De ce creierul nu procesează niciodată informația de două ori în același mod
Foșnetul frunzelor, picăturile de ploaie de pe geam, ticăitul constant al ceasului sunt doar câteva exemple care ne ajută să înțelegem radicalele diferențe dintre modurile în care creierul nostru procesează informația.
Într-un moment ne regăsim cu privirea pierdută în picăturile care se scurg pe geam, o clipă mai târziu, fără ca noi sau ploaia să ne fi schimbat, gândurile au o cu totul diferită orientare.
Tehnic vorbind, același stimul, în același context, asupra aceluiași creier, produce efecte diferite.
Este clar că totul depinde de momentul în care stimulul ajunge în aria cerebrală care îl procesează și starea în care se găsește rețeaua neuronală în acel segment de timp.
Dar nu este clar dacă, de exemplu, fluctuațiile rețelei neuronale sunt aleatoare sau au un ritm bine definit.
O echipă de cercetători de la Max Planck Institute for Human Cognitive and Brain Sciences (MPI CBS) din Leipzig, Germania, a descoperit faptul că intensitatea semnalelor care ajung în zonele specifice ale creierului depinde parțial de intensitatea stimulului.
Primul filtru al intensității se găsește în cortexul cerebral. Trebuie specificat faptul că activitatea neuronală nu este niciodată zero, creierul fiind alimentat constant cu informații auto-perceptive, raportate de propriul organism.
Astfel, în funcție de starea rețelei neuronale într-un moment precis, anumite celule nervoase din așa-zis-ul cortex somato-senzorial primar pot fi excitate mai mult sau mai puțin.
Ceea ce înseamnă că reacția cerebrală este dependentă de „prioritatea de intrare” și că intensitatea semnalului va influența reacția ulterioară, în structurile de procesare înalte.
În plus, în afara faptului că structurile noastre cerebrale nu se comportă ca un computer, unde același semnal produce aceeași reacția, fluctuațiile legate de gradul de excitabilitate al cortexului nu sunt complet aleatoare.
Excitabilitatea într-un moment dat depinde de starea anterioară a rețelei. Cercetătorii vorbesc despre dependență temporală de lungă durată, sau auto-corelație de lungă durată, când se referă la aceste tipare funcționale.
Oricum, rămâne neclar faptul dacă o excitabilitate majoră duce la o experiență mai profundă. Atenția, de exemplu, când o concentrăm asupra unui obiect sau fenomen, are ca rezultat un răspuns puternic din partea creierului. Totuși, procesarea de nivel înalt din rețeaua neuronală împiedică perceperea conștientă a intensității acesteia.