Modificările hormonale prezente în anorexie

Anorexia nervoasă reprezintă patologia psihiatrică ce aparține spectrului tulburărilor alimentare, caracterizată prin subnutritie severă, cel mai frecvent întâlnită în populație fiind la adolescente și femei tinere, cu o frecvența de 0,2-1%. Se caracterizează prin o imagine alterată asupra propriului corp, greuatate foarte scăzută asociată cu inabilitatea de a câștiga sau a menține o greutate normală pentru vârstă și sex [1].

Definiția DSM-V pentru diagnosticul bolii cuprinde restricția aportului energetic necesar cerințelor ce va determina o greutate scăzută pentru vârstă, sex, dezvoltarea pe etape de vârstă și starea de sănătate psihică asociată cu frică crescută de câștig ponderal sau de a deveni obez sau un comportament ce interferă cu posibilitatea creșterii în greutate. În clasificarea DSM-IV, în cazul femeilor cu menstruație, absența sângerarilor menstruale pentru minimum 3 luni reprezintă un criteriu de diagnostic, acesta fiind exclus ulterior din definiția DSM-V [2].

În ceea ce privește modificările hormonale prezente în anorexie, acestea includ: amenoreea de cauză hipotalamică (hipogonadism hipogonadotrop asociat cu un deficit relativ de estrogen și testosteron), rezistență la hormonul de creștere cu valoarea IGF-1 normală, hipercortizolemia relativă, afectarea funcției tiroidiene, hiponatremia și hipooxicitonemia. Nivelurile serice ale leptinei - hormon anorexigen sunt scăzute, iar nivelurile grelinei, hormon - orexigen sunt crescute; în mod paradoxal, nivelurile peptidului YY, hormon anorexigen sunt ridicate. Hormonii anorexigeni și orexigeni sunt substanțele secretate în principal de la nivel intestinal sau cerebral ce contribuie la reglarea senzației de foame, cei orexigeni stimulând apetitul și aportul de alimente, iar cei anorexigeni acționând în mod opus, contribuind la senzația de sațietate. Majoritatea modificărilor endocrine sunt adaptative pentru conservarea energiei în cazul acestei patologii asociate cu o stare de foame cronică.

Axul hipotalamo-hipofizo-pituitar

În cazul anorexiei nervoase nivelul de GH (hormon de creștere) este mai ridicat față de valoarea în populația de control, asociat cu o valoare a IGF-1 scăzută, fapt ce indică o rezistență dobândită la GH. Această modificare este explicată prin mecanismul de down-regulation al receptorului de GH datorat unei valoari scăzute a proteienei GHBP (Growth hormone binding protein) ce reprezintă partea extracelulară a receptorului. Creșterea valorii GH este importantă prin rolul gluconeogenetic al acestuia (formarea glucozei din lipide sau proteine, în acest caz prin accentuarea lipolizei) ce are că scop menținerea unei stării euglicemice în cazurile cu disponibilitate scăzută de energie. Această valoarea crescută este explicată prin scăderea feedback-ului negativ al IGF-1 asupra GH și prin valoarea crescută a grelinei, (hormon orexigen ce stimulează și secreția de GH). Astfel, în cazul pacienților anorexici, câștigul ponderal conduce la normalizarea valoriilor de GH și GHBP, confirmând faptul că aceste modificări sunt adaptative statusului nutrițional [1].

Axul hipotalamo-hipofizo-adrenal

Anorexia nervoasă este asociată cu niveluri crescute de cortizol, rar depășind dublul față de valoarea superioară a intervalului de normalitate. Această creștere nu este asociată cu trăsături specifice cushingoide, întrucât este doar un mecanism adaptativ pentru menținerea unei stări euglicemice. Cu cât valorile cortizolului sunt mai crescute, cu atât se asociază mai frecvent cu scăderea masei musculare și a densității minerale osoase [1]. Nu se recomandă tratament farmaceutic în aceste cazuri de hipercorticism.

Axul hipotalamo-hipofizo-tiroidian

În ceea ce privește funcția tiroidiană, modificările ce apar sunt cele întâlnite și în cazul „Euthyroid sick syndrome”, cu valori scăzute ale T3, valori nomale sau scăzute ale T4, în funcție de gravitatea anorexiei și TSH normal sau valori scăzute. Valorile scăzute ale T3 reprezintă de asemenea un mecanism adaptativ pentru a conserva energia pentru funcțiile vitale ale organismului. Aceste modificări definite că „Euthyroid Sick Syndrome” apar în diferite patologii precum în infecțiile acute, procesele maligne, infarctul miocardic sau boli inflamatorii sistemice, fără a fi afectată în mod direct tiroida, scopul fiind utilizarea energiei pentru funcțiile esențiale pentru supraviețuire [4].

Axul hipotalamo-hipofizo-gonadal

Nivelul scăzut de calorii prezent în cazul pacientelor cu anorexie nervoasă determină amenoree hipotalamică, în aceste cazuri pulsatilitatea LH (hormon luteinizant) este asemenea adolescentelor prepubertare sau la debut de pubertate (amplitudine scăzută a peak-urile de LH sau patternul prezent în timpul somnului). Afectarea secreției gonadotropinelor este asociată cu scăderea masei grase, mai exact a depozitelor de energie și modificarea eliberării hormonilor secretați de adipocite (leptina, adiponectina) și a celor reglați de depozitele adipoase (grelina, peptidul YY și cortizolol). Cel mai frecvent, aceste femei prezintă cicluri menstruale neregulate, putând ajunge până la amenoree. Ciclurile menstruale revin la normal odată cu creșterea în greutate, cel mai frecvent fiind asociate cu creșterea masei adipoase [1]. Oligo-amenoreea hipotalamică conduce la hipoestrogenism și la scăderea secretiei gonadale de testoteron ce are, de asemenea, două efecte importante: asupra osului, scăzând densitatea minerală osoasă, cât și asupra fertilității, cel mai frecevnt aceste paciente fiind infertile.

Hipofiza posterioară

Femeile cu anorexie nervoasă prezintă un nivel mai scăzut de sodiu, osmolaritate plasmatică mai scăzută și un nivel mai scăzut de hormon antidiuretic. Se pot asocia și alte modificări hidroelectrolitice precum hipopotasemia (frecvent cauzată de vărsăturile recurente, de abuzul de laxative sau medicamente diuretice) [1].

Nivelurile oxitocinei sunt mai scăzute decât în populația normală, fiind asociate cu scăderea masei grase. Oxitocina are un efect anorexigen, scăzând senzația de foame și un effect anabolic asupra masei oasoase, stimulând osteoblastele - celule formatoare de os [1].

Afectarea metabolismului osos

Principala consecință pe termen lung a anorexiei nervoase, ce poate persista pe termen lung inclusiv după atingerea unei greutăți normale pentru vârstă și sex este scăderea densității minerale osoase asociată cu alterarea microarhitecturii osoase și un risc crescut de fractură [1]. Această modificare în structura osului reprezintă consecință unei mase musculare scăzute în cazul persoanelor anorexice, hipoestrogenismului și valorilor scăzute de testosteron, cât și hipercortizolemiei. Pe perioada adolescenței, când se formează masă osoasă pentru restul vieții, este importantă prezența unor cicluri menstruale regulate și a unei cantități de estrogen normală pentru a asigura acest proces. Astfel, în acest context se poate utilizează tratamentul cu estrogeni transdermici asociați cu progestative în cazul pacientelor adolescente anorexice pentru a le asigura o calitate bună a osului în viața adultă [1].

În concluzie, anorexia nervoasă rămâne o tulburare complexă a alimentației și a sănătății mentale, care implică nu numai factori psihologici și comportamentali, ci și modificări semnificative ale sistemului hormonal. Informațiile prezentate în acest articol au evidențiat că anorexia nervoasă are un impact profund asupra hormonilor implicați în reglarea apetitului, metabolismului și stării de sănătate generală. Este important să subliniem că tratamentul anorexiei nervoase ar trebui să abordeze nu numai aspectele comportamentale și psihologice ale bolii, ci și modificările hormonale. Abordarea multidisciplinară a acestei tulburări ar trebui să includă terapie nutrițională, consiliere psihologică și, în anumite cazuri, tratament medical pentru a restabili echilibrul hormonal și pentru a promova recuperarea completă.