Laser Clinic

INTRODUCERE

Terapia prin fotobiomodulare este o modalitate de tratament alternativ sau complementar non-farmacologic utilizata intr-o paleta larga de afectiuni umane sau animale cu scop curativ si nu numai, care constă în iradierea cu o forma de lumină neionizată, precum laser, diode emițătoare de lumină și alte forme de lumina cu un spectru monocromatic mai larg, de la domeniul vizibil (rosu, varde, albastru, portocaliu etc.) la infraroșu. Foarte multe studii din care amintim cele al lui Albuquerque-Pontes GM. si colab. din 2015  sugerează că prin fotobiomodulare se declanșează efecte fiziologice pozitive, prin cresterea microcirculației, sinteză crescută de ATP, stimularea lanțului respirator, a funcției mitocondriale, a unor canale si pome membranare, cat si a unor factori care intervin in metabolismul celular cu rol benefic.

LASER este un acronim de la cuvintele din limbă engleză Light Amplification by a Stimulated Emission of Radiation "Amplificarea Luminii prin Emisie Stimulata de Radiație".
Când aud de rază laser, unii bolnavii se sperie şi se gândesc imediat la o operaţie cu laser, la faptul ca aceasta taie.
Iar atunci când folosim cuvântul "iradiere" cu laser deja lucrurile merg mult mai departe şi oamenii se gândesc cu groază şi fac asocierea mentală cu cancerul apărut după data de 26 aprilie 1986 când s-a produs accidentul cu expolzia şi iradierea nucleară de la Cernobîl din Ucraina.
Am ajuns deja la un punct foarte sensibil care produce incertitudine şi frică în rândul populaţiei şi chiar a cadrelor medicale şi anume problema dacă laser-ul produce cancer ?
Răspunsul este categoric, NU ! Terapia de fotobiomodulare poate fi administrata in tratammentul cancerului? Raspunsul este: DA 
După mai bine de 50 de ani de studii experimentale şi aplicaţii clinice se poate spune că utilizarea dispozitivelor laser nu a produs, ci a vindecat bolnavi cu cancer.
Astăzi există unităţi laser care sunt folosite cu succes în vindecarea unor forme de cancer, metoda se numeşte PDT (Photo Dynamic Therapy) [Triesscheijn M, Baas P, Schellens J, et al. Photodynamic Therapy in Oncology, The Oncologist 2006;11:1034-1044].
Terapia fotodinamică presupune utilizarea reacţiilor fotochimice mediate prin interacţiunea unor agenţi fotosensibilizatori [(ex. ALA (Levulan, Metvix), Porfimer sodium, Photofrin, Ukraine etc.): administraţi cu 24 - 48 de ore înaintea folosirii laser-ului, cu scopul de a marca celulele tumorale "foto sensibiliza" şi apoi lumina laser încălzeşte zona cu un grad, suficient pentru a distruge ţesutul îmbolnăvit de cancer. Aşa după cum aţi remarcat terapia fotodinamică presupune un tratament în doi timpi. În prima etapă, fotosensibilizatorul (medicamentul special, ex. Photofrin sau Ukraine) este administrat pacientului pe cale bucală, local sau intravenos; acesta se fixează şi fotosensibilizează locul canceros. Al doilea pas implică activarea fotosensibilizatorului în prezenţa unei anumite lungimi de undă a emisiei laser, care va produce o reacţie chimică cu eliberarea de specii reactive de oxigen, creşterea temperaturii locale şi distrugerea celulelor canceroase. Deoarece fotosensibilizatorul este absorbit preferenţial de ţesutul canceros, radiaţia laser se îndreaptă direct spre această zonă şi astfel terapia fotodinamică realizează selectivitatea specifică şi nu produce daune ţesutului sănătos.
Eficacitatea PDT în tratamentul cancerului depinde de tipul de fotosensibilizator, concentraţia medicamentului în zona tumorală, doza de lumină şi rata dozei cu disponibilitatea oxigenului eliberat . Oxigenul singlet generat prin reacţia fotochimică poate ucide în mod direct celulele prin inducerea apoptozei şi necrozei (în termeni medicali) tumorale .
S-a observat că în cazul în care vascularizaţia tumorală este ţinta principală a acţiuni unui medicament anti-canceros, metoda PDT, dă rezultate mai bune distugând numai celulele bolnave faţă de maedicamente care acţionează şi pe ţesuturile din vecinătate normale [ Taub AF. Photodynamic therapy in dermatology: history and horizons. J Drugs Dermatol 2004;3(1 suppl):S8-S25].
În anii 1950 Arthur Schawlow şi Charlles Townes, care lucrau la un dispozitiv pentru intensificarea unui fascicul de microunde (MASER) au pus în practică principiile luminii laser. Emisia laser a fost descoperită în anul 1960. Theodore Maiman a fost cel care a produs prima scânteie de lumină laser în Laboratoarele Huges din Statele Unite, prin amplificarea luminii în loc de microunde, şi astfel laserul s-a născut.
Astfel de dispozitive au devenit parte din limbajul şi din viaţa noastră de zi cu zi.
Aplicaţiile laser-ului există aproape în toate domeniile de activitate umană, de la medicină, ştiinţă şi tehnologie până în domeniul afacerilor şi cel al distracţiilor şi amuzamentului.
La extremele lor se găseşte domeniul aplicaţiilor pentru prezervarea vieţii (spre exemplu, utilizarea laserilor de mare putere în medicină pentru a exciza leziuni canceroase şi până la aplicaţii militare patentate, cum ar fi cel al dispozitivelor de identificare şi localizare sau al armelor.
Cu toate că, iniţial, laser-ul a fost privit doar ca armă de luptă foarte puternică care ar putea tăia un tanc în două, după câţiva ani de la inventarea sa, razele laser de mică putere au fost puse în slujba sănătăţii omului.
Profesorul dr. Andre Mester, din Budapesta, a fost primul doctor care a folosit razele laser de mică putere pentru vindecarea ulcerelui varicos şi apoi a alopeciei (Cheliei). Aplicând emisia continuă a luminii laser pentru terapia ulcerului cronic (care nu se vindeca cu nici o metodă) la piciorul unui bolnav, a observat ca rănile foarte vechi se vindecau miraculos şi la celălalt picior, unde nu folosise laser-ul, constatând astfel că aceasta terapie a avut şi un efect sistemic.
Terapia laser de putere scăzută (Low Level Laser Therapy - LLLT) reprezintă o nouă opţiune foarte eficientă în multe boli ale adultului şi mai ales a copilului, cu un răspuns pozitiv rapid, fără durere şi fără efecte secundare. Tratamentul cu laser este neinvaziv şi ne dureros pentru micuţul pacient, astfel încât medicul secolului XXI devine "prietenul copilului" şi nu îl mai sperie cu bisturiul, acul şi seringa.
Deciziile de tratament pentru sugari şi copii trebuie să se focalizeze pe etica medicală: clinicianul trebuie să acţioneze numai în virtutea codului legal şi cu cele mai bune intenţii în interesul sănătăţii fiecărui copil.
Toţi sugarii şi copiii, ca toate fiinţele umane, au o valoare inestimabilă şi ei necesită respectul şi protecţia noastră.
În general, copiilor le este frică de medic sau ei arată lipsă de încredere în faţa doctorului şi a zonei de consultaţie sau tratament.
De aceea rolul doctorului este să colaboreze cu părinţii copilului şi să aibă o atitudine de sprijin cu scopul de a elimina orice urmă de stres la micuţul pacient.
Astfel, cuvântul pe care trebuie să se construiască relaţia doctor - copil este de prietenie. Micuţii pacienţi trebuie să devină familiari cu echipamentul şi atmosfera din cabinet, să devină liniştiţi şi calmi cu scopul de a putea să înceapă tratamentul de biostimulare cu laser.
Atunci când ia decizia pentru a începe tratamentul cu laser, medicul trebuie:
să discute toate opţiunile cu părinţii, astfel încât aceştia să cunoască pe înţelesul lor toate aspectele acestei modalităţi terapeutice; să nu ia decizii care sunt în conflict sau nu sunt în concordanţă cu punctele de vedere ale rudelor copilului; atunci când copilul este suficient de matur ( el / ea ) trebuie să fie implicat în decizia tratamentului.
Înainte de a lua decizia finală medicul specializat în terapia cu laser trebuie să contrabalanseze toate argumentele pro şi contra (adică, beneficiul potenţial vis-a vis de posibilul rău, suferinţă care ar putea rezulta din tratament). Toţi membrii familiei implicaţi în discuţie trebuie să ajungă la un consens.
CUM A APĂRUT TERAPIA CU LASER ?
Investigaţiile privind natura luminii reprezintă una din cele mai fascinate şi cu siguranţă, una din cele mai lungi poveşti care s-a derulat de-a lungul întregii istorii a ştiinţei. Este dificil să se determine originile ei.
În timp ce laser - terapia este un fenomen relativ nou, utilizarea luminii ca modalitate terapeutică a câştigat cele mai timpurii recorduri.
Întorcându-ne cu mult timp înapoi, şi anume în antichitate putem constata că omenirea a observat încă de atunci efectele pozitive ale Soarelui asupra propriului corp.
Chiar şi Omul preistoric zeifica Soarele şi în consecinţă, lumina solară - ca fiind sfântă şi credea că este capabilă să alunge spiritele rele, care erau considerate ca fiind cauzatoare de boală.
Zeii ancestrali ai Soarelui erau consideraţi ca fiind responsabili pentru sănătate şi vindecare. De la Helios provine termenul contemporan de "helioterapie".
Astăzi ştim că doctorul este necesar acolo unde Soarele lipseşte ! Astfel încât putem să considerăm că rădăcinile terapiei cu Lumină se extind cu mult timp în urmă, până la originile noastre ca fiinţe umane.
Terapia cu laser a demonstrat în cei peste 50 de ani de cercetare independentă de-a lungul întregului glob că furnizează beneficii puternice pentru ţesuturile şi organismele vii.
Oamenii se întrebă: dacă laserul ar putea fi utilizat pentru tratamentul copiilor?
Este periculos să utilizăm radiaţiile laser la sugari şi copii ? Nu !
Dacă managementul tratamentului se realizează corespunzător, rezultatele sunt excelente, fără nici o reacţie adversă.
CUM ACŢIONEAZĂ LASER-UL ?
Un dispozitiv laser emite fascicole de radiaţie optică, care pot fi sau nu sub formă de lumină vizibilă (roşu, verde, albastru, violet etc).
Radiaţia optică face parte din spectrul electromagnetic de radiaţie naturală.
Radiaţia este pur şi simplu o energie sub forma unor "raze" (şi de aceea se numeşte "energie radiantă") şi poate fi transmisă prin spaţiu (câmpuri electrice şi magnetice care se propagă prin aer sau "unde"). Radiaţia laser este o formă de lumină ne ionizantă, ea acţionează prin mecanisme fotochimice ca şi lumina ultravioletă sau fototermice ca şi lumina infraroşie. Iar lumina vizibilă se situează între aceste două extreme şi poate să aducă ambele efecte.
Radiaţia obţinută de un dispozitiv laser de mică putere are un efect fototermic foarte uşor prin creşterea temperaturii locale numai cu un grad celsius.
Va urma