Permeabilitatea intestinului subțire - direct implicată în retinopatia diabetică

Un studiu recent publicat în revista Circulation Research a arătat o legătură directă între permeabilitatea intestinului subțire şi gravitatea retinopatiei la persoanele cu diabet zaharat de tip 1.
Retinopatia diabetică, care este principala cauză a orbirii la adulţii americani, este rezultatul deteriorării progresive a vaselor de sânge din retină, ţesutul sensibil la lumină din spatele ochiului. Studiu a descoperit că sursa acestei deteriorări ar putea fi un intestin subțire prea permeabil care slăbește bariera dintre bacteriile din intestine și sistemul sanguin.

Studiul realizat de cercetătorii de la Universitatea Alabama din Birmingham a examinat componentele sistemului renin-angiotensin sistemice și intestinale asupra permeabilității barierei intestinale, homeostaziei glucozei, inflamației sistemice și progresiei retinopatiei diabetice (DR) la subiecți umani și șoareci cu diabet.

A fost utilizat sânge de la subiecți umani cu diabet zaharat de tip 1 și un model de șobolan cu diabet zaharat de tip 1 (“șobolan Akita”) pentru a explora mecanismele care stau la baza retinopatiei diabetice. Rezultatele arată o posibilă cale de a preveni sau chiar de a inversa daunele oculare.

Se știe că diabetul zaharat de tip 1 perturbă răspunsul sistemic renină-angiotensină (RAS). RAS este un sistem de hormoni și enzime care reglează presiunea sângelui și alte schimbări metabolice. Pe lângă RAS sistemic, există și rețele locale de RAS care acționează în diverse țesuturi. O enzimă cheie din RAS este ACE2 - enzima de conversie a angiotensinei 2. Pierderea ACE2 în diabet diminuează axa vasoprotectivă a RAS.

Studiile pe șobolanul Akita

Într-un model pe șobolan cu diabet zaharat de tip 1, hrănirea șobolanilor cu o tulpină modificată de Lactobacillus paracasei, care a fost modificată pentru a produce ACE2 uman, protejează șobolanii împotriva progresiei retinopatiei diabetice. Acest  tratament cu probiotice a prevenit pierderea ACE2 din epiteliul intestinal tipică la șobolanii Akita și, mai important, a prevenit deteriorarea barierelor epiteliale și endoteliale ale intestinului și a redus nivelurile hiperglicemiei.
Pentru a valida rezultatele din modelul Akita cu Lactobacillus paracasei cercetătorii au creat un al doilea model: un șoarece Akita modificat genetic încât să hiperexprime ACE2 în celulele intestinului subțire.

Studiile la oameni

Studiile umane au comparat persoanele cu diabet zaharat de tip 1 cu persoanele sănătoase. Subiecții cu diabet zaharat de tip 1 au fost ulterior stratificați în trei grupuri: fără retinopatie diabetică, retinopatie diabetică non-proliferativă și boala mai gravă numită retinopatie diabetică proliferativă.

Prin măsurarea nivelurilor unor celule imune și biomarkeri în sânge, inclusiv antigenele microbiene din intestine, cercetătorii au constatat că subiecții umani cu retinopatie aveau un RAS sistemic disfuncțional și defecte profunde ale permeabilității intestinale care activau componente ale răspunsului imun adaptativ și innăscut. De asemenea, s-a constatat că creșterea gravității retinopatiei diabetice corespundea cu creșterea nivelurilor de biomarkeri ai permeabilității intestinale și ale antigenului microbian intestinal în plasmă.

Concluzii

Lucrarea demostrează că un sistem RAS intestinal disregulat duce la o translocare a antigenelor microbiene în plasmă, iar aceste peptide bacteriene activează endoteliul vascular creând o inflamație endotelială ce este puternic implicată în patogeneza bolii vasculare, inclusiv a retinopatie diabetice. O corecție a sistemului RAS ar putea ajuta la vindecarea retinopatiei diabetice la persoanele cu diabet de tip 1.