Nichiforiuc Carmen Rodica - Cabinet Individual de Psihologie

Persoanele adulte cu dizabilități intelectuale și psihosociale: Drepturi, Măsuri de ocrotire și Libertăți

 

Legea nr. 140/2022 aduce schimbări semnificative în viața persoanelor adulte cu dizabilități intelectuale și psihosociale pentru a le asigura drepturile și libertățile fundamentale.

 

Cui se adresează măsurile de ocrotire? Măsurile de ocrotire sunt destinate persoanelor adulte care se confruntă cu dizabilități intelectuale și psihosociale. Acestea pot include boli mintale, handicapuri psihice sau alte condiții medicale care afectează capacitatea de a lua decizii informate și de a se descurca în viața de zi cu zi. O persoană care ia decizii informate este conștientă de implicațiile alegerilor sale și este capabilă să își exprime opțiunile și să ia decizii bazate pe o înțelegere clară a situației.

 

Afecțiuni care limitează viața și discernamantul: Printre afecțiunile care pot limita viața și discernământul se numără demența, schizofrenia, retardul psihic, boala Alzheimer și altele. Aceste condiții pot influența capacitatea de a înțelege informațiile, de a comunica eficient sau de a lua decizii în mod independent.

 

Care este rolul persoanei de sprijin? Persoanele adulte cu dizabilități au adesea nevoie de ajutor din partea unei alte persone apte și responsabile. Persoana de sprijin este o persoană de încredere în viața persoanei cu dizabilități, aceasta poate fi un membru al familiei, un prieten apropiat sau oricare altă persoană responsabilă desemnată să îi ofere asistență. Rolul persoanei de sprijin este acela de a proteja și susține interesul persoanei cu dizabilități, fiind implicat în procesul de luare a deciziilor.

 

Punerea sub interdicție a unei persoane adulte cu dizabilitate psihică poate fi considerată necesară în situații în care acea persoană nu mai poate lua decizii informate și responsabile privind viața sa. Aceasta poate implica incapacitatea de a gestiona aspecte financiare, de a-și asigura îngrijirea personală sau de a face alegeri în ceea ce privește sănătatea și bunăstarea sa generală.

Decizia de a aplica punerea sub interdicție de către instanța de judecată este adesea luată atunci când dizabilitatea psihică afectează în mod semnificativ discernământul și capacitatea de a acționa independent. Scopul punerii sub interdicție este de a asigura protecția și binele persoanei în cauză, prin desemnarea unui tutore care să ia decizii în numele ei.

Este important ca decizia de punere sub interdicție să fie luată cu prudență și în urma unei evaluări psihiatrice și psihologice riguroase a capacității persoanei de a-și exercita drepturile. Aceasta ar trebui să fie o măsură de ultimă instanță, aplicată doar atunci când alternativele, precum procurarea de sprijin și asistență nu sunt suficiente pentru a proteja persoana în cauză. De asemenea, se recomandă revizuirea periodică a măsurii de interdicție pentru a ține cont de posibile schimbări în capacitatea persoanei și pentru a asigura că măsura rămâne adecvată și necesară în timp.

 

Persoanele care doresc să iasă de sub interdicție: Există situații în care persoanele adulte cu dizabilități au fost puse sub interdicție și doresc să iasă de sub această măsura de ocrotire. Este important ca aceste personae să beneficieze de posibilitatea de a-și exprima dorințele și să li se acorde o atenție specială pentru a evalua dacă pot să își gestioneze propria viață într-un mod independent și responsabil.  În aceste cazuri, este crucială realizarea unei evaluări psihiatrice și psihologice specializate pentru a reflecta cât mai precis capacitatea persoanei în cauză.

 

Pentru a exemplifica importanța punerii sub interdicție în cazul unei persoane adulte cu dizabilități psihice severe și permanente, luăm în considerare situația Luizei:

Luiza, o femeie în vârstă de 45 de ani, suferă de o boală neurodegenerativă progresivă care îi afectează în mod semnificativ procesele mentale, având dificultăți în prelucrarea informațiilor și interacțiunea cu mediul înconjurător.

Astfel, Luiza are probleme în a-și aminti nume, locuri, evenimente recente sau detalii importante din trecut, întâmpină dificultăți în înțelegerea conceptelor simple, complexe și abstracte, în rezolvarea sarcinilor care necesită gândire logică și analitică. Luiza nu este capabilă să își administreze singură tratamentul medical, să-și gătească, să se îngrijească de locuință. Luiza se confruntă cu probleme în formularea și exprimarea cuvintelor, în înțelegerea limbajului sau în menținerea unei conversații coerente, are dificultăți în menținerea atenției asupra unei sarcini sau în concentrarea pe mai multe activități simultan.

Pe măsură ce boala avansează, Luiza își pierde tot mai mult capacitatea de a lua decizii informate și de a gestiona aspecte esențiale ale vieții ei de zi cu zi, cum ar fi finanțele sau îngrijirea personală.

Deteriorarea facultăților mentale ale Luizei este totală și progresează într-un mod permanent, afectând în mod semnificativ capacitatea ei de a-și exercita drepturile și libertățile. În acest caz, punerea sub interdicție devine o opțiune necesară pentru a asigura protecția și binele Luizei.

Prin stabilirea unui tutore special pentru Luiza, se asigură că ea este reprezentată în mod continuu în exercitarea drepturilor și libertăților sale. Tutorele special poate lua decizii în numele Luizei, asigurându-se că acestea sunt în concordanță cu nevoile și interesele sale, în timp ce menține un echilibru între protecția acesteia și respectarea demnității și autonomiei sale pe cât posibil.

 

În acest mod, punerea sub interdicție și desemnarea unui tutore special devin instrumente esențiale pentru a oferi sprijin și protecție continuă pentru persoanele adulte cu dizabilități psihice severe și permanente.