Primul ajutor la gravide

În momentul apariției unei condiții amenințătoare de viață la femeia însărcinată este pusă în pericol nu o viață, ci două. Stopul cardio-respirator sau înecarea necesită o abordare diferită la femeia însărcinată datorită modificărilor anatomice ce apar în această situație.

Resuscitarea cardio-pulmonară de către persoane fără pregătire medicală:

• Anunțarea serviciilor de urgență (112) cu precizarea că avem de a face cu o femeie însărcinată pentru a fi echipați cu toată aparatura necesară efectuării unei cezariene perimortem sau a unei histerectomii de resuscitare, în primele 4-5 minute următoare stopului cardio-respirator.
• Inițierea resuscitării: poziție supină, pe un plan dur, cu evitarea întârzierii aplicării compresiunilor toracice și a întreruperilor.
• BLS (Basic Life Support) în cazul unei singure persoane care resuscitează: compresiuni toracice-cale aeriană-respirații: compresiuni puternice, în mijlocul toracelui, rapide, cu o frevență de 100 compresii/minut și cu o adâncime de 5 centrimeri. Raportul compresiuni:respirații=30:2.
• BLS în cazul a două persoane care resuscitează: compresiuni toracice-cale aeriană-respirații-deplasarea uterului: deplasarea manuală a uterului când aceasta a ajuns la nivelul sau deasupra ombilicului (peste 20 săptămâni gestaționale) pentru a ajuta la restabilirea debitului cardiac prin reducerea compresiei aorto-cave (compresia aortei si a venei cave de către uterul gravid).

Înclinarea uterului la 30 grade s-a folosit până nu demult, dar s-a dovedit că înclinarea manuală a uterului e echivalentă cu așezarea în decubit lateral stâng a pacientei, dar în poziție supină, compresiunile au fost mai ușor de efectuat.

• Dacă resuscitarea se face cu succes, se recomandă poziția femeii în decubit lateral stâng pentru a favoriza fluxul sanguin spre cord și făt. (1)
  

Cauze de stop cardio-respirator:

• Preeclampsie
• Hemoragie severă
• Insuficiență cardiacă
• Infarct miocardic acut
• Septicemie
• Embolie cu lichid amniotic (2)
  

Defibrilarea externă automată (DEA):

Pentru a salva copilul trebuie salvată mama. Defibrilarea rapidă atunci când este necesară, poate fi salvatoare de viață. Se folosește același protocol ca și la femeia nepurtătoare de sarcină, cu reluarea compresiunilor toracice după livrarea șocului electric. (1)

Defibrilatorul se folosește în cazul unui stop cardiac, condiție în care inima nu mai bate. La instalarea acestuia, fluxul sanguin către creier și restul organelor vitale este oprit. De aceea e necesară reluarea cât mai rapidă a funcției contractile a inimii pentru a restabili circulația, fără sechele.

Fiecare minut de stop cardio-respirator scade cu 10% șansele de revenire a pacientei.

Cea mai frecventă cauză de stop cardiac este o aritmie numită fibrilație ventriculară, urmată de tahicardia ventriculară. Aceste două tipuri de aritmii sunt ritmuri șocabile, adică ritmul normal al inimii poate fi reluat în urma aplicării șocului electric.

Semne de stop cardio-respirator:

• Colaps brusc
• Stare de conștiență pierdută, neresponsivă la stimuli verbali sau dureroși
• Lipsa respirațiilor sau respirații neregulate
• Lipsa pulsului
• Tegumente cianotice
• Spasme musculare

Defibrilatorul extern automat verifică singur ritmul cardiac al pacientului și ne spune când să aplicăm șoc, putând fi folosit și de persoanele laice cu mare ușurință.

Utilizarea DEA:

• După telefonul la 112 și începerea BLS, dacă există un defibrilator în apropiere se verifică pulsul și respirația pacientei. Dacă sunt absente sau neregulate se pregătește DEA.
• După 2 minute de resuscitare cardio-pulmonară, se folosește DEA pentru verificarea pacientei.
• Se verifică să nu fie pacienta udă sau în apă. Se mută într-o zonă uscată dacă este cazul.
• Se atașează padelele autoadezive pe pieptul pacientei conform schemei reprezentate pe ele. Se pune una deasupra mamelonului, la nivelul hemitoracelui drept, iar cealaltă pe hemitoracele stâng, sub glanda mamară, pe torace.
• Se verifică conexiunea eletrozilor.
• Dacă pacienta are pacemaker sau defibrilator implantabil, se pun electrozii la distanță de 1 centrimetru de acestea.
• Se apasă butonul “analiză”, iar pacienta nu trebuie să fie atinsă cât timp e analizat ritmul cardiac.
• Dacă e nevoie de șoc electric, aparatul ne anunță când să trimitem șocul pentru a evita contactul cu pacienta.
• Se reiau compresiile toracice până la sosirea medicilor sau până la reluarea pulsului. (3)
  

Înecul la femeia însărcinată:

Semne:

• Mâinile în jurul gâtului
• Incapacitatea de a vorbi
• Dificultăți de respirație
• Wheezing

Se încurajează pacienta să tușească dacă poate.

Dacă nu, se aplică manevra Heimlich: compresiuni toracice in favoarea celor abdominale pentru a proteja fătul.

• Compresiuni toracice înainte de a suna la 112
• Ne poziționăm în spatele pacientei, cu un picior între picioarele ei pentru a avea stabilitate
• Ne punem brațele sub axila pacientei
• Poziționăm pumnul nostru, cu policele în sus, centrul toracelui, între sâni
• Se aplică compresiuni repetate, rapide, din jos în sus
• Continuăm compresiunile până se elimină corpul străin sau pacienta devine inconștientă

Dacă pacienta devine inconștientă:

• Se așază în poziție supină
• Se aplică 30 compresiuni, se realizează manevrea de ridicare a mandibulei pentru a verifica cavitatea bucală de corpi străin și îndepărtarea lor dacă este posibil.
• Se aplică o respirație de salvare. Dacă toracele nu se expansionează, repoziționăm calea aeriană și se repetă respirația
• Se caută pulsul pentru maximum 10 secunde
• Dacă nu există puls, facem respirații de salvare la 5 secunde, timp de 2 minute după care reevaluăm pulsul.
• Dacă nu există puls, aplicăm BLS
• Dacă își revine, se poziționează în decubit lateral stâng până la sosirea ajutorului specializat (1)
  

Alte cauze care necesită prim ajutor la femeia însărcinată:

• Travaliul prematur
• Ruptura prematură de membrane
• Nașterea de urgență
• Hemoragia vaginală în primul trimestru
• Eclampsia/preeclampsia
• Diabetul gestațional
• Durerea abdominală
  

Traumatismele la femeia însărcinată:

Traumatismele sunt cauza principală de moarte a mamei, însumând până la 46% din decese.

Cea mai freceventă cauză de deces a fătului este șocul matern, de aceea se aplică principiul: prima dată salvăm mama, dupa aceea copilul.

Cauze:

• Traumă abdominală, directă
• Folosirea centurii de siguranță, corect sau incorect
• Arme (4%)
• Traumatism prin cădere (25%)
• Violență domestică (18%)
• Arsuri (1%)

Factori de risc:

• Vârsta tânără
• Consumul de alcool
• Consumul de droguri
• Istoric de violență domestică

Se aplică managementul de salvare BLS, cu poziționarea caracteristică femeii însărcinate, cu oprirea hemoragiei dacă e prezentă până la sosirea cadrelor medicale autorizate. (4)

Concluzii:

Situațiile care pot conduce la condiții amenințătoare de viață la femeia însărcinată sunt multiple. Cunoașterea bazelor acordării primului ajutor la gravide poate fi vital în salvarea celor două vieți: a mamei și a copilului.

Datorită modificărilor anatomice din sarcină este elemantară cunoașterea modificărilor în acordarea primului ajutor la această categorie de pacienți. Efectuarea acestuia corectă oferă timp echipei medicale să aplice măsurile avansate de resuscitare.