Proteina care influențează regenerarea vasculară a celulelor

În urma unui studiu publicat în Journal of Extracellular Vesicles, cercetătorii de la Spitalul Universitar Bonn au descoperit cum poate fi influențată comunicarea dintre celule cu ajutorul unei proteine specifice. Această constatare ar putea fi un instrument important în îmbunătățirea tratamentului unor boli precum arterioscleroza, care provoacă infarct miocardic.
Dr. Andreas Zietzer, medic cardiolog, susține faptul că pentru o comunicare eficientă între celule este necesară prezența unei formațiuni care să transporte informația de la o celulă la alta. Acest rol este îndeplinit de veziculele extracelulare, ele reprezentând elementul cheie în comunicarea intracelulară.

Veziculele extracelulare, de forma unor bule, sunt eliberate de celule. Ele conțin diverse componente și pot fi preluate de alte celule, astfel având loc schimbul de informații. Pe lângă proteine și lipide, procesul de comunicare intracelulară cuprinde și acizii ribonucleici (ARN).

În acest studiu, oamenii de știință s-au concentrat pe micro-ARN, responsabil pentru reglarea fină a activării și inactivării genelor. Dr. Ziester explică faptul că deoarece micro-ARN-ul are o influență considerabilă asupra biologiei celulelor, veziculele extracelulare pot influența funcția celulelor receptoare în fucție de încărcătura lor specifică.

Echipa de cercetători a reușit să clarifice cum decurge sortarea ARN-urilor specifice în interiorul veziculelor. În acest scop, ei au utilizat un spectrometru de masă pentru a identifica 3.000 de proteine și 300 de micro-ARN-uri, gata de a fi transportate către alte celule. Aceștia au demonstrat că o proteină specifică de legare la ARN (proteina hnRNPU) reține micro-ARN-urile din celula donoare în mod similar unui burete, împiedicând astfel împachetarea acestora în vezicule și transportul către alte celule. Procesul opus se desfășoară atunci când proteina este dezactivată: în acest caz, are loc o eliberare crescută a ARN-urilor, care sunt împachetate în veziculele extracelulare.

Aceste observații prezintă un potențial terapeutic ridicat. Cercetătorii au demonstrat că transferul anumitor micro-ARN-uri prin vezicule poate fi controlat prin creșterea sau reducerea cantității de proteină hnRNPU din celulele donoare. Dr. Ziester susține că acest lucru permite o eliberare țintă sau o retenție de micro-ARN care promovează regenerarea, influențând astfel pozitiv sau negativ capacitatea de regenerare a celulelor vasculare bolnave. Din punct de vedere medical, această descoperire are o importanță ridicată, deoarece capacitatea de regenerare a celulelor vasculare din vasele calcifiate (regăsite în aterioscleroză) este deja limitată în stadiile incipiente ale bolii.

Studii suplimentare de aplicabilitate a acestor descoperiri sunt acum în desfășurare. Rezultatele studiului actual sugerează că acest mecanism are o importanță deosebită și în evoluția bolilor de inimă și rinichi.

sursa: Science Daily