Depresia
Autor: literatura de specialitate
Depresia este reprezentată de o serie de simptome, cum ar fi:- pierderea energiei şi a interesului în activităţile zilnice şi în viaţă
- tristeţe
- pierderea poftei de mâncare şi pierdere în greutate
- dificultăţi în concentrare
- autocritică
- sentimente de disperare
- dureri fizice
- izolarea de ceilalţi
- iritare
- dificultăţi în luarea deciziilor
- ideaţie suicidară.
Multe persoane depresive sunt simultan şi anxioase. Aceste persoane se îngrijorează des, au senzaţii de vomă sau ameţeli, uneori pot avea bufeuri, vedere înceţoşată, tahicardie sau transpiraţii.
Ar fi absolut neobişnuit ca cineva să spună că nu a fost niciodată deprimat. Fluctuaţii în starea afectivă sunt fenomene normale, care ne ajută să realizăm că ceva lipseşte din viaţa noastră şi că ar trebui să schimbăm unele lucruri. Însă depresia clinică este o stare mult mai severă decât asemenea modificări în stările afective.
Cine devine depresiv. Depresia nu este un fenomen care li se întâmplă persoanelor "ciudate" sau "nebune".
Depresia este un fenomen foarte des întâlnit. Împreună cu anxietatea (tulburare care apare mai frecvent decât depresia), reprezintă tulburările emoţionale cele mai frecvente.
Care sunt cauzele depresiei. Nu există un singur factor cauzator al depresiei. Depresia este determinată de mai mulţi factori. Aceşti factori pot fi biochimici, interpersonali, comportamentali, şi cognitivi.
Cum influenţează comportamentul depresia. Lista de mai jos descrie factori comportamentali specifici implicaţi în depresie.
1. Pierderea recompenselor. V-aţi confruntat în trecutul apropiat cu pierderi semnificative?
- de exemplu, pierderea locului de muncă, a prietenilor sau o despărţire? Un număr impresionant de cercetări a evidenţiat faptul că persoanele care se confruntă cu niveluri ridicate de distres sunt mai predispuse spre depresie - mai ales în cazurile în care nu au sau nu folosesc mecanisme de apărare şi adaptare corespunzătoare.
2. Diminuarea comportamentelor recompensatorii. Sunteţi în prezent angajat în mai puţine activităţi recompensatorii decât aţi fost în trecut? Depresia este caracterizată de inactivitate şi retragere/izolare. De exemplu, multe persoane depresive relatează că îşi petrec o mare parte din timp efectuând comportamente pasive, nerecompensatorii, de exemplu, că se uită la televizor, stau în pat, ruminează asupra unor probleme, li se plâng prietenilor. Asemenea persoane îşi petrec mai puţin timp în activităţi stimulative şi recompensante, cum ar fi interacţiunile sociale pozitive, activitate fizică, recreere, învăţare sau muncă eficientă/productivă.
3. Lipsa autorecompensei. Multe persoane depresive nu se recompensează pentru comportamentele pozitive. De exemplu, rareori reuşesc să îşi facă complimente sau ezită să cheltuiască bani pentru propria lor persoană. Multe persoane depresive se consideră atât de lipsite de valoare, încât cred că nu ar trebui să îşi fac niciodată complimente. Asemenea persoane consideră că, dacă şi-ar face complimente, ar deveni leneşe şi s-ar mulţumi cu mai puţin.
4. Deficite în abilităţi. Există multe abilităţi sociale sau de rezolvare de probleme pe care nu le aveţi? Persoanele depresive pot avea probleme de asertivitate, în menţinerea relaţiilor de prietenie, în rezolvarea problemelor cu partenerul de viaţă, cu prietenii sau colegii de serviciu. Deoarece acestor persoane fie le lipsesc aceste abilităţi, fie nu le folosesc, ele au mai multe conflicte interpersonale şi mai puţine oportunităţi de a efectua comportamente recompensatorii.
5. Cerinţe noi. Există în viaţa dumneavoastră multe cerinţe noi pentru care nu vă simţiţi pregătit? Faptul că v-aţi mutat într-un oraş nou, un nou loc de muncă, faptul că aţi devenit părinte, că aţi întrerupt o relaţie sau încercarea de a vă găsi prieteni pot fi cauza unor niveluri ridicate de distres.
6. A fi într-o situaţie în care vă simţiţi neajutorat. Depresia se poate datora faptului că rămâneţi în anumite situaţii în care nu puteţi controla recompensele şi pedepsele. Vă simţiţi trist sau obosit, vă pierdeţi interesul, vă simţiţi disperat, deoarece consideraţi că orice aţi face nu puteţi îndrepta situaţia. Locuri de muncă unde nu aveţi satisfacţii, legături interpersonale nesatisfăcătoare pot genera astfel de sentimente.
7. A fi într-o situaţie de pedeapsă continuă. Aceasta este o situaţie specială de neajutorare: nu numai că nu primiţi recompense, dar, mai mult, sunteţi criticat şi respins de către ceilalţi. De exemplu, multe persoane depresive pot să petreacă destul de mult timp cu persoane care le critică sau le rănesc în diverse forme. Deşi fiecare dintre factorii descrişi mai sus vă pot predispune la dezvoltarea depresiei, ele nu cauzează neapărat depresia. Cu toate acestea, există anumite feluri de gândire care pot creşte şansa debutului depresiei. În cazul în care vă simţiţi singurul vinovat, pentru că nimic nu se schimbă în bine şi că ar trebui să fiţi o persoană perfectă în aproape tot ceea ce faceţi, prezentaţi un risc crescut pentru dezvoltarea depresiei. Aceste interpretări despre stres şi pierdere sunt "cogniţiile" sau gândurile pe care le aveţi despre propria dumneavoastră persoană şi despre mediul în care trăiţi. Terapia cognitivă se focalizează în mod specific pe identificarea, testarea, dezbaterea şi modificarea acestor stiluri de gândire excesiv de negative despre viaţă.
Cum influenţează stilul de gândire depresia. Anumite stiluri de gândire (cogniţii) specifice dumneavoastră pot cauza depresia. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva dintre acestea:
1. Gânduri automate disfuncţionale. Acestea sunt gânduri care apar spontan şi par a fi plauzibile, cu toate că reflectă percepţii distorsionate şi sunt asociate cu emoţii/ sentimente negative cum ar fi tristeţea, anxietatea, furia şi disperarea. Câteva exemple de asemenea gânduri:
Citirea gândurilor: "Ceilalţi cred că sunt un ratat."
Etichetarea: "Sunt un ratat", "E un nemernic."
Prezicerea: "Voi fi respins", "Mă voi face de minune."
Gândirea catastrofică: "E cumplit că sunt respins.", "Nu suport să îmi fie teamă."
Gândirea dihotomică (tot-sau-nimic): "Nu îmi reuşeşte nimic.", "Nimic nu îmi
face plăcere.", "Nimic nu mă mai poate ajuta."
Reducerea importanţei acţiunilor pozitive: "Ceea ce am obţinut nu este un
succes, fiindcă oricine ar fi fost în stare să facă acest lucru."
2. Convingeri dezadaptative: în această categorie sunt incluse credinţele pe care le aveţi despre ceea ce ar trebui să faceţi. Acestea sunt reguli pe baza cărora persoanele depresive consideră că ar trebui să trăiască. Câteva exemple de asemenea reguli:
"Ar trebui să fiu aprobat/acceptat de toată lumea."
"Dacă cineva nu mă iubeşte, înseamnă că sunt o persoană care nu poate fi iubită."
"Nu voi putea fi niciodată fericit făcând lucrurile de capul meu."
"Dacă am un eşec, înseamnă că sunt un ratat."
"Trebuie să îmi fac autocritica pentru eşecurile mele."
"Dacă am o problemă de multă vreme, înseamnă că nu sunt în stare să mă
schimb."
"Nu ar trebui să fiu depresiv."
3. Imagine de sine negativă. Persoanele depresive deseori se concentrează pe neajunsurile lor, exagerându-le, totodată reducând importanţa trăsăturilor pozitive pe care le au. Asemenea persoane pot crede că sunt imposibil de iubit, că sunt urâte, proaste, slabe şi chiar diabolice.
În ce constă intervenţia cognitiv-comportamentală a depresiei. Intervenţia cognitiv-comportamentală a depresiei este o formă de intervenţie structurată, practică şi foarte eficientă. Această formă de terapie abordează depresia prin identificarea şi disputarea comportamentelor şi a stilurilor de gândire, care cauzează şi menţin depresia. Acest tip de terapie se axează pe gândurile şi comportamentele dumneavoastră actuale. Împreună cu terapeutul, veţi examina modul în care anumite acţiuni, lipsa altor acţiuni pot contribui la starea dumneavoastră de bine şi de rău. Există anumite acţiuni prin efectuarea cărora vă veţi putea simţi mai bine. Împreună cu terapeutul dumneavoastră, veţi examina şi stilurile de gândire negative şi nerealiste care vă fac să fiţi depresiv. Prin intervenţie, veţi putea învăţa cum să gândiţi mai realist şi să vă şi simţiţi bine.
În terapia cognitiv-comportamentală, împreună cu terapeutul, vă veţi identifica simptomele şi gradul lor de severitate. Veţi fi rugat să completaţi fişe de lucru şi scale standardizate prin care se pot evalua ştiinţific simptomele dumneavoastră. În cadrul şedinţelor de început, veţi fi rugat să vă stabiliţi anumite scopuri pe care doriţi să le atingeţi - de exemplu, dezvoltarea stimei de sine, îmbunătăţirea stilului de comunicare, reducerea timidităţii, reducerea lipsei de speranţă sau a singurătăţii. Împreună cu terapeutul dumneavoastră, veţi monitoriza progresul în cadrul terapiei, comparând scorurile la evaluările iniţiale cu cele obţinute ulterior, pe măsură ce vă apropiaţi de scopurile stabilite.
Este utilă intervenţia medicamentoasă. Diverse tipuri de medicamente s-au dovedit a fi eficiente în tratarea depresiei. Tratamentul medicamentos îşi dezvoltă efectul în 2-4 săptămâni. Unele medicamente pot avea efecte secundare negative. Unele dintre aceste efecte secundare pot fi temporare şi pot să dispară în timp sau pot fi ameliorate prin administrarea concomitentă cu alte medicamente.
Ce trebuie să faceţi dumneavoastră ca pacient. Intervenţia cognitiv-comportamentală necesită participarea dumneavoastră activă. În cadrul etapelor iniţiale, terapeutul v-ar putea ruga să veniţi de două ori pe săptămână, până când simptomele dumneavoastră se vor ameliora. Veţi fi rugat să completaţi fişe şi scale prin care se evaluează depresia, anxietatea şi alte probleme pe care le-aţi putea avea şi să citiţi materiale specifice legate de depresie şi de tratamentul acesteia. În plus, terapeutul vă poate sugera mai târziu (sau chiar săptămânal) să completaţi fişe de lucru şi chestionare pentru evaluarea depresiei şi a altor probleme care pot deveni aspecte importante abordate în cadrul terapiei. De asemenea, terapeutul vă poate da teme de casă care să vă ajute să schimbaţi anumite comportamente, stiluri de gândire, relaţii şi să menţineţi schimbările. Deşi mulţi pacienţi diagnosticaţi cu depresie sunt neîncrezători în îmbunătăţirea situaţiei, există şanse foarte mari ca şi nivelurile de depresie experienţiate de dumneavoastră să scadă în urma acestei intervenţii.
Interventia este structurata pentru un numar de 20 sedinte. Este recomandat sa urmati toate sedintele din pachetul de interventie pentru a asigura e eficienta maxima a acesteia si pentru prevenirea recaderilor.
- tristeţe
- pierderea poftei de mâncare şi pierdere în greutate
- dificultăţi în concentrare
- autocritică
- sentimente de disperare
- dureri fizice
- izolarea de ceilalţi
- iritare
- dificultăţi în luarea deciziilor
- ideaţie suicidară.
Multe persoane depresive sunt simultan şi anxioase. Aceste persoane se îngrijorează des, au senzaţii de vomă sau ameţeli, uneori pot avea bufeuri, vedere înceţoşată, tahicardie sau transpiraţii.
Ar fi absolut neobişnuit ca cineva să spună că nu a fost niciodată deprimat. Fluctuaţii în starea afectivă sunt fenomene normale, care ne ajută să realizăm că ceva lipseşte din viaţa noastră şi că ar trebui să schimbăm unele lucruri. Însă depresia clinică este o stare mult mai severă decât asemenea modificări în stările afective.
Cine devine depresiv. Depresia nu este un fenomen care li se întâmplă persoanelor "ciudate" sau "nebune".
Depresia este un fenomen foarte des întâlnit. Împreună cu anxietatea (tulburare care apare mai frecvent decât depresia), reprezintă tulburările emoţionale cele mai frecvente.
Care sunt cauzele depresiei. Nu există un singur factor cauzator al depresiei. Depresia este determinată de mai mulţi factori. Aceşti factori pot fi biochimici, interpersonali, comportamentali, şi cognitivi.
Cum influenţează comportamentul depresia. Lista de mai jos descrie factori comportamentali specifici implicaţi în depresie.
1. Pierderea recompenselor. V-aţi confruntat în trecutul apropiat cu pierderi semnificative?
- de exemplu, pierderea locului de muncă, a prietenilor sau o despărţire? Un număr impresionant de cercetări a evidenţiat faptul că persoanele care se confruntă cu niveluri ridicate de distres sunt mai predispuse spre depresie - mai ales în cazurile în care nu au sau nu folosesc mecanisme de apărare şi adaptare corespunzătoare.
2. Diminuarea comportamentelor recompensatorii. Sunteţi în prezent angajat în mai puţine activităţi recompensatorii decât aţi fost în trecut? Depresia este caracterizată de inactivitate şi retragere/izolare. De exemplu, multe persoane depresive relatează că îşi petrec o mare parte din timp efectuând comportamente pasive, nerecompensatorii, de exemplu, că se uită la televizor, stau în pat, ruminează asupra unor probleme, li se plâng prietenilor. Asemenea persoane îşi petrec mai puţin timp în activităţi stimulative şi recompensante, cum ar fi interacţiunile sociale pozitive, activitate fizică, recreere, învăţare sau muncă eficientă/productivă.
3. Lipsa autorecompensei. Multe persoane depresive nu se recompensează pentru comportamentele pozitive. De exemplu, rareori reuşesc să îşi facă complimente sau ezită să cheltuiască bani pentru propria lor persoană. Multe persoane depresive se consideră atât de lipsite de valoare, încât cred că nu ar trebui să îşi fac niciodată complimente. Asemenea persoane consideră că, dacă şi-ar face complimente, ar deveni leneşe şi s-ar mulţumi cu mai puţin.
4. Deficite în abilităţi. Există multe abilităţi sociale sau de rezolvare de probleme pe care nu le aveţi? Persoanele depresive pot avea probleme de asertivitate, în menţinerea relaţiilor de prietenie, în rezolvarea problemelor cu partenerul de viaţă, cu prietenii sau colegii de serviciu. Deoarece acestor persoane fie le lipsesc aceste abilităţi, fie nu le folosesc, ele au mai multe conflicte interpersonale şi mai puţine oportunităţi de a efectua comportamente recompensatorii.
5. Cerinţe noi. Există în viaţa dumneavoastră multe cerinţe noi pentru care nu vă simţiţi pregătit? Faptul că v-aţi mutat într-un oraş nou, un nou loc de muncă, faptul că aţi devenit părinte, că aţi întrerupt o relaţie sau încercarea de a vă găsi prieteni pot fi cauza unor niveluri ridicate de distres.
6. A fi într-o situaţie în care vă simţiţi neajutorat. Depresia se poate datora faptului că rămâneţi în anumite situaţii în care nu puteţi controla recompensele şi pedepsele. Vă simţiţi trist sau obosit, vă pierdeţi interesul, vă simţiţi disperat, deoarece consideraţi că orice aţi face nu puteţi îndrepta situaţia. Locuri de muncă unde nu aveţi satisfacţii, legături interpersonale nesatisfăcătoare pot genera astfel de sentimente.
7. A fi într-o situaţie de pedeapsă continuă. Aceasta este o situaţie specială de neajutorare: nu numai că nu primiţi recompense, dar, mai mult, sunteţi criticat şi respins de către ceilalţi. De exemplu, multe persoane depresive pot să petreacă destul de mult timp cu persoane care le critică sau le rănesc în diverse forme. Deşi fiecare dintre factorii descrişi mai sus vă pot predispune la dezvoltarea depresiei, ele nu cauzează neapărat depresia. Cu toate acestea, există anumite feluri de gândire care pot creşte şansa debutului depresiei. În cazul în care vă simţiţi singurul vinovat, pentru că nimic nu se schimbă în bine şi că ar trebui să fiţi o persoană perfectă în aproape tot ceea ce faceţi, prezentaţi un risc crescut pentru dezvoltarea depresiei. Aceste interpretări despre stres şi pierdere sunt "cogniţiile" sau gândurile pe care le aveţi despre propria dumneavoastră persoană şi despre mediul în care trăiţi. Terapia cognitivă se focalizează în mod specific pe identificarea, testarea, dezbaterea şi modificarea acestor stiluri de gândire excesiv de negative despre viaţă.
Cum influenţează stilul de gândire depresia. Anumite stiluri de gândire (cogniţii) specifice dumneavoastră pot cauza depresia. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva dintre acestea:
1. Gânduri automate disfuncţionale. Acestea sunt gânduri care apar spontan şi par a fi plauzibile, cu toate că reflectă percepţii distorsionate şi sunt asociate cu emoţii/ sentimente negative cum ar fi tristeţea, anxietatea, furia şi disperarea. Câteva exemple de asemenea gânduri:
Citirea gândurilor: "Ceilalţi cred că sunt un ratat."
Etichetarea: "Sunt un ratat", "E un nemernic."
Prezicerea: "Voi fi respins", "Mă voi face de minune."
Gândirea catastrofică: "E cumplit că sunt respins.", "Nu suport să îmi fie teamă."
Gândirea dihotomică (tot-sau-nimic): "Nu îmi reuşeşte nimic.", "Nimic nu îmi
face plăcere.", "Nimic nu mă mai poate ajuta."
Reducerea importanţei acţiunilor pozitive: "Ceea ce am obţinut nu este un
succes, fiindcă oricine ar fi fost în stare să facă acest lucru."
2. Convingeri dezadaptative: în această categorie sunt incluse credinţele pe care le aveţi despre ceea ce ar trebui să faceţi. Acestea sunt reguli pe baza cărora persoanele depresive consideră că ar trebui să trăiască. Câteva exemple de asemenea reguli:
"Ar trebui să fiu aprobat/acceptat de toată lumea."
"Dacă cineva nu mă iubeşte, înseamnă că sunt o persoană care nu poate fi iubită."
"Nu voi putea fi niciodată fericit făcând lucrurile de capul meu."
"Dacă am un eşec, înseamnă că sunt un ratat."
"Trebuie să îmi fac autocritica pentru eşecurile mele."
"Dacă am o problemă de multă vreme, înseamnă că nu sunt în stare să mă
schimb."
"Nu ar trebui să fiu depresiv."
3. Imagine de sine negativă. Persoanele depresive deseori se concentrează pe neajunsurile lor, exagerându-le, totodată reducând importanţa trăsăturilor pozitive pe care le au. Asemenea persoane pot crede că sunt imposibil de iubit, că sunt urâte, proaste, slabe şi chiar diabolice.
În ce constă intervenţia cognitiv-comportamentală a depresiei. Intervenţia cognitiv-comportamentală a depresiei este o formă de intervenţie structurată, practică şi foarte eficientă. Această formă de terapie abordează depresia prin identificarea şi disputarea comportamentelor şi a stilurilor de gândire, care cauzează şi menţin depresia. Acest tip de terapie se axează pe gândurile şi comportamentele dumneavoastră actuale. Împreună cu terapeutul, veţi examina modul în care anumite acţiuni, lipsa altor acţiuni pot contribui la starea dumneavoastră de bine şi de rău. Există anumite acţiuni prin efectuarea cărora vă veţi putea simţi mai bine. Împreună cu terapeutul dumneavoastră, veţi examina şi stilurile de gândire negative şi nerealiste care vă fac să fiţi depresiv. Prin intervenţie, veţi putea învăţa cum să gândiţi mai realist şi să vă şi simţiţi bine.
În terapia cognitiv-comportamentală, împreună cu terapeutul, vă veţi identifica simptomele şi gradul lor de severitate. Veţi fi rugat să completaţi fişe de lucru şi scale standardizate prin care se pot evalua ştiinţific simptomele dumneavoastră. În cadrul şedinţelor de început, veţi fi rugat să vă stabiliţi anumite scopuri pe care doriţi să le atingeţi - de exemplu, dezvoltarea stimei de sine, îmbunătăţirea stilului de comunicare, reducerea timidităţii, reducerea lipsei de speranţă sau a singurătăţii. Împreună cu terapeutul dumneavoastră, veţi monitoriza progresul în cadrul terapiei, comparând scorurile la evaluările iniţiale cu cele obţinute ulterior, pe măsură ce vă apropiaţi de scopurile stabilite.
Este utilă intervenţia medicamentoasă. Diverse tipuri de medicamente s-au dovedit a fi eficiente în tratarea depresiei. Tratamentul medicamentos îşi dezvoltă efectul în 2-4 săptămâni. Unele medicamente pot avea efecte secundare negative. Unele dintre aceste efecte secundare pot fi temporare şi pot să dispară în timp sau pot fi ameliorate prin administrarea concomitentă cu alte medicamente.
Ce trebuie să faceţi dumneavoastră ca pacient. Intervenţia cognitiv-comportamentală necesită participarea dumneavoastră activă. În cadrul etapelor iniţiale, terapeutul v-ar putea ruga să veniţi de două ori pe săptămână, până când simptomele dumneavoastră se vor ameliora. Veţi fi rugat să completaţi fişe şi scale prin care se evaluează depresia, anxietatea şi alte probleme pe care le-aţi putea avea şi să citiţi materiale specifice legate de depresie şi de tratamentul acesteia. În plus, terapeutul vă poate sugera mai târziu (sau chiar săptămânal) să completaţi fişe de lucru şi chestionare pentru evaluarea depresiei şi a altor probleme care pot deveni aspecte importante abordate în cadrul terapiei. De asemenea, terapeutul vă poate da teme de casă care să vă ajute să schimbaţi anumite comportamente, stiluri de gândire, relaţii şi să menţineţi schimbările. Deşi mulţi pacienţi diagnosticaţi cu depresie sunt neîncrezători în îmbunătăţirea situaţiei, există şanse foarte mari ca şi nivelurile de depresie experienţiate de dumneavoastră să scadă în urma acestei intervenţii.
Interventia este structurata pentru un numar de 20 sedinte. Este recomandat sa urmati toate sedintele din pachetul de interventie pentru a asigura e eficienta maxima a acesteia si pentru prevenirea recaderilor.