Osteoporoza

Osteoporoza este cea mai comună boală a scheletului, în care oasele își reduc densitatea și au un risc mare de fracturare. Din cauza osteoporozei, circa jumătate dintre femeile aflate la menopauză suferă o fractură - mai frecvent la nivelul șoldului, vertebrelor sau încheieturii mâinii. Deși afectează mai frecvent femeile decât bărbații, osteoporoza poate afecta și sexul masculin. De aceea este importantă cunoașterea situațiilor cu risc și a metodelor de prevenție, detecție și tratament ale osteoporozei.

Osul este un țesut aflat în continuă remodelare. Odată cu înaintarea în vârstă, densitatea osoasă este puțin mai redusă decât în tinerețe, întrucât procesele de construcție sunt în urma celor de distrucție (reabsorbție) osoasă. Totuși, pierderea de masă osoasă datorată vârstei nu este patologică. Osteoporoza este strâns legată de consumul, absorbția și utilizarea de calciu și vitamina D. Tratamentul îndelungat cu corticosteroizi, fumatul, alcoolul în exces și anumite boli de tiroidă, tub digestiv sau rinichi cresc riscul de a face această boală. Există numeroase cazuri în care nu se poate descoperi o cauză care să explice pe deplin apariția osteoporozei.

Principala metodă de diagnosticare a osteoporozei este osteodensimetria DEXA (absorbțiometrie duală cu raze x). Aceast aparat folosește razele X pentru a evalua densitatea anumitor oase și compară valorile obținute cu valorile medii ale persoanelor sănătoase. Ideal, DEXA se recomandă persoanelor care au factori de risc pentru osteoporoză, înainte să apară simptomele unei fracturi.

Tratamentul osteoporozei are în primul rând o componentă ce ține de dietă și mod de viață: se recomandă exerciții fizice regulate și o alimentație bogată în calciu și vitamina D. La aceasta se pot adăuga medicamente precum: bifosfonați (alendronat), calciu și vitamina D, hormoni estrogeni, calcitonină. Alegerea tratamentului optim se face de către medic în funcție de vârsta, sexul și istoricul medical al pacientului, gradul osteoporozei, riscul sau prezența unei fracturi. (1, 2)

Ce este osteoporoza și cum acționează ea

Osul este format din:

• Fibre de colagen. Acestea formează o matrice cu rezistență crescută. Atunci când colagenul din os este reabsorbit, rezultă o substanță numită hidroxiprolină, care poate fi detectată în urină.
• Minerale. Pentru a crește rezistența oaselor, calciul și fosforul sunt dispuse de-a lungul matricei osoase, sub formă de cristale de hidroxiapatită.
• Celule. Celulele specifice osului se ocupă cu secretarea matricei osoase (obsteoblaste) și reabsorbția ei (osteoclaste). Mai sunt prezente și alte celule și țesuturi în os - celule imunitare, măduvă, grăsime, vase, nervi.

În acest fel, osul este într-un continuu proces de regenerare. Diferența dintre cât os este distrus și cât este produs se numește remodelare osoasă sau turnover osos.

Până la vârsta de 30 de ani, activitatea osoasă este în favoarea proceselor de sinteză. Acest lucru înseamnă că oasele cresc, devin mai grele și mai puternice, atingând un maxim în jurul acestei vârste. Apoi, procesele distructive încep să le depășească pe cele de sinteză, în special după 50 de ani, proces normal pentru îmbătrânire. La femei, estrogenul stimulează sinteza de os, astfel încât menopauza poate cauza o scădere a producției de os. Pierderea fiziologică de os odată cu vârsta nu înseamnă neapărat că veți face osteoporoză, dar riscul pentru această boală este mult mai crescut decât în tinerețe.

Zona externă a osului („învelișul”) este formată dintr-o lamă de os dur, compact. Interiorul oaselor conține țesut osos spongios - structurile dure osoase sunt dispuse ca un burete sau un fagure de miere, iar în „ochiurile” dintre ele există celule, vase și măduvă osoasă. Această zonă este prima și cea mai puternic afectată în osteoporoză. Denumirea acestei boli este revelatoare pentru efectele ei la nivelul oaselor: cauzează formarea de „pori” sau, de fapt, lărgirea lor. În osteoporoză, procesele de formare a osului nou sunt insuficiente, comparativ cu distrucția osoasă. Astfel, osul se rarefiază și devine fragil. Pe măsură ce boala avansează, traumatisme minore, precum căderea din picioare sau ridicarea unei greutăți, pot cauza o fractură. (3, 4)

Cine face osteoporoză?

Osteoporoza este mai frecventă după 45 de ani și la sexul feminin. La vârsta de 50 de ani, circa 2 din 100 de femei au această boală, procent care crește la 25%, la 80 de ani. Circa 1/3 din femei și 1/5 din bărbați suferă o fractură datorată osteoporozei, în cursul vieții.

Există însă și situații care cresc și mai mult șansa de a face această boală. Acestea sunt numite factori de risc și au fost descoperite prin studii statistice. Dacă aveți unul sau mai mulți factori de risc, nu este însă obligatoriu să faceți boala, dar este necesară o vigilență mai mare privind posibilitatea de apariție a acesteia. O parte dintre factorii de risc sunt modificabili (de exemplu, fumatul), iar o parte sunt constituționali (cum este vârsta). Factorii de risc pentru osteoporoză sunt:

• Vârsta precoce de instalare a menopauzei - mai devreme de 45 de ani
• Oprirea menstruațiilor cu 6 luni-1 an mai devreme decât instalarea propriu-zisă a menopauzei - poate fi cauzată de diete sau exerciții fizice excesive
• Istoricul familial de osteoporoză (boală diagnosticată la rudele de gradul I)
• Istoric personal de fracturi după traumatisme ușoare
• Un indice de masă corporală (IMC) sub 19, care vă plasează în grupul persoanelor subponderale. Acesta se calculează împărțind greutatea (kg) la pătratul înălțimii (m).
• Fumatul și consumul excesiv de alcool
• Stilul de viață sedentar (în special în tinerețe) și lipsa exercițiilor regulate
• Consumul redus de calciu și/ sau vitamina D
• Expunerea insuficientă la soare (necesar pentru sinteza vitaminei D)
• Tratamentul cu corticosteroizi (cum este prednisonul) pe o perioadă mai mare de 3 luni
• Anumite boli: hipertiroidism, boală celiacă (intoleranță la gluten), boala Crohn, boală renală cronică, boală cronică de ficat, sindromul Cushing, alte boli care necesită tratament cu steroizi sau reduc mobilitatea (5)

Aș putea avea osteoporoză?

Marea problemă a osteoporozei este că ea nu dă simptome până când nu se produce o fractură. Practic, evaluarea riscului și testarea pentru această boală la timpul potrivit sunt singurele metode prin care osteoporoza se poate detecta la cei fără fracturi. Organizația Mondială a Sănătății a dezvoltat un calculator de risc care ia în considerare factorii de mai sus și determină riscul de a face o fractură în următorii 10 ani. Acesta este o unealtă terapeutică pentru pacienți și doctori, ținând cont că nu există politici clare în privința testării pentru osteoporoză. Poate fi accesat la acest link, în limba română: www.shef.ac.uk/FRAX/tool.aspx?lang=ro

Atunci când osteoporoza este severă, o căzătură din picioare sau un efort minor (de ridicare a unei greutăți, tuse, etc.) pot cauza o fractură (un „os rupt”). Cele mai des, fracturile de fragilitate sunt localizate:

• La încheietura pumnului
• La șold - fractura șoldului la o vârstă înaintată are consecințe severe. Circa jumătate din persoanele cu osteoporoză care au suferit această leziune au independența mult limitată, deoarece mobilitatea va fi permanent afectată.
• La una sau mai multe vertebre - fractura unei vertebre poate trece neobservată, spre diferență de fractura oaselor mari. Aceasta este însă principala cauză de durere cronică de spate la vârstnici. Este responsabilă deseori pentru postura aplecată înainte a persoanelor în vârstă și scăderea în înălțime pe care o constată. Fractura poate apărea în lipsa unui traumatism, prin tasarea vertebrei, care, rarefiată, nu mai poate susține greutatea celor de mai sus.
• La coaste, după o căzătură sau un efort de tuse. Mai rar, fracturile de fragilitate pot apărea și la alte oase din corp.

Fracturile de fragilitate au deseori un răsunet mai limitat decât cele datorate unei forțe mari. Astfel, simptomele pot fi mai puțin marcate. Sugestive pot fi, în contextul unui traumatism:

• Durerea intensă sau cronică în cazul fracturilor vertebrale
• Creștere în volum a zonei
• Roșeață, căldură a zonei
• Deformare evidentă. De exemplu, scurtare, rotirea a membrului, la fractura de șold, modificarea posturii în fractura vertebrală.
• Formarea unei colecții ca o zonă cu volum mai mare, sub piele (hematom) (2, 5)

Când te prezinți la medic și cui te adresezi

Atunci când nu aveți simptome dar sunteți îngrijorat în privința riscului de osteoporoză, adresați-vă medicului de familie. Acesta va evalua factorii de risc pe care îi aveți și în funcție de situația dvs., vă va recomanda mai multe analize, consultul unui medic endocrinolog sau direct un tratament.

Când ați suferit o căzătură, după care aveți durere intensă în regiune sau suspectați că un membru al familiei are o fractură de șold, sunați la numărul de urgență 112. Fractura la acest nivel însemnă imposibilitatea de a merge, dar și un risc mare de sângerare. După evaluarea în urgență, persoanele cu fracturi vor fi tratate de către medicul ortoped.

Dacă suspectați o fractură a încheieturii pumnului, prezentați-vă la camera de urgențe. Dacă nu sunt alte complicații asociate, nu este necesară chemarea la domiciliu a ambulanței, dar veți beneficia de tratament în scurt timp.

Persoanele cu postură aplecată și durere de spate care durează de mult timp se pot adresa medicului de familie. Acesta vă va recomanda un consult ortopedic și/sau endocrinologic.

Osteoporoza poate fi uneori detectată în cadrul investigațiilor pentru alte boli. O radiografie pentru artrită, de exemplu, poate arăta că aveți și osteoporoză. În această situație, medicul reumatolog poate fi cel care recomandă efecturarea DEXA și ulterior tratamentul propice. (2)

Cum se pune diagnosticul

Principala unealtă de diagnostic pentru osteoporoză o reprezintă osteodensimetria DEXA. Acest aparat utilizează razele X pentru a măsura densitatea oaselor. În general, există două tipuri de aparate DEXA:

• Centrale - care măsoară densitatea oaselor din centrul scheletului (coloană, șolduri)
• Periferice - care măsoară densitatea oaselor mai mici (încheietura pumnului, călcâi)

Densitatea obținută cu DEXA este comparată cu valorile normale ale unei persoane tinere și sănătoase, obținându-se scorul T. Acesta reflectă cu cât deviază densitatea oaselor dvs. de la valorile medii ale adultului sănătos. În plus, valorile obținute sunt comparate și cu media vârstei dvs, pentru a obține scorul Z. În prezent, osteoporoza este diagnosticată strict pe baza scorului T:

• Normal: peste -1
• Osteopenie: între -1 și -2,5
• Osteoporoză: sub -2,5
• Osteoporoză severă: sub -2,5 la femei sau 3 la bărbați și prezența unei fracturi de fragilitate

Osteopenia este o stare între normal și boală. De fapt, ea definește un grup în care pierderea densității osoase a început, ceea ce poate sugera avansarea către osteoporoză. Persoanele cu osteopenie au deja un risc mai mare de fractură decât persoanele sănătoase.

Deși scanarea DEXA diagnostichează osteoporoza, recomandările medicului privind tratamentul pot varia în funcție de alți factori de risc. De exemplu, unei persoane cu mulți factori de risc i se poate recomanda tratament medicamentos încă din faza de osteopenie precoce. La persoanele de peste 75 de ani, scanarea nu este absolut necesară, când a avut loc o fractură după un traumatism minor.

Pentru un diagnostic complet, mai pot fi recomandate o serie de analize de laborator:

• Calciul și fosforul din sânge și urină - în osteoporoză sunt cel mai adesea, normale. Pot fi modificate în anumite boli (de tiroidă, paratiroidă, intestinale), astfel încât se evaluează pentru a detecta o eventuală cauză a osteoporozei.
• Fosfataza alcalină osoasă (FAL) - utilă ca și marker al bolii; poate fi crescută sau scăzută.
• Hidroxiprolina în urină - creșterea sa arată distrucția colagenului din os.
• Hormoni tiroidieni, parathormon, cortizol, etc. (2, 4, 6)

Dietă și mod de viață

Dieta bogată în calciu și vitamina D și modul de viață activ sunt principalele măsuri pe care le puteți lua pentru a scădea riscul de osteoporoză și fractură. Chiar dacă ați fost diagnosticat cu scăderea densității osoase, aceste măsuri pot încetini progresia bolii. Acționează, împreună cu tratamentul medicamentos, pentru a stimula formarea de os și a scădea riscul de fractură. Astfel, aceste măsuri sunt esențiale atât în prevenția, cât și în tratamentul osteoporozei.

Pe lângă dietă și exerciții fizice, renunțarea la fumat și scăderea consumul de alcool (și mai ales a unor cantități mari într-un timp scurt) reduc riscul de osteoporoză.

Consumul unei diete bogate în calciu și vitamina D

Aportul suficient de calciu este imperios necesar pentru ca organismul să poată produce os nou. Recomandările Organizației Mondiale a Sănătății sunt ca femeile la menopauză și bărbații de peste 65 de ani să consume minim 1.300 de miligrame de calciu în fiecare zi, dar nu mai mult de 3.000 mg.

În general, calciul se găsește din belșug în lactate și legume cu frunze verzi. Alimentele bogate în calciu includ:

• Iaurt: 200 ml iaurt conțin ~ 260 mg calciu
• Lapte: 200 ml lapte conțin ~ 240 mg calciu
• Lapte de soia: 200 ml lapte conțin ~ 212 mg calciu
• Brânză parmezan: 30 g brânză conțin ~ 360 mg calciu
• Spanac (gătit): 200 g spanac conțin ~ 300 mg calciu
• Varză (gătită): 200 g varză conțin ~ 350 mg calciu
• Cereale: 50 g cereale conțin ~ 80 mg calciu

Vitamina D este esențială pentru absorbția calciului din intestin și reglarea cantității de calciu din sânge. Aceasta poate fi obținută din dietă sau sintetizată la nivelul pielii, sub acțiunea razelor solare, pornind de la colesterol. Vitamina D se găsește din abundență în pește: macrou, somon, sardine sau ton. OMS recomandă ingestia de 400-600 UI de vitamina D din dietă, la persoanele peste 50, respectiv 65 de ani. Deoarece nu există multe alimente care să ofere o cantitate mare de vitamina D, este esențială expunerea la soare. Doar 10 minute, de două ori pe zi, pe timpul lunilor călduroase, oferă o rezervă suficientă pentru tot anul. Deoarece în această perioadă nu trebuie să aplicați creme de protecție solară, evitați expunerea la soare la orele de vârf.

Suplimentele cu calciu au o eficacitate dovedită pentru prevenirea fracturilor, la persoanele peste 70 de ani, indiferent de dietă. Nu este certă eficiența lor la adulții de vârstă mijlocie. În general, o dietă în care nu se poate atinge valoarea optimă de 1300 mg de calciu pe zi poate beneficia de pe urma suplimentelor nutritive. Luați aceste suplimente așa cum v-a recomandat medicul dvs.

Nu există dovezi că suplimentele combinate, de calciu și vitamina D ar fi mai eficiente. Totuși, persoanele care au o expunere insuficientă la soare - imobilizați la pat, poartă îmbrăcăminte care acoperă tot corpul, etc., pot beneficia de pe urma unui supliment cu vitamina D. Acesta nu trebuie să depășească 800 UI pe zi, conform Institutului German Federal pentru Evaluarea Riscului.

Suplimentele alimentare nu înlocuiesc o dietă sănătoasă și diversificată.

Exercițiile fizice

Deși ar părea intuitiv ca odihna să fie benefică pentru oasele fragile, protejându-le de fracturi, adevărul este fix opus. Exercițiile fizice stimulează formarea de os nou și sedentarismul este un factor de risc important pentru pierderea de masă osoasă. În plus, anumite exerciții pot întări forța, echilibrul și coordonarea, prevenind accidentele. Dacă ați suferit o fractură de fragilitate, respectați recomandările medicului ortoped privind mobilitatea în acea regiune.

O formă foarte bună de activitate fizică, ce poate fi menținută de majoritatea persoanelor la orice vârstă, este mersul rapid. Deoarece este o activitate care implică susținerea greutății, este eficientă pentru formarea de os nou. Similar acționează dansul, joggingul sau tenisul.
Alte activități utile pot fi exercițiile de forță (la sala de fitness) sau cele de echilibru și coordonare, precum yoga.

Evitați sporturile sau exercițiile care au un risc mare de a cădea sau a vă traumatiza - cum ar fi sporturile de contact. Încercați să fiți activ în fiecare zi. (1, 3, 7)

Ce trebuie să știi despre tratament

Tratamentul osteoporozei poate fi realizat cu unul sau mai multe medicamente, care se recomandă specific pentru fiecare individ. Posibilitățile de tratament includ:

• Suplimente nutritive cu calciu și vitamina D
• Bifosfonați (alendronat, risedronat, etidronat): cel mai des folosite anti-osteoporotice. Acționează prin stimularea celulele care produc os. Principalul efect secundar este iritarea esofagului, motiv pentru care aceste medicamente se iau stând în picioare, cu multă apă și nu în același timp cu mâncarea.
• Denosumab - poate fi administrat femeilor aflate la menopauză, în cazurile în care nu se pot administra bifosfonații. Se administrează sub formă de injecție bianuală.
• Raloxifen - folosit pentru femeile aflate la menopauză, funcționează prin mimarea efectelor pe care le avea estrogenul în corp.
• Calcitonina - hormon produs în mod normal de către tiroidă, scade activitatea celulelor care distrug țesutul osos. Poate fi administrat sub formă de spray intranazal.
• Hormon paratiroidian (teriparetide) - stimulează celulele care produc os; se administrează injectabil și este recomandat doar în cazurile care nu răspund la alte tratamente și osteoporoza este severă.
• Testosteron - în unele cazuri, osteoporoza la bărbați este produsă de activitatea scăzută a acestui hormon.

Atunci când osteoporoza este cauzată de o altă boală (de exemplu, hipertiroidism), se tratează în primul rând boala de bază.

Eficiența tratamentului pentru osteoporoză poate fi verificat cu o nouă scanare DEXA, după 1-2 ani, care trebuie realizată la același aparat. Acest lucru nu este întotdeauna recomandat, întrucât nu i s-a dovedit importanța în terapie. (2, 8)

Prevenirea căzăturilor

La vârsta a treia, riscul de a avea osteoporoză este foarte mare. Deoarece fracturile de șold au o mortalitate mare (12-40%), prevenirea accidentelor este foarte importantă. Puteți lua următoarele măsuri pentru dvs. sau rudele dvs.:

• Verificați casa pentru zone nesigure (covoare care nu sunt fixate, cabluri întinse în zonelor circulate, podele alunecoase)
• Instalați bare de susținere lângă scări și în baie
• Purtați încălțăminte care vă vine bine și are talpă cu aderență bună, inclusiv în casă
• Evitați ieșitul afară în perioadele cu polei
• Dacă luați medicamente care vă produc amețeală sau confuzie, discutați schimbarea lor cu medicul curant
• Evaluați periodic auzul și vederea, mai ales dacă suspectați sau v-au spus cei din anturaj că ați avea o problemă
• Luați în considerarea purtarea protectoarelor de șold - acestea sunt ca niște pernuțe care se fixează peste șolduri, pentru a atenua șocul, în situația unei căzături (3, 4, 5)

Concluzii - de reținut

• Osteoporoza este o boală frecventă a vârstnicului. Apare mai des la femei după menopauză, dar sexul masculin poate fi și el afectat.
• Scăderea densității osului poate duce la fracturi, în special ale șoldului, încheieturii mâinii sau vertebrelor.
• Evaluarea riscului de osteoporoză și testarea pentru această boală sunt pași importanți pe care o persoană peste 50 de ani trebuie să le ia. Măsurile luate precoce scad riscul de fractură.
• Scanarea DEXA este metoda de diagnostic cert al acestei afecțiuni. Ea nu reflectă însă întotdeauna riscul unei fracturi.
• Dieta bogată în calciu și vitamina D, expunerea periodică la soare și activitatea fizică regulată sunt esențiale pentru a preveni sau a limita impactul osteoporozei. Pentru a evita fracturile de șold, luați măsuri care să reducă șansa unei căzături. (5)