Laringele

Laringele este partea componentă a sistemului respirator ce se situează la nivelul căilor aeriene superioare. Poziţia lui este una specială, fiind situat în raport cu locul de încrucişare a căii respiratorii cu cea digestivă (locul unde se realizează pasajul alimentelor ingerate) . De asemenea, este cunoscut drept organul fonator, având rol esenţial în vorbire.

În ceea ce priveşte anatomia şi rapoartele cu structurile învecinate, amintim faptul că laringele este delimitat în partea superioară de către epiglota, iar în partea inferioară de către marginea inferioară a cartilajului cricoid, de la acest nivel continuându-se cu traheea. Este localizat în porţiunea viscerală a gâtului, corespunzând triunghiului anterior cervical ce are următoarele limite:
• Superior - osul hioid;
• Inferior –spaţiul suprasternal;
• Lateral (extern) - marginile mediale (interne) ale fiecărui muşchi sternocleidomastoidian.
La adult, laringele este situat la nivelul feţei anterioare a vertebrelor cervicale C4, C5, C6, de obicei cu o localizare mai superioară la femeie şi mai inferioară la bărbat. La copil, laringele se situează la un nivel mai înalt, ajungând până la nivelul vertebrei cervicale C2. Poziţia lui poate fi influenţată şi de mişcările capului, gâtului, cele din timpul deglutiţiei şi fonaţiei. Se ridică la extensia capului (mişcarea posterioară a capului) şi coboară când se realizează flexia capului (mişcarea anterioară a capului) . Este separat de coloana vertebrală prin intermediul peretelui posterior al orofaringelui şi hipofaringelui.

Endolaringele cuprinde trei etaje ce pot fi împărţite astfel:
1. Etajul supraglotic;
2. Etajul glotic;
3. Etajul subglotic.

1. Etajul supraglotic (vestibulul laringean) este porţiunea laringelui situată deasupra glotei şi cuprinde orificiul superior al laringelui (apertura dintre laringe şi faringe), ventriculul laringian (spaţiul dintre corzile vocale adevărate şi corzile vocale false), corzile vocale false, suprafaţa laringeană a epiglotei (cartilajul ce acoperă orificiul superior al laringelui în momentul deglutiţiei), cartilajele aritenoide şi faldurile ariepiglotice.
2. Etajul glotic cuprinde comisura anterioară, faţa superioară a corzilor vocale şi marginea lor liberă, iar posterior, spaţiul dintre cartilajele aritenoide.
3. Etajul subglotic este delimitat astfel:
• Superior-marginea liberă a corzilor vocale;
• Inferior-marginea inferioară a cartilajului cricoid;
• Lateral-muşchiul crico-aritenoidian lateral şi inelul cricoidian cu membrana cricoaritenoidiană.
Pereţii etajului subglotic sunt căptuşiţi cu mucoasă de tip respirator. Intubaţia prelungită, trauma sau manevrele endoscopice inadecvate pot determina apariţia condritei, necrozei cartilajelor, cicatricilor circumferenţiale.