Misterul științific care stă la baza regenerării membrelor pierdute de către salamandre, din nou în atenția cercetătorilor

O noua cercetare, realizată de oamenii de știință de la Laboratorul Biologic din Salisbury Cove, îmbunătățește cunoștințele actuale cu privire la un fenomen care a fascinat de mii de ani observatorii lumii naturale și oamenii de știință: modul în care salamandrele își regenerează membrele și organele pierdute. Descoperirile permise de studiile comparative sunt dovada că ideea învățării de la natură este la fel de valabilă astăzi ca și acum mai bine de o sută douăzeci de ani.
Axolotlul, o salamandră mexicană care acum este aproape dispărută în sălbăticie, este un model preferat în cercetarea în medicina regenerativă datorită statutului său unic de campion al regenerării. În timp ce majoritatea salamandrelor au o anumită capacitate regenerativă, axolotlul poate regenera aproape orice parte a corpului, inclusiv creierul, inima, maxilarele, membrele, plămânii, ovarele, măduva spinării, pielea, coada și multe altele. În cazul oamenilor, capacitatea de regenerare poate fi observată exclusiv la sugari, care pot regenera țesutul cardiac vârful degetelor. Folosind datele cunoscute până în prezent, oamenii de știință au concluzionat că este probabil ca mamiferele adulte să păstreze codul genetic pentru regenerare.

„Cercetările noastre arată că oamenii au un potențial neexploatat de regenerare”, a spus autorul studiului, James Godwin. „Dacă putem rezolva problema formării cicatricilor, am putea fi capabili să deblocăm potențialul nostru regenerativ latent. Axolotlii nu prezintă cicatrici în urma unor leziuni, ceea ce permite ca regenerarea să aibă loc. Dar, odată ce s-a format o cicatrice, jocul s-a încheiat în termeni de regenerare. Dacă am putea preveni cicatricile la oameni, am putea îmbunătăți calitatea vieții pentru atât de mulți oameni”.

În mod specific, lucrarea a raportat că răspunsul de semnalizare a unei clase de proteine ​​numite receptori de tip toll (TLR), care permit celulelor macrofage (celule cu rol în cadrul sistemului imunitar) să recunoască o amenințare și care induc un răspuns pro-inflamator, au fost „neașteptat divergente” ca răspuns la leziuni la axolotl și la șoarece. Descoperirea unei căi alternative de semnalizare care este compatibilă cu regenerarea ar putea duce în cele din urmă la terapii de medicină regenerativă pentru oameni. Deși creșterea unui membru uman poate să nu fie realistă pe termen scurt, există oportunități semnificative pentru terapii care îmbunătățesc rezultatele clinice în bolile în care cicatricile joacă un rol major în patologie, inclusiv bolile cardiace, renale, hepatice și pulmonare.

sursa: Science Daily