DUREREA REUMATISMALA LA COPIL SI ADOLESCENT
Durerea cronică musculo-scheletală (1) este cea mai obișnuită, intensă și rebelă manifestare la copilul și adolescentul cu Artrită Juvenilă Idiopatică (AJI).
Artrita juvenilă constituie un grup heterogen de artrite cu debut în perioada copilărie în care inflamația sinovială prelungită poate duce la consecințe pe termen lung, cum ar fi perturbarea creșterii, distrugerea articulațiilor, osteoporoză și durere cronică (2)
Astăzi există multe dovezi prin care s-a demonstrat că un tratament agresiv instituit timpuriu îmbunătățește parametrii bolii și aduce speranța unei manifestări clinice inactive, dar acest lucru nu este întotdeauna realizabil (3,4).
Durerea cronică are un impact negativ asupra tuturor aspectelor funcționale zilnice incluzând activitățile fizice, sociale și emoționale. La copii și adolescenți emoțiile pot influența semnificativ percepția durerii și amplifica deficiențele funcționale.
Un studiu recent publicat în revista Arthritis Care & Research, sugerează că la adolescenții cu AJI, anxietatea și depresia sunt asociate cu nivelul durerii și gradul dizabilităților, dar nu și cu markerii inflamației (5).
Numărul de articulații active (inflamate) nu a fost asociat cu nivelul de anxietate sau depresie și cu nici unul dintre testele de inflamației (6).
Schanberg și colab. au demonstrat că 76% dintre bolnavii cu forme poliarticulare de artrită prezintau zilnic durere de la ușoară la moderată și 31% durere severă, cu toate că erau sub terapie cu medicamente modificatoare de boală și agenți biologici (7).
Fiziopatologia durerii reumatismale la copiii cu AJI este considerată de natură multifactorială. Sunt de luat în considerare factori constituționali, genetici, de boală, psiho-sociali, de mediu, vârstă, sex și istoricul familial al durerii (8).
Evaluarea și cuantificarea durerii este o componentă fundamentală a bilanțului locomotor din cadrul examenului fizic reumatologic complet și ar trebui să fie efectuată de medicul specialist inițial și apoi la fiecare vizita de control clinic.
Metodele tradiționale de măsurarea durerii utilizate de rutină în practica pediatrică cuprind în principiu: sisteme vizual analoge, cuantificarea numărului de articulații sensibile la palpare și/sau la mișcare, a punctelor entezitice, și prin internet cu ajutorul jurnalelor electronice multidimensionale standardizate.
Suprimarea durerii constituie obiectivul major în tratamentul pacientului cu AJI.
Cu toată terapia modernă a artritei juvenile inclusiv cea biologică, persistența durerii cronice la un procent ridicat de copii atrage îngrijorarea specialiștilor. Prezența redorii matinale și a durerii articulare , după rezoluția procesului inflamator, ar trebui investigate prin cercetarea mecanismelor neuro-biologice.
Managementul durerii reumatismale trebuie să aibă în vedere faptul că nocicepția parcurge patru etape fiziologice fundamentale:1. trasnducția (recepția), 2. transmiterea, 3 percepția și 4.modularea durerii. Astfel, terapia durerii va cuprinde:1. inhibarea răspunsului periferic al leziunii tisulare prin anti-inflamatoare nesteroidiene, medicamente modificatoare de boală și biologice; 2. blocarea transmiterii impulsurilor nociceptive cu anestezice locale; 3. prevenirea senzitivizării cu analgezice şi anti-receptori N-metil-D-aspartat; 4. inhibarea căilor piramidale descendente prin administrarea de opioide sau antagonişti alfa - adrenergici; 5. prevenirea anxietăţii prin anxioliză şi tehnici de consiliere.
Pentru ca terapia farmacologică a durerii să fie eficientă trebuie să nu altereze funcţia senzorial-tactilă, starea de alertă sau funcţia cognitivă.
Dintre mijloacele multimodale de tratament menționăm: metode cognitiv-comportamentale, educaţie, relaxare, psihoterapie, hipnoză, biofeedback, muzică (Healing music, vibro-acustică), literatură, artă, joacă, rugăciune și meditație (9).
Metodele fizice cuprind: masajul (clasic, tailandez, TUI NA), acupunctura, presopunctură, căldură sau rece, TENS, LASER (prin contact, intravenos, transcutanat venos, sublingual, intra-nazal, interstițial, intra-articular, laser-acupunctură) și exerciții terapeutice (1, 9)
Concluzii:
- Putem susține că în Romania, durerea reumatismală la copil și adolescent este sub evaluată și inadecvat tratată de medicul pediatru.
- Pe plan mondial încă nu există linii directoare pentru practica din clinică cât și în cercetare, pentru impactul și cauzele durerii acute și persistente la copiii cu artrita cronică.
- Metodele moderne de auto-evaluare multidimensională a durerii prin internet și smartphone au sporit eficacitatea îngrijirii medicale
- Cu toată terapia actuală modernă, inclusiv cea biologică, redoarea matinală și durerea cronică sunt prezente la un procent ridicat de bolnavi cu AJI.
- Pentru a preveni consecințele nefaste ale durerii cronice este necesară cercetarea mecanismelor neuro-biologice și o terapie în echipă multidisciplinară cu mijloace farmacologice, fizice și psihologice.
Bibliografie