Frustrarea la copii
Cu toții vrem să avem copii fericiți, realizați, dar care să ne și asculte și să ne lase
să nebem fericiți cafeaua.
Un copil care deranjează transmite un mesaj. Acesta poate fi : „vreau acum să
îmi dai”,„am nevoie de prezența ta”, sau „nu mă simt bine acum”.
Atunci când apare la copil furia, tristețea, frustrarea este important ca noi părinții
să leacceptăm, să le fim alături când le manifestă, să-i îndrumăm să le descrie
pentru a ne daseama ce le-a cauzat. Apoi este la fel de important să nu sărim
să le oferim repede soluțiipentru a scăpa de ele, ci să-i ajutăm să și le găsească
singuri.
Astfel vor căpăta abilitatea de a se calma, de a se îmbărbăta sau de a-și depăși
frustrările.
E important ca părinții să învețe să tolereze aceste emoții ale copiilor astfel încât
să-l poțiajuta și pe el să și le tolereze; apoi se va putea elibera încet de ele.
Salvarea poate fi confundată cu empatia. Capacitatea de a tolera suferința când
stămalături de copilul nostru frustrat, rămânând totodată pe deplin prezenți este
expresia empatiei autentice.
Toleranța la frustrări sau capacitatea de a-și amâna satisfacerea unei dorințe se
antrenează și se poate începe de la vârste mici: întârziind puțin momentul în care
îi oferiți ce îți cere sau în care îi rezolvi o problemă, îl ajuți să-și antreneze
toleranța la frustrare.
Pentru aceasta este esențial ca și noi părinții să facem acest antrenament
al amânării obținerii imediate a ceea ce ne dorim și să învățăm să ne
exprimăm frustrarea într-un mod non-violent.
Progresul tehnologic a dus la o dezvoltare fără precedent a umanității, dar acum
se întrevăd și efecte nedorite: nu mai avem răbdare să așteptăm, ne enervăm
când nu obținem ce vrem cu viteza unui click, vrem beneficii rapide cu efect redus
și la fel și copilul nostru.
Stă în puterea noastră să ne antrenăm toleranța la frustrare pentru noi și copii
noștri.