Preeclampsia si stresul oxidativ la nivel placentar

Stresul oxidativ si antioxidantii

Stresul oxidativ (SO) consta in perturbarea balantei oxidanti/antioxidanti, la un anumit nivel al organismului, in sensul depasirii capacitatii de aparare antioxidanta a individului. Astfel, agentii responsabili de producerea stresului oxidativ sunt radicalii liberi (orice specie chimica ce contine unul sau mai multi electroni neimperecheati –adica un electron ocupa singur un orbital-, si este capabila sa existe independent, liber).

Marea majoritate a radicalilor liberi in biologie se incadreaza in larga categorie a speciilor reactive ale oxigenului (SRO), care nu include numai radicali liberi continand oxigen (radicalul hidroxil, oxidul nitric), ci si molecule ce nu contin electroni neamperecheati (ca peroxidul de hidrogen) (4).

In sistemele biologice exista mijloace de protectie impotriva oxidantilor, organismele aerobe dispunand de de sisteme de aparare impotriva atacului radicalic si implicatiilor sale la nivel tisular.

Aceste mecanisme pot fi atat enzimatice (enzime produse de organism in acest scop), cat si neenzimatice (substante endogene, vitamine, etc.).

Astfel, exista mijloace de aparare antioxidanta bine integrate cu rolul de a preveni efectul potential negativ al SRO, controlandu-le concentratia si realizand ceea ce se numeste quenching (stingere sau scavanging), SRO fiind o categorie importanta de antioxidanti.

Pentru o optimizare a rolulilor lor, la nivel celular, sistemele antioxidante se gasesc in imediata apropiere a surselor de radicali liberi ( membrane, mitocondrii, microzomi).Ele constituie apararea nespecifica a carei redundanta asigura rezistenta organismelor la anumite agresiuni, fiind prima tinta a radicalilor liberi.

Antioxidantii se gasesc astfel in orice celula, compartiment celular sau lichid biologic.