Matei Elena Mihaela- Cabinet individual de psihologie

Dislexia poate avea efecte semnificative asupra bunastarii  emotionale.

    Cercetarile asupra prescolarilor cu dislexie au dezvaluit ca majoritatea erau fericiti si bine adaptati, dar au inceput sa se dezvolte problemele emotionale atunci cand instruirea timpurie a citirii nu a fost eficienta. De-a lungul anilor, copii cu dislexie pot dezvolta o frustrare crescanda daca abilitatile de citire ale colegilor incep sa Ie depasasca pe ale lor. Intelegerea acestor probleme vor ajuta parintii si profesorii in sprijinirea elevilor, pentru a-si dezvolta un simt sanatos al bunastarii emotionale.

    De ce este dislexia descurajatoare si frustranta?

Frustrarea  pe care o experimenteaza persoanele cu dislexie provine adesea din incapacitatea lor de a reusi indiferent cat de mult s-ar stadui. In mod ironic, nimeni nu stie cat de mult incearca persoana cu dislexie. Poate fi dureros si frustrant sa lupti cu abilitatile de baza de citire si scriere si sa nu poti realiza reusite in ochii profesorilor, colegilor de clasa si parintilor.

Aceste experiente pot avea ca rezultat o inadecvare cronica a elevilor. Un sentiment de esec  si inferioritate, care poate dura pana la varsta adulta. Uneori poate duce si la adulti de succes dar care nu au incredere in propriile capacitati..

    Anxietatea este cel mai frecvent simptom emotional raportat atat de copii, cat si de adultii cu dislexie.

Copilul cu dislexie nu face exceptie. Cu toate acestea, multi profesori si parinti interpreteaza gresit acest comportament de evitare ca lene. De fapt, atunci cand un elev cu dislexie ezita sa participle la anumite activitati scolare, cum ar fi cititul cu voce tare sau finalizarea temelor, este posibil rezultatul anxietatii si confuziei mai degraba decat apatia sau lipsa de dorinta de a lucre.

Este important de retinut ca indivizii care sufera de anxietate pe termen lung prezinta un risc mai mare de a dezvolta depresie.Terapia copiilor cu TSI nu se rezumă doar la dezvoltarea abilităţilor de scris-citit sau la dezvoltarea capacităţilor cognitive deficitare. Ei necesită consiliere psihologică sau în unele cazuri psihoterapie.

Pe parcursul anilor şcolari copiii cu TSI se confruntă cu tulburări emoţionale şi de dezvoltare a personalităţii, din ce în ce mai grave. Eşecul şcolar poate cauza o stimă de sine scăzută, complex de inferioritate, sentimentul inutilităţii, anxietate, tulburări psihosomatice, nevrotice sau tulburări de comportament. Integrarea în colectivul clasei de multe ori devine deficitară. Ei au nevoie de un sprijin psihologic permanent pentru a face faţă mai uşor problemelor cu care se confruntă.

    În activităţile terapeutice individuale sau de grup este preferabilă abordarea pozitivă, valorizarea şi încurajarea copilului. Scopul intervenţiilor psihologice este dezvoltarea unei imagini de sine reale, autoacceptarea, creşterea încrederii de sine, creşterea motivaţiei faţă de învăţătură, prelucrarea frustrărilor, creşterea rezilienţei, reducerea problemelor emoţionale sau de comportament ale copilului, îmbunătăţirea adaptării la şcoală, dezvoltarea capacităţii de a se integra în colectiv, formarea unui reţele de sprijin în jurul copiilor, alcătuită din colegi şi adulţi.

Se folosesc mai multe metode: metoda jocurilor structurate, psihodramă pentru copii, psihoterapia experienţială, artterapia, metoda VIT, terapia cognitiv-comportamentală, etc. Au un efect benefic şi diferitele activităţi şi programe cu scopul integrării copiilor dislexici în societate.

Mai mulţi autori subliniează importanţa educării mediului social în care trăieşte copilul dislexic. Consilierea parentală şi consilierea/supervizarea pedagogilor va contribui la diminuarea problemelor emoţionale, pe care le întâmpină copiii şi astfel se va ajunge la dezvoltarea unei personalităţi armonioase.