Plamanarica - Pulmonaria officinalis

Denumire stiintifica: Pulmonaria officinalis

Denumire populara: plamanarica

Descriere: Planta ierboasa perena, aspru paroasa, cu tulpina cilindrica, neramificata, inalta de 15-30 cm, frunze alungit-ovate, cu mici pete rotunde albe, flori grupate cate 6-15 intr-o inflorescenta de tip cima scorpioida, cu corola tubuloasa, la inceput de culoare rosie, apoi devenind violet si albastra.

Habitat: Creste in locurile umbroase din europa si este cultivata in gradini.

Recoltare: Frunzele se strang in timpul si dupa inflorire, intre martie si septembrie.

Partile utilizate: Frunzele.

Actiune: Emolient, expectorant, astringent, antiinflamator, faciliteaza vindecarea ranilor.

Indicatii terapeutice: Plamanarica acopera doua mari arii de actiune - prima are legatura cu numele pe care il poarta, adresandu-se tusei si bronsitei, in special asociata cu catar respirator superior. Cealalta arie are legatura cu actiunea sa astringenta, utilizandu-se in diaree, in special la copii si pentru ameliorarea hemoroizilor. Extern, plamanarica se poate folosi pentru vindecarea ranilor si taieturilor.

Combinatii: Pentru afectiuni ale plamanului se combina cu unguras, podbal sau tutun indian.

Preparare si administrare: Infuzie - se toarna o cana de apa fierbinte peste 1-2 lingurite de planta uscata si se lasa la infuzat 10-15 min. Se bea de trei ori pe zi. Tinctura - 1-4 ml de tinctura de trei pe zi.