Gherasim Mihaela - Cabinet de Psihiatrie

Alcoolul este drogul cel mai tolerat social, însă puțini sunt cei care știu care sunt cantitățile considerate acceptabile, pentru sănătatea fizică și psihică a individului.

În funcție de cantitatea de alcool consumată, efectele sunt: la 4 sau mai multe băuturi pe zi creste riscul de ciroză, accidente, diabet, cancere, de exemplu la femei cancerul mamar. Dar consumul moderat de alcool, 1-2 băuturi pe zi, reduce riscul de boli cardiovasculare cam cu o treime; scade și riscul de diabet.

Cantitatea de alcool asociată cu cel mai mic risc de mortalitate este de 2 băuturi pe zi la bărbați și 1 băutură pe zi la femei.

Consumul de tip dipsoman este un tipar ce duce la complicații mai grave; este definit prin consumul a 5 băuturi pe zi la bărbați și 4 băuturi pe zi la femei. Se întâlnește la 60% din bărbații tineri între 18-25 ani.

Acesta crește semnificativ riscul de accidente și boli cu transmitere sexuală, de boli cardiovasculare. Femeile au risc mai mare de sarcină și de afectare a fătului.

Sindromul alcoolic fetal se întâlnește în cazurile în care gravida consumă alcool; este cea mai frecventă cauză cunoscută de retard mental și duce la defecte congenitale și tulburări de dezvoltare. Chiar și cantități mici de alcool în sarcină pot fi riscante – pot duce la probleme de comportament la copii sau la probleme cu alcoolul când ajung tineri adulți.

Alcoolismul poate duce la complicații medicale serioase:

• encefalopatia Wernicke – cu afectarea coordonării motorii, confuzie
• sindromul Korsakoff – cu amnezie, confabulații și encefalopatie
• encefalopatia hepatică – cu tremuratul mâinilor, confuzie
  Tratarea alcoolismului:
• în intoxicația acută – nu există un tratament care să reducă efectele intoxicației; s-a descoperit recent că o substanță extrasă dintr-o plantă Hovenia dulcis care este folosită de milenii în medicina chineză pentru a trata mahmureala, ar avea efecte anti-intoxicare la șoareci
• abstinența totală este singurul tratament eficient pentru dependența de alcool
• intervențiile scurte în fazele timpurii pot face o mare diferență în privința alcoolismului cronic: orice medic ar trebui să informeze pacientul despre consecințele pe care le are consumul de alcool asupra vieții de familie, profesionale, asupra relațiilor și efectele somatice, să îl învețe ce înseamnă dependența, să îi explice că responsabilitatea asupra schimbării îi aparține, să îi verifice motivația.

Există 5 etape ale schimbării la persoanele afectate de alcoolism:

1) faza de precontemplare – în care individul nu arată nici un interes pentru schimbare; mulți indivizi cu probleme de uz de substanță sunt în această fază. Pe ei este greu să-i motivezi. E bine să cooptezi un membru al familiei ți să-și propună o abstinență de 2 săptămâni.
2) faza de contemplare – individul începe să creadă că uzul excesiv de alcool ar putea fi dăunator. Acum sunt specifice ambivalența și scepticismul, care măcar lasă loc la reflecție. Persoana este receptivă la informații noi, dar dacă nu le are, crede că se comportă acceptabil.
3) dacă specialistul reușește să incline balanța ambivalenței în favoarea unei alegeri sănătoase, atunci persoana intră în faza de pregătire. Aceasta este caracterizată prin gândire focusată pe a face planuri
4) faza de acțiune reprezintă o recunoaștere deplină a problemei împreună cu evidențe observabile ale pașilor făcuți de individ pentru a reduce consumul de alcool. Cea mai frecventă greșeală acum este subestimarea ajutorului necesar pentru ca persoana să se lase de băut. Pacientului ar trebui să i se prezinte o serie de opțiuni, incluzând terapia de grup ți farmacoterapia.
5) faza de menținere este ultima și cea mai matură. Acum eforturile de motivare sunt spre progresul cu pași mici și prevenirea recăderilor. Ajută foarte mult aprecierea eforturilor pe care le face persoana, absența declanșatorilor din mediu, adică a alcoolului.

Se procedează la spitalizarea pacienților care au în istoric delirium tremens sau dacă au și alte boli semnificative, dacă persoana nu are suport social, dacă are și tulburări psihiatrice sau dacă a avut recăderi de la tratament.
Este foarte importantă încurajarea de a face parte dintr-un grup de suport, de tipul Alcoolici Anonimi; ca să nu mai aibă recăderi, va fi nevoie să urmeze timp de 2 ani ședințele de grup.

La începutul recuperării, și probabil și ulterior, va fi nevoie să fie scoase toate băuturile alcoolice din casă și persoana să evite barurile sau alte locații unde presiunea de a bea este mare.

Dacă pacientul are o personalitate antisocială, de exemplu are probleme severe cu familia, colegii, școala și poliția înainte de 15 ani și înainte de instalarea problemelor cu alcoolul, recuperarea nu prea mai este posibilă.
Dacă pacientul avea deja depresie, anxietate sau altă tulburare care a dus la consumul de alcool, trebuie tratată afecțiunea inițială cu multă seriozitate.
Și dieta este importantă; persoanele cu alcoolism de obicei au o nutriție afectată, este frecvent deficitul de folat. Trebuie să mănânce multe fructe și legume, să ia suplimente de vitamine.

Tratamentul farmacologic include:

• naltrexona – reduce dorința de a bea, este mai eficientă la cei cu consum masiv de alcool
• topiramat, gabapentin
• disulfiram (Antalcool) – determină greață, vărsături și transpirații când este luat concomitent cu alcoolul. Se recomandă să fie folosit la pacienții motivați care vor să scadă riscul de recădere; ei trebuie informați dinainte de efectele secundare care pot apare dacă consumă și alcool.

Și după obținerea abstinenței, pacientul trebuie monitorizat și ajutat pentru recuperare. Mai puțin de 20% rămân abstinenți după 1 an; dintre cei care nu au băut de 2 ani, 40% recad. Cei care sunt abstinenți de 5 ani probabil rămân așa, dar tot au risc de recăderi.

Este esențial ca pacientul să înțeleagă că tratamentul nu se oprește odată cu abstinența. Recuperarea presupune să facă față la stresul de zi cu zi fără alcool. De aceea persoana trebuie să-și dezvolte strategii de a face față la situații de mare risc.

Recuperarea de succes presupune ca individul să fie capabil să facă următoarele:

• să învețe să spună NU băuturii în situații sociale
• să se descurce cu prietenii care beau foarte mult
• să facă față la stres (atenție la semnele de anxietate ce pot apare)
• să evite plictiseala (pentru că vor avea mai mult timp, înainte îl consumau bând, procurând băutură sau revenindu-și după)
• să învețe să se reconecteze cu familia și prietenii apropiați (de obicei cresc problemele în familie după ce se oprește din băut)
• să identifice alte situații care pot conduce la băutură și să dezvolte noi strategii de a le face față.

Indivizii ar trebui să aibă o listă cu numere de telefon a persoanelor pe care le pot suna când nu mai pot face față, să o țină la îndemână.

Ajută dacă se gândesc dinainte la circumstanțele în care se află la cel mai mare risc de recădere și să le anticipeze.

Să identifice răspunsuri specifice (gânduri, comportamente) în aceste situații de risc de a bea și să-și pregătească alternative sănătoase (de exemplu ce vor spune la o petrecere unde sunt invitați să bea ceva).

Când nevoia de a bea este mare, se pot folosi câteva tehnici:

• auto-distragerea – să înceapă o altă activitate care le crează plăcere
• stoparea gândurilor – să nu se mai gândească la băut
• reprogramarea – să evite activitățile care le amintesc de băutură
• să folosească rețeaua socială de suport, adică să apeleze la prieteni sau cunoștințe.

Când apare o recădere, mai întâi trebuie aflat ce a condus la ea, iar apoi trebuie făcut un plan de tratament împreună cu pacientul; recăderea poate fi văzută ca o oportunitate de învățare. Este important ca persoana să primească suport și empatie. O punem să-și găsească metode de a evita triggerii și strategii alternative de a acționa în situații de risc.

Și nu în ultimul rând implicarea familiei în tratamentul persoanei cu alcoolism este vitală pentru recuperare.