Fractura de col chirurgical humeral
Fractura de col chirurgical humeral
Umarul este cea mai mobila articulatie a corpului.
Humerusul este osul lung care formeaza scheletul bratului si prezinta o extremitate superioara, un corp si o extremitate inferioara.
Extremitatea proximala prezinta un cap, un gat anatomic, o tuberozitate mare, o tuberozitate mica si un gat chirurgical. Capul humeral, neted si rotunjit, reprezinta o treime dintr-o sfera si priveste in sus, inapoi si inauntru. Gatul anatomic este santul care margineste capul in afara. Tuberozitatea mare (trohiterul) se gaseste in afara gatului anatomic si prezinta trei fatete pentru insertia muschilor. Tuberozitatea mica (trohinul) se gaseste inaintea gatului anatomic si ofera punct de insertie muschiului subscapular. Portiunea aflata imediat sub capul humeral si sub cele doua tuberozitati se numeste gat (col) chirurgical si corespunde metafizei superioare a osului. Fracturile extremităţii proximale a humerusului pot interesa: capul numeral, colul chirurgical şi tuberozităţile. Fractura duce la deformarea umărului şi anume la lăţirea lui sau la apariţia unei depresiuni pe faţa externă a braţului sub umăr. Punctul dureros apare la 3-4 cm sub acromion. Prim ajutor medical in acest tip de fracturi se realizează prin imobilizarea membrului superior cu antebraţul in flexie cu ajutorul unei eşarfe legate de gât, calmarea durerilor, sedarea şi transportul de urgenţă la spital.
Fracturile sunt leziuni osoase traumatice caracterizate prin întreruperea continuităţii ţesutului osos, sub acţiunea directă sau la distanţă a unui agent vulnerant. Fractura osului împreună cu leziunile ţesuturilor învecinate realizează „focarul de fractură". Cauza fracturilor o reprezintă forţa traumatică care depăşeşte rezistenţa ţesutului osos şi care se exercită direct asupra osului sau la distanţă asupra scheletului.
Diagnosticul se pune pe baza datelor de anamneză (care indică modul de producere, agentul traumatizant, poziţia în care a fost găsit subiectul, semnele subiective), examenul clinic local si examenul radiologic (care evidenţiază discontinuitatea ţesutului osos).
Semne clinice locale sunt subiective si obiective.
Cele subiective sunt:
- durerea
- spontană foarte puternică, şocantă, apare în timpul traumatismului şi este însoţită de senzaţia auditivă avută de accidentat la ruperea osului.
- impotenţa funcţională este parţială în fracturile fara deplasare si completa in fracturile cu deplasare
- scaderea sensibilitatii tegumentare: anestezii, parestezii.
Fractura colului chirurgical.
De cele mai multe ori este fara deplasare,de aceea recuperarea poate incepe precoce .
Daca nu a fost necesara reducere, nu se impune imobilizare.
Sunt contraindicate miscarile contrate si pozitiile in care humerusul este brat de parghie.De aceea vor fi contraindicate tehnicile de rearmonizare ,tractiunile ,rotatiile(care pot genera torsiuni).
Obiectivele si metodologia tratamentului recuperator al umarului postttaumatic.
Tratamentul umarului posttraumatic presupune 2 componente esentiale:
combaterea durerii si inflamatiei
recuperarea functionala
Tratamentul durerii si inflamtiei se poate realiza prin:
medicatie: antialgice, sedative, antiinflamatoare nesteroidiene, antiinflamatoare steroidiene( pe cale generala sau in infiltratii locale)
terapie fizicala cuprinzand toate mijloacele cunoscute fizical-kinetice :
terapia laser scurteaza perioada de vindecare si asigura o calitate superioara a reparatiei
terapia cu ultrascurte(diapulse) asigura accelerarea calusarii si diminueaza perioada de imobilizare in aparatul ghipsat daca este cazul
aplicarea campurilor magnetice de joasa frecventa ajuta la consolidarea fracturilor.
Ultrasunete asigura resorbtia hematoamelor ,stimuleaza formarea calusului,combat fenomenele de distrofie simpatica reflexa secundar posttraumatica
TENS(stimulare nervoasa electrica transcutanata) cu rol analgetic
curentul de tip Trabert cu efect analgetic
curentul diadinamic cu efect antiinflamator
Recuperarea functionala presupune recuperarea mobilitatii articulare in primul rand si apoi cresterea fortei musculare.De aceea, este esentiala inceperea cat mai precoce a recuperarii pentru a preveni instalarea redorii articulare.
Se aplica masajul antalgic ,decontracturant .Rolul sau este de ameliorare a circulatiei si de pregatire pentru kinetoterapie.
Se vor folosi:
posturarea in rotatie externa a bratului ,usoara antepulsie si abductie
tractiunea axiala a bratului in jos de catre kinetoterapeut ,cu priza deasupra cotului
exercitii de tip Codman un fel de miscare autopasiva cu tractiune in ax
exercitii pasive de intretinere a amplitudinii de miscare articulara si anume mobilizarea libera a articulatiilor indemne ale membrului superior afectat,ale coloanei cervicale si ale celuilalt membru superior
sunt utile montajele de scripeti care permit si posturari ale bratului pentru a lucra in amplitudinea dorita
exercitiile statice izometrice sunt interzise pentru muschii lezati sau daca exista o fractura incomplet consolidata.Ele se folosesc atunci cand fractura s-a consolidat si au rolul de a creste forta musculara.
exercitii de facilitare propioceptiva -cea mai utilizata fiind metoda “hold-relax”
Umarul este cea mai mobila articulatie a corpului.
Humerusul este osul lung care formeaza scheletul bratului si prezinta o extremitate superioara, un corp si o extremitate inferioara.
Extremitatea proximala prezinta un cap, un gat anatomic, o tuberozitate mare, o tuberozitate mica si un gat chirurgical. Capul humeral, neted si rotunjit, reprezinta o treime dintr-o sfera si priveste in sus, inapoi si inauntru. Gatul anatomic este santul care margineste capul in afara. Tuberozitatea mare (trohiterul) se gaseste in afara gatului anatomic si prezinta trei fatete pentru insertia muschilor. Tuberozitatea mica (trohinul) se gaseste inaintea gatului anatomic si ofera punct de insertie muschiului subscapular. Portiunea aflata imediat sub capul humeral si sub cele doua tuberozitati se numeste gat (col) chirurgical si corespunde metafizei superioare a osului. Fracturile extremităţii proximale a humerusului pot interesa: capul numeral, colul chirurgical şi tuberozităţile. Fractura duce la deformarea umărului şi anume la lăţirea lui sau la apariţia unei depresiuni pe faţa externă a braţului sub umăr. Punctul dureros apare la 3-4 cm sub acromion. Prim ajutor medical in acest tip de fracturi se realizează prin imobilizarea membrului superior cu antebraţul in flexie cu ajutorul unei eşarfe legate de gât, calmarea durerilor, sedarea şi transportul de urgenţă la spital.
Fracturile sunt leziuni osoase traumatice caracterizate prin întreruperea continuităţii ţesutului osos, sub acţiunea directă sau la distanţă a unui agent vulnerant. Fractura osului împreună cu leziunile ţesuturilor învecinate realizează „focarul de fractură". Cauza fracturilor o reprezintă forţa traumatică care depăşeşte rezistenţa ţesutului osos şi care se exercită direct asupra osului sau la distanţă asupra scheletului.
Diagnosticul se pune pe baza datelor de anamneză (care indică modul de producere, agentul traumatizant, poziţia în care a fost găsit subiectul, semnele subiective), examenul clinic local si examenul radiologic (care evidenţiază discontinuitatea ţesutului osos).
Semne clinice locale sunt subiective si obiective.
Cele subiective sunt:
- durerea
- spontană foarte puternică, şocantă, apare în timpul traumatismului şi este însoţită de senzaţia auditivă avută de accidentat la ruperea osului.
- impotenţa funcţională este parţială în fracturile fara deplasare si completa in fracturile cu deplasare
- scaderea sensibilitatii tegumentare: anestezii, parestezii.
Fractura colului chirurgical.
De cele mai multe ori este fara deplasare,de aceea recuperarea poate incepe precoce .
Daca nu a fost necesara reducere, nu se impune imobilizare.
Sunt contraindicate miscarile contrate si pozitiile in care humerusul este brat de parghie.De aceea vor fi contraindicate tehnicile de rearmonizare ,tractiunile ,rotatiile(care pot genera torsiuni).
Obiectivele si metodologia tratamentului recuperator al umarului postttaumatic.
Tratamentul umarului posttraumatic presupune 2 componente esentiale:
combaterea durerii si inflamatiei
recuperarea functionala
Tratamentul durerii si inflamtiei se poate realiza prin:
medicatie: antialgice, sedative, antiinflamatoare nesteroidiene, antiinflamatoare steroidiene( pe cale generala sau in infiltratii locale)
terapie fizicala cuprinzand toate mijloacele cunoscute fizical-kinetice :
terapia laser scurteaza perioada de vindecare si asigura o calitate superioara a reparatiei
terapia cu ultrascurte(diapulse) asigura accelerarea calusarii si diminueaza perioada de imobilizare in aparatul ghipsat daca este cazul
aplicarea campurilor magnetice de joasa frecventa ajuta la consolidarea fracturilor.
Ultrasunete asigura resorbtia hematoamelor ,stimuleaza formarea calusului,combat fenomenele de distrofie simpatica reflexa secundar posttraumatica
TENS(stimulare nervoasa electrica transcutanata) cu rol analgetic
curentul de tip Trabert cu efect analgetic
curentul diadinamic cu efect antiinflamator
Recuperarea functionala presupune recuperarea mobilitatii articulare in primul rand si apoi cresterea fortei musculare.De aceea, este esentiala inceperea cat mai precoce a recuperarii pentru a preveni instalarea redorii articulare.
Se aplica masajul antalgic ,decontracturant .Rolul sau este de ameliorare a circulatiei si de pregatire pentru kinetoterapie.
Se vor folosi:
posturarea in rotatie externa a bratului ,usoara antepulsie si abductie
tractiunea axiala a bratului in jos de catre kinetoterapeut ,cu priza deasupra cotului
exercitii de tip Codman un fel de miscare autopasiva cu tractiune in ax
exercitii pasive de intretinere a amplitudinii de miscare articulara si anume mobilizarea libera a articulatiilor indemne ale membrului superior afectat,ale coloanei cervicale si ale celuilalt membru superior
sunt utile montajele de scripeti care permit si posturari ale bratului pentru a lucra in amplitudinea dorita
exercitiile statice izometrice sunt interzise pentru muschii lezati sau daca exista o fractura incomplet consolidata.Ele se folosesc atunci cand fractura s-a consolidat si au rolul de a creste forta musculara.
exercitii de facilitare propioceptiva -cea mai utilizata fiind metoda “hold-relax”