Lipsa de aer (dispneea)

Lipsa de aer, numită medical dispnee, este un simptom care definește respirația dificilă, greoaie, rapidă sau prea lentă. Cu excepția unor situații aparte, dispneea semnifică aproape întotdeauna existența unei afecțiuni cauzatoare. Din acest motiv, dificultățile de respirație care nu apar după un efort susținut, necesită de obicei un consult medical. Nu puneți acest simptom din start pe seama fumatului, deoarece pot exista, cu atât mai mult, boli importante care să îl provoace.

Lipsa de aer se poate instala brusc, în minute-ore sau lent, cu înrăutățire pe o perioadă mai îndelungată de timp. Există mai multe mecanisme prin care poate apărea lipsa de aer. Cele mai comune sunt: afectara plămânilor, faptul că nu ajunge suficient sânge la plămâni sau că nu ajunge suficient oxigen la țesuturi. Bolile cele mai frecvente care cauzează dispnee sunt:

• Anxietate și atac de panică
• Obezitate
• Astm bronșic
• Pneumonie
• Bronșită, BPOC
• Atac de cord
• Insuficiență cardiacă

Investigațiile care pot fi necesare pentru lipsa de aer includ teste de sânge, explorarea aparatului respirator, prin intermediul radiografiei și a spirometriei, teste pentru funcția cardiacă (EKG, ecocardiografie). Tratamentul lipsei de aer se realizează în funcție de cauza care o produce. Măsurile generale care ajută la îmbunătățirea funcției respiratorii includ renunțarea la fumat, activitatea fizică regulată și evitarea substanțelor care pot produce alergii. (1, 2, 3)

 

Ce este și cum apare lipsa de aer?

Dispneea definește respirația difilă, greoaie, descrisă deseori ca „lipsă de aer” sau „sete de aer”. Termenul se referă la senzația subiectivă neplăcută descrisă de către pacient și nu neapărat la semne obiective. Dificultățile de respirație și lipsa de aer pot apărea prin mai multe mecanisme, în urma afectării a diferite organe sau sisteme. Teoria care le unifică presupune că senzația de lipsă de aer apare atunci când nevoile de oxigen ale organismului sunt disproporționale cu „oferta” plămânilor.

Dispneea poate apărea și la un efort fizic susținut, mai ales la o persoană neantrenată, caz în care nu este considerată un motiv de îngrijorare. Respirația mai dificilă (fără a fi severă) poate fi normală în sarcină, atunci când poate apărea o anemie a mamei și modificări ale tiparului respirator, datorită modificărilor hormonale și fizice specifice perioadei. Totuși, este necesară eliminarea diverselor boli înainte de a afirma că dispneea nu este periculoasă pentru femeia gravidă.

Dispneea poate fi cauzată de afectarea:

• Pulmonară - dispneea poate fi produsă de modificări în structura sau funcționalitatea căilor aeriene. De exemplu, în astm apare îngustarea căilor aeriene, ceea ce face ca aerul să circule cu dificultate; în infecțiile pulmonare, inflamația din alveole și secrețiile care se adună fac schimbul de gaze mai dificil, ceea ce cauzează intensificarea respirațiilor.
• Cardiacă - insuficiența cardiacă reprezintă imposibilitatea de a pompa un volum adecvat de sânge în artere, către plămâni și țesuturi. Sângele stagnează în vasele din plămâni și iese în țesuturile înconjurătoare, ceea ce face transferul de oxigen dificil.
• Sistemului nervos - în interiorul creierului și sistemului nervos central, există zone care se ocupă de reglarea respirației. Atunci când acestea sunt lezate, prin traumatisme, accidente vasculare cerebrale, sângerări, poate apărea dispneea. Sistemul nervos controlează și activitatea musculaturii toracice, astfel încât anumite leziuni ale măduvei, de exemplu, pot cauza slăbirea mușchilor și dispnee.
• Metabolică, sistemică - în anemie, de exemplu, sângele nu este suficient de oxigenat pentru a îndeplini cererea țesuturilor. Dispneea apare sub formă de respirații rapide, încercare a organismului de a obține mai mult aer și deci a oxigena sângele mai bine. (3, 4)

Ce boli cauzează lipsa de aer?

Bolile mai frecvente care pot cauza dispnee acută (instalată în minute-ore-zile) includ:

• Astm broșic
• BPOC (bronhopneumopatia obstructivă cronică) - agravare a simptomelor
• Pneumonie
• Pneumotorax
• Insuficiență cardiacă
• Infarct miocardic
• Atac de panică
• Șoc anafilactic (reacție alergică severă)
• Aspirarea unui corp străin

Bolile care pot cauza dispnee cronică (cu evoluție lentă, pe parcursul a mai multe săptămâni sau luni) includ:

• Obezitate
• Astm bronșic (netratat)
• Emfizem
• BPOC
• Cancer pulmonar
• Anemie
• Insuficiență cardiacă
• Fibrilație atrială
• Boli cronice de rinichi sau ficat (5)

Când este lipsa de aer semnificativă?

Deoarece dispneea este un simptom, acesta depinde foarte mult de percepția individuală. Există persoane care descriu dispnee fără a exista vreun semn obiectiv al efortului respirator. Totuși, indicatorii care sugerează că dispneea este semnificativă (cauzată de o boală) sunt:

• Dispeea apare în repaus
• Dispneea apare la un efort mic
• Dispneea apare atunci când vă întindeți pe spate
• Dispneea apare afară, în prezența anumitor alergeni (polen, puf de plop, etc.)

Simptomele care pot însoți lipsa de aer în bolile mai frecvente sunt:

• Wheezing - zgomot de șuierat produs în timpul respirației în bolile în care se îngustează căile aeriene: astm bronșic, BPOC, emfizem
• Febră, tuse, eliminare de spută (flegmă) - pneumonie, bronșite acute, acutizări ale BPOC
• Durere toracică intensă, care iradiază pe brațul stâng, în umăr, maxilar - infarct de miocard. Acesta poate fi însă și „silențios”, cu manifestări foarte discrete.
• Scădere inexplicabilă în greutate, transpirații nocturne, tuse - tuberculoză sau cancer pulmonar.
• Dispnee când vă întindeți, tuse în timpul nopții, umflarea gleznelor, oboseală - insuficiență cardiacă, care poate fi produsă la rândul său prin numeroase mecanisme (infarct miocardic vechi, afectarea valvelor cardiace, exces de alcool sau droguri, etc.).
• Paloare, oboseală, palpitații - anemie.

Colorarea în albastru a pielii, mai vizibilă la nivelul buzelor și degetelor poate apărea ca o consecință a lipsei de oxigen în organism. Apare mai facil la sugari și copii mici. Degetele hipocratice reprezintă bombarea unghiei din cauza creșterii țesuturilor de la extremitatea degetului și se datorează oxigenului insuficient pentru un timp îndelungat. (2, 5)

Când este lipsa de aer o urgență?

Dispneea poate fi o urgență și impune apelarea numărului de urgență 112 dacă:

• Lipsa de aer se instalează brusc și/ sau este severă (de exemplu, nu puteți vorbi din cauza ei)
• Cauzează amețeală și confuzie sau pierderea cunoștinței
• Este urmată de oprirea respirațiilor
• Este cauzată de aspirarea unui obiect
• Este însoțită de durere puternică în piept, care nu cedează în 15 minute sau la nitroglicerină
• Apare la un sugar sau copil mic - acesta nu poate descrie evenimentul ca fiind dispnee, dar sunt evidente eforturile respiratorii, zgomotele anormale, paloarea sau colorarea albăstruie a tegumentelor (1, 7)

Când te prezinți la medic

Dacă dispneea s-a datorat unui efort fizic pentru care nu erați pregătit sau a apărut pentru o perioadă scurtă, la înălțime, nu este necesar să consultați un medic. Totodată, anumite boli cronice evoluează cu dispnee, iar medicul trebuie să vă explice ce puteți face pentru a o ameliora sau când aceasta este gravă. Crizele de dispnee și wheezing din astm care s-au oprit după utilizarea inhalatorului nu necesită prezentare ulterioară la medic.

În general, dispneea nu este normală și necesită o consultație medicală și tratament de specialitate, atunci când este posibil. Consultați un medic chiar dacă suferiți de respirație dificilă de mai mult mult timp sau dacă sunteți fumător și atribuiți dispneea acestui obicei. Bolile grave care cauzează dispnee apar mai des la fumători decât la nefumători, motiv pentru care trebuie să fiți în mod deosebit vigilent la orice simptome respiratorii.

Prezența altor simptome precum febra, scăderea în greutate, colorarea albăstruie a tegumentelor, umflarea picioarelor sugerează programarea unei consultații medicale în scurt timp. (1, 3)

La ce medic te adresezi și la ce să te aștepți

Dacă nu este o urgență, adresați-vă medicului de familie pentru problemele de respirație pe care le aveți. Acesta va realiza o evaluare inițială și va discerne cauzele „comune” ale dispneei de cele care necesită investigații mai detaliate. Pentru acestea, în funcție de simptome, puteți primi o trimitere către un medic specialist din disciplina:

• Pneumologie
• Medicină internă
• Cardiologie
• Neurologie
• Pediatrie (pentru copii)

Vi se vor adresa câteva întrebări care ajută la orientarea investigațiilor necesare și a diagnosticului:

• Când a apărut lipsa de aer și cum (brusc sau gradual)?
• Dispneea se manifestă în episoade sau este prezentă tot timpul?
• Lipsa de aer s-a înrăutățit recent?
• Există evenimente sau situații când apare lipsa de aer? (la întinderea în pat, în timpul somnului, la efort, la ieșirea afară, etc.)
• Apar și alte zgomote odată cu lipsa de aer? (wheezing)
• Respirația este regulată sau neregulată?
• Ce alte simptome mai aveți?
• Ce medicamente luați? Nu uitați să menționați suplimentele nutritive și tratamentele alternative.
• Cu ce boli ați fost diagnosticat până acum? Pentru femei: sunteți însărcinată?

După această discuție, medicul vă va consulta, punând accentul pe sistemul respirator și cel cardiac. Se urmărește în special:

• Aspectul tegumentelor și mucoaselor (paloare, colorație albăstruie, prezența edemelor)
• Ritmul și frecvența respirațiilor, mișcările din timpul respirației
• Ascultația pulmonară (vi se ascultă plămânii folosind un stetoscop)
• Pulsul, tensiunea arterială, ascultația cardiacă (1, 5)

Cum se pune diagnosticul

În funcție de descoperirile de la examenul clinic, diagnosticul poate fi pus pe loc sau pot fi necesare investigații suplimentare. Cele mai utile pentru stabilirea diagnosticului în caz de dispnee sunt:

• Radiografie toracică - cu ajutorul său se vizualizează structura plămânilor și dimensiunea cordului
• Probe ventilatorii (spirometrie) - pentru a evalua eficiența efortului respirator
• Teste de sânge - hemoleucogramă, gaze din sânge, fier, etc.
• Electrocardiogramă - arată activitatea electrică a inimii, prin care se pot diagnostica diferite boli de cord, inclusiv infarctul
• Ecocardiografie - ecografie specializată a inimii, care arată structura și funcționalitatea acesteia
• Teste de alergologie (1, 5)

Ce trebuie să știi despre tratament

În urgență, tratamentul dispneei include administrarea de oxigen, concomitent cu descoperirea și tratarea specifică a bolii care o cauzează.

În general, tratamentul dispneei este țintit către boala de bază, de exemplu:

• Pentru astm bronșic - folosirea inhalatorului cu substanță activă bronhodilatatoare (salbutamol), corticosteroizi în cazurile mai grave (prednison)
• Pentru pneumonie - antibiotice
• Pentru BPOC - folosirea inhalatorului (salbutamol), corticosteroizi, antibiotice
• Pentru insuficiență cardiacă și edem pulmonar acut - furosemid, morfină, salbutamol, etc.

Pentru a preveni sau minimaliza dispneea, luați medicația așa cum a fost prescrisă de către medic. Semnalați acestuia prezența dispneei sub tratament, pentru a modifica medicația corespunzător, atunci când este posibil. (3)

Dietă și mod de viață

Sunt câteva măsuri pe care le puteți lua pentru a preveni sau minimaliza dispneea. Unele dintre acestea depind de boala de fond care cauzează lipsa de aer, motiv pentru care este important să fiți diagnosticat și să respectați tratamentul.

• Renunțați la fumat. Bronșita cronică, emfizemul și BPOC sunt boli care apar mai des la fumători, iar astmul bronșic evoluează mai sever la persoanele cu acest obicei. În plus, fumatul crește riscul de boli cardiovasculare și cancer pulmonar.
• Evitați expunerea la substanțe care pot cauza alergii. Procesul de descoperire al alergenilor poate fi anevoios, dar odată ce ați descoperit substanța care cauzează episoadele dispneice, puteți să o evitați. Aceasta poate fi praf, fum de țigată, polen, vapori de la produsele de curățat și altele.
• Mențineți-vă greutatea normală. Orientativ, puteți folosi calculatoarele pentru indicele de masă corporală pentru a afla care este greutatea normală pentru înălțimea dvs.
• Faceți sport frecvent. Acest obicei contribuie la sănătatea sistemelor cardiovascular și respirator. Dacă ați fost diagnosticat cu o boală cronică, acest lucru nu înseamnă, de obicei, oprirea completă a tuturor activităților fizice. Un program de reabilitate alcătuit împreună cu un medic și un kinetoterapeut ajută la ameliorarea dispneei și oboselii.
• Adoptați o tehnică mai bună de respirat. Pentru a contracara respirațiile rapide și superficiale, încercați să respirați controlat, concentrându-vă pe mișcarea diafragmei și relaxați umerii și pieptul.
• Stați în picioare sau în semi-șezut. La persoanele cu insuficiență cardiacă și unele boli cronice de plămâni, poziția culcat exacerbează simptomele. Atunci când vă ridicați, inima lucrează mai puțin deoarece sângele se întoarce din vene către inimă mai lent. Aplecarea înainte ajută mușchii respiratori să lucreze mai bine.
• Întrebați medicul cât mai multe informații despre boala dvs. Cunoscând simptomele la care vă puteți aștepta și cum puteți acționa puteți minimaliza anxietatea și crește toleranța legată de un episod de dispnee. (3, 5, 8)

Concluzii - de reținut

• Lipsa de aer (dispneea) este senzația subiectivă de respirație greoaie, dificilă, de obicei mai rapidă și superficială. Cu excepția episoadelor ușoare din anumite situații (sarcină, efort fizic susținut), lipsa aerului indică prezența unei boli.
• Lipsa de aer necesită prezentarea la medic. Dacă este foarte intensă, urmată de pierderea cunoștinței sau oprirea respirației, sunați la 112.
• La sugari sau copii mici, lipsa de aer este de obicei o urgență medicală.
• Deși dispneea este o senzație subiectivă, există semne ale efortului de a respira și insuficientei oxigenori: retracția mușchilor dintre coaste, zgomotele respiratorii anormale, congestionarea feței sau colorarea în albastru a buzelor și degetelor.
• Fumatul contribuie la apariția bolilor cronice de plămâni, dar și la acutizarea simptomelor. Renunțatul la fumat este un pas esențial pentru a reduce dispneea. (3, 5)