Limfocitopenie

Limfocitele sau celule albe sangvine reprezintă unele dintre componentele principale ale sistemului imunitar. Locul producției acestor celulele este măduva osoasă hematogenă și se regăsesc în sânge sau țesutul limfoid. Împreună cu celelalte celule ale sistemului imunitar aceste celule dețin funcția de apărare împotriva substanțelor străine, a microganismelor patogene și a celulelor tumorale, care ar putea afecta buna funcționare a organismului.

Limfocitopenia cunoscută și sub denumirea de limfopenie, reprezintă o scădere a acestor celule și este caracterizată de o valoare mai mică de 1.000 limfocite/µL la adulți și mai mică de 3. 000 limfocite/µL la copii.

Limfocitele însumează între 20-40% din tototalul celulelor albe ale sângelui, astfel limfocitopenia ar putea să treacă neobservată atunci când valoarea totală a acestor celule este verificată. (1)

Există două categorii principale de limfocite: limfocitele B și T (cunoscute și ca celule B și T). Originea acestor celule se află în celulele stem din măduva osoasă hematogenă.

• Limfocitele B (25% din totalul celulelor din sângele periferic) au funcția de producție a anticorpilor și ajută sistemul imunitar în „lupta” împotriva antigenelor.
• Limfocitele T (75% din celulele sângelui periferic) ajută organismul să înlăture celulele canceroase.
• Pe lângă aceste categorii de limfocite, un al treilea tip sunt celulele NK (celulele Natural Killer), cu funcție în răspunsul imediat împotriva antigenelor și specializate în înlăturarea celulelor canceroase și a celor de natură virală.

Numărul normal de limfocite la un adult este cuprins între 1.000-1.500 și 4.800 de limfocite într-un microlitru (µL) de sânge, iar la copii valorile sunt cuprinse între 3.000 și 9.500 limfocite/1µL de sânge. (6, 1)

Anumiți factori ar putea induce scăderea numărului de limfocite și anume:

• organismul nu produce suficiente limfocite
• organismul produce suficiente limfocite dar acestea sunt distruse
• limfocitele rămân blocate în splină sau limfonoduri (în mod normal celulele trec prin aceste organe după care în sânge)
• existența unor afecțiuni care pot determina apariția acesteia (2)

Limfocitopenia poate fi: moștenită sau dobândită

Limfocitopenia dobândită

Cele mai comune cauze ale apariției acestei forme sunt:

• Deficiență nutrițională: malnutriția reprezintă o cauză globală a apariției limfocitopeniei, apare datorită faptului că în organism există o carență de proteine și alți nutrienți, necesari formării limfocitelor. De exemplu, afecțiunea este des întâlnită la persoanele diagnosticate cu anorexie nervoasă.
• Boli care afectează tubul grastrointestinal, ca de exemplu în enteropatiile cu pierdere de substanță proteică: boala celiacă, enterite, boala Crohn, colită ulcerativă, absorbția nutrienților nu se mai realizează corespunzător, în consecință producția limfocitară este afectată.
• SIDA și alte infecții virale: hepatita virală, tuberculoza, febra tifoidă.
• Cancer sangvin sau alte boli ale sângelui: boala Hodgkins, anemia aplastică.
• Limfocitopenia iatrogenică apare atunci când există o citotoxicitate în organism datorată chimioterapiei, a terapiei prin radiații sau în urma administrării de globuline antilimfocite.
• De asemenea tratamentele îndelungate împotriva psoriazisului sau terapia cu glucocorticoizi, precum și alte medicamente: carbamazepine, interferon, opioide pot afecta producția acestor celule.

Limfocitopenia este o afecțiune comună în evoluția limfoamelor și a bolilor auto-imune: Lupus sistemic eritematos, Artrita reumatoidă, Miastenia gravis sau în Enteropatia cu pierdere de proteine cauzată de boli gastrointestinale precum și în Pericardita constrictivă.

Limfocitopenia moștenită

Aceasta apare deobicei în cazul bolilor imunodeficiente, precum sindromul Wiskott-Aldrich, sindromul DiGeorge și Ataxia Telangiectasia.
Alte cauze: dependența de alcool (etilism) și stresul

Simptome

În general, limfocitopenia nu generează simptome specifice însă în urma examenlor clinice se pot descoperi simptomele bolii primare care au dus la apariția limfocitopeniei, și anume:

• absența sau scăderea volumului tonsilelor sau a limfonodurilor
• afectarea pielii: alopecie, eczeme și piodermite
• apariția peteșiilor, paloare, icter și ulcere orale
• febră
• dureri articulare
• transpirații nocturne
• scădere în greutate
• limfadenopatie generalizată și splenomegalie

Pacienții cu limfocitopenie dezvoltă infecții recurente iar infecțiile cu cytomegalovirus, rubeola sau varicela, adesea pot fi fatale. De asemenea poate reprezenta un risc în apariția cancerului sau a bolilor auto-imune.

Se suspectează limfocitopenie la pacienții care prezintă infecții recurente virale, parazitare sau fungice, dar deobicei este descoperită accidental în urma analizelor de sânge. (1, 2, 3)

Diagnostic

Diagnosticul de limfocitopenie se va stabili de către medic cu ajutorul anamnezei a examenului clinic și a rezultatelor testelor de sânge.

În cadrul examenului fizic medicul va urmări dacă există semne ale unor procese infecțioase, stare febrilă și splenomegalie. De asemenea vor fi examinați limfonodulii, pentru a se observa dacă apar modificări ale volumului acestora în sensul creșterii, ceea ce ar însemna că limfocitele rămân la nivelul acesta și nu pot trece în torentul sanvin.

Examenul sângelui se va axa pe numărarea celulelor sangvine și înregistrarea valorilor obținute. De asemenea poate fi numărătoarea poate fi realizată pentru fiecare dintre tipurile de celule albe. Scăderea unui anumit tip de limfocite poate reprezenta un indicator în evoluția unei boli ca de exemplu în cazul limfomului Hodgkin sau SIDA. (2)

Tratament

Tratamentul se adresează infecțiilor asociate și a bolilor primare care au dus la apariția limfocitopeniei, uneori se practică administrarea injectabilă pe cale intravenoasă a globulinelor sau se poate realiza transplat de celule stem din măduva osoasă sau sânge.

În limfocitopenia dobândită, deobicei aceasta se remite în urma înlăturării factorilor care au dus la apariție sau a tratamentului eficient împotriva bolii.

Nu se recomandă ca pacienților la care s-a descoperit limfocitopenie să se administreze vaccinuri deoarece acestea ar putea agrava afecțiunea. (1)

Prevenția

Se recomandă protecția împotriva infecțiilor, urmarea unui plan alimentar în care să existe un aport de proteine și vitamine corespunzător, evitarea stresului pe cât posibil, o bună igienă orală și a corpului în general, evitarea acivităților care ar putea duce la accidentări și evitarea aglomerărilor de oameni. (3, 4)