un anumit grad
- copiii cu acest subtip nu prezinta factorul de neintegrare sociala, pot sta linistiti dar fara a fi atenti la ceea ce fac; de aceea copilul poate fi supravegheat dar fara ca parintii sau profesorii sa-si dea seama de simptomele ADHD.
Combinat hiperactiv-impulsiv si neatent:
- 6 sau mai multe simptome de neatentie si 6 sau mai multe simptome de hiperactivitate-impulsivitate sunt prezente
- cei mai multi copii cu ADHD au tipul combinat.
Neatentia, hiperactivitatea si impulsivitatea sunt comportamentele cheie ale ADHD. Simptomele sunt in special dificil de definit deoarece este greu de diferentiat unde incepe nivelul normal si patologic al neatentiei, hiperactivitatii si impulsivitatii. Pentru a fi diagnosticate simptomele trebuie observate in doua medii diferite pentru 6 luni sau mai mult si intr-un grad care este mai mare decit la copiii de aceeasi virsta.
Simptomele predominant de neatentie pot include:
- a fi usor distras, pierde detaliile, uita lucruri si trece frecvent de la o activitate la alta
- prezinta dificultate in a mentine atentia asupra unei sarcini
- devine plictisit de o activitate dupa doar citeva minute daca nu cumva este ceva placut
- ii este dificil sa fie atent asupra organizarii si completarii unei activitati sau sa invete ceva nou, ii este greu sa-si faca temele pentru acasa, pierde frecvent lucruri
- nu pare sa asculte cind i se vorbeste
- viseaza ziua, devine usor confuz si se misca incet
- are dificultati in a procesa informatii la fel de repede si precis ca altii
- se chinuie sa urmeze indicatiile.
Simptomele tipului predominant hiperactiv-impulsiv cuprind:
- se misca si sunt nelinistiti cind stau jos
- vorbesc nonstop
- se joaca sau ating totul din jurul lor
- au probleme in a sta la masa, scoala si noaptea in pat
- sunt mereu in miscare
- le este dificil sa indeplineasca activitati in liniste
- sunt nelinistiti,
- comenteaza mereu, chiar nepotrivit, isi arata emotiile fara constringere si actioneaza fara a se gindi la consecinte
- le este dificil sa astepte pentru lucrurile pe care le vor sau rindul lor la jocuri.
Cei mai multi oameni prezinta unele dintre aceste comportamente, dar nu in gradul in care ele interfera semnificativ cu serviciul, relatiile sau studiile, iar in absenta afectarii semnificative diagnosticul de ADHD nu este indicat. Simptomele pot persista pina la adult la jumatate dintre copiii diagnosticati cu ADHD. Estimarile sunt dificile deoarece nu exista criterii diagnostic oficiale ale ADHD la adulti. Semnele si simptomele pot fi diferite de cele din copilarie si adolescenta datorita procesului de adaptare si a mecanismelor de evitare invatate in timpul procesului de socializare.
Cauze si factori de risc:
Cauzele specifice ale ADHD nu sunt cunoscute. Exista totusi un numar de factori care contribuie sau exacerbeaza tulburarea. Acestia cuprind factorii genetici, dieta, factorii sociali si mediul fizic.
Factorii genetici:
Studiile indica ca tulburarea este inalt ereditara iar factorii genetici numara 75% . Hiperactivitatea pare deasemeni sa fie o conditie primar genetica. Se crede ca marea majoritate a cazurilor provin prin combinarea diferitelor gene, multe dintre care afecteaza transportorii dopaminei.