Dependenţa
Dependenţa nu este rezultatul unui contract, nu este condiţionată de o funcţie şi nici nu se naşte din apartenenţa la o anumită clasă socială… dependenţa este consecinţa diminuării stimei de sine, abdicarea de la propria demnitate. Ea apare atunci când îngăduim să ne fie zdrobită Fiinţa. In lumea exterioară, această stare interioară, această degradare, ia forma unei slujbe şi aspectul unei poziţii subordonate. Dependenţa este produsul unei minţi bolnave, subjugate de frici imaginare şi de propria teamă… dependenţa este efectul perceptibil al lepădării de «vis».
Dependenţa este o boală a Fiinţei!… Ea izvorăşte din lipsa de întregire a oamenilor. A fi dependent înseamnă să încetezi a mai crede în tine însuţi. Să depinzi înseamnă să te opreşti din visat.
În acest moment, miliarde de oameni gândesc şi se simt la fel de negativ ca tine, încarceraţi în propria lor ură. Această condiţie a fiinţei umane retează umanităţii orice posibilitate de a se salva din cele mai dureroase cicluri ale existenţei.
Deşi omul comun se simte constant ameninţat şi se teme mereu de cineva sau ceva, nimic şi nimeni nu-l poate răni din afară. Lumea este proiecţia, materializarea «visului» nostru… sau a coşmarurilor noastre. Lumea poate fi un paradis sau un infern. Tu decizi în care trăieşti!
#t=60
Dependenţa este o boală a Fiinţei!… Ea izvorăşte din lipsa de întregire a oamenilor. A fi dependent înseamnă să încetezi a mai crede în tine însuţi. Să depinzi înseamnă să te opreşti din visat.
În acest moment, miliarde de oameni gândesc şi se simt la fel de negativ ca tine, încarceraţi în propria lor ură. Această condiţie a fiinţei umane retează umanităţii orice posibilitate de a se salva din cele mai dureroase cicluri ale existenţei.
Deşi omul comun se simte constant ameninţat şi se teme mereu de cineva sau ceva, nimic şi nimeni nu-l poate răni din afară. Lumea este proiecţia, materializarea «visului» nostru… sau a coşmarurilor noastre. Lumea poate fi un paradis sau un infern. Tu decizi în care trăieşti!
#t=60