Interviu cu Diana Artene, specialist nutriție oncologică: „Prevenția cancerului este la fel de plurifactorială precum boala, nu există remedii minune”

Diana Artene este nutriționist și dietetician acreditat în baza studiilor de licență în Nutriție și Dietetică (Universitatea de Medicină și Farmacie din Tîrgu Mureș), respectiv Master în Științele Nutriției (Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Biologie din Cluj) și doctor în Nutriție Oncologică (Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București).

Autoare a trei cărți pe teme ample de nutriție: 5 Gears Diet, Nutrition Guide for Mums și The Old Chocolate Diet, Diana Artene pledează întotdeauna pentru o alimentație echilibrată, sănătoasă pentru trup și minte deopotrivă, invitând cu ficare ocazie firescul în rutina alimentară.

În interviul pe care a avut amabilitatea să ni-l acorde a vorbit despre importanța alimentației sănătoase pentru prevenirea cancerului, principiile dietoterapiei în acest tip de afecțiuni, dar mai ales în timpul tratamentului, despre cele mai mari provocări pe care le-a întâmpinat în cariera de specialist în nutriția oncologică și nu în ultimul rând, despre gramul de scepticism pe care trebuie să îl conservăm ca simpli oameni cu suferință în cancer, aparținători și persoane care nu s-au confruntat direct sau indirect cu această boală.

R.: Dețineți numeroase atestări în domeniul nutriției și dieteticii pentru femeile însărcinate, copii și adolescenți, sportivi, cu privire la managementul ponderal și comportamentul alimentar deopotrivă. Ce v-a determinat să alegeți și nutriția oncologică în decursul dvs. profesional?

D.A.: Acum câțiva ani o prietenă a fost diagnosticată cu cancer mamar. Și, deși practicam nutriția de mulți ani și publicasem primele mele 3 cărți, când m-a întrebat ce are voie și ce nu ar trebui să consume în timpul chimioterapiei, nu am știut ce să îi răspund. Am început să mă informez care sunt alimentele și strategiile nutriționale care pot influența eficiența tratamentului oncologic și așa am reușit să o ajut. Apoi am făcut doctoratul în oncologie sub coordonarea domnului profesor Alexandru Blidaru.

R.: O alimentație echilibrată, un stil de viață activ, evitarea abuzului de alcool și întreruperea fumatului sunt recomadări de bun simț pentru o viață sănătoasă. Pe de altă parte, oamenii au tendința să caute remedii minune pentru problemele de sănătate, inclusiv pentru o boală gravă precum cancerul. În acest context, unde credeți că se sitează dieta în prevenția cancerului?

D.A.: Aș vrea să subliniez două aspecte esențiale în oncologie:

• Există o diferență foarte mare între nutriția pentru prevenția cancerului, nutriția pe parcursul tratamentului oncologic cu intenție curativă și nutriția pe parcursul tratamentului oncologic paleativ. Nutriția oncologică este foarte diferită de nutriția clinică și se particularizează atât în funcție de metabolismul malign și localizarea tumorii, cât și în funcție de etapa tratamentului și eventualele comorbidități pe care pacienții le aveau dinaintea diagnosticului de cancer. Deoarece celulele maligne sunt extrem de rezistente și adaptabile, nu există remedii minune pentru cancer și nu putem vindeca prin alimente sau diverse suplimente o boală de talia cancerului.
• Cancerul este o boală plurifactorială – deci maxim putem spune că aportul substanței X sau Y crește riscul de cancer pe baza studiilor epidemiologice, care însă nu stabilesc relații de cauzalitate, ci doar indică factori de risc. Iar acești factori de risc pot să se manifeste sau nu în funcție de riscul genetic al fiecărei persoane în parte și în funcție de calitatea vieții – calitate ce include și stresul și tulburările de somn.

Ținând cont de aceste aspecte, dieta în prevenția cancerului ocupă un loc la fel de important ca și practicarea regulată a efortului fizic, creșterea calității somnului, asertivitatea și practicarea activităților ce cresc reziliența față de stres, evitarea consumului excesiv de alcool și renunțarea la fumat. Însă țările în care s-a obținut o scădere a mortalității pentru anumite tipuri de cancer, nu au obținut asta prin alimentație, ci prin aplicarea unor programe naționale de screening.

R.: S-au formulat deseori verdicte agresive cu privire la anumite „alimente care provoacă cancer”. Cât de mult contribuie astfel de alimente la apariția cancerelor?

D.A.: Anumite substanțe din anumite alimente cresc riscul de cancer acționând cumulativ cu alți factori de risc pe care persoana respectivă îi prezintă pe parcursul perioadei de carcinogeneză. De exemplu, există studii observaționale care susțin atât ipoteza conform căreia copiii născuți din mame care au consumat mezeluri cu nitrit de sodiu pe parcursul sarcinii au un risc crescut de leucemie, cât și ipoteza că aportul săptămânal de hamburgeri sau cremvurști cresc riscul de leucemie. Însă aceste studii doar indică un posibil factor de risc, nu o relație sigură de cauzalitate.

Însă, în cazul adulților avem suficiente dovezi științifice să susținem că mezelurile cu nitrit de sodiu cresc riscul de cancere digestive. Evitarea consumului de mezeluri sau măcar înlocuirea mezelurilor cu nitriți, cu mezeluri cu nitrați, poate susține prevenția anumitor cancere digestive cum ar fi cancerul gastric sau colo-rectal. Dar acestea sunt afirmații punctuale care se referă doar la anumite tipuri de cancer, chiar și la nivel digestiv. De exemplu, evitarea consumului de nitriți nu scade și riscul de cancer esofagian. Și, cu riscul de a mă repeta, în cazul persoanelor aflate la risc crescut datorită antecedentelor familiale, pe langă evitarea acestor substanțe adăugate în anumite alimente și pe lângă respectarea a tot ceea ce înseamnă stil de viață sănătos (sport, somn, stres), screening-ul inițiat cât mai precoce și practicat regulat este esențial.

R.: Avem noi românii o vorbă: „câte bordeie, atâtea obiceie”. La fel și în nutriție, fiecare specialist abordează diferit unele principii nutriționale. Care este părerea dvs. în legătură cu dieta ketogenică, la mare modă, 1. pentru slăbit și 2. ca adjuvant în terapia cancerului?

D.A.: După părerea mea, dieta ketogenică poate genera obținerea de rezultate spectaculoase în slăbit – definit însă ca și pierdere de greutate totală, nu ca și pierdere de grăsime. Iar această pierdere de greutate foarte spectaculoasă și rapidă duce în mod paradoxal la creșterea adipozității chiar în timp ce persoana pierde în greutate – fapt ce se înscrie în definiția obezității sarcopenice. Și din păcate, principalul hormon de sațietate, leptina, este secretat chiar de către tesutul adipos.

În mod paradoxal, pe masură ce crește adipozitatea, persoana devine din ce în ce mai rezistentă la leptină – prezentând o capacitate din ce în ce mai scazută de percepție a sațietății, reapariția senzației de poftă de a mânca la scurt timp după ce abia a mâncat și pierderea treptată a controlului comportamentului alimentar.

Deci, prin dieta ketogenică greutatea totală scade repede și mult, însă nu scade numai greutatea, ci și capacitatea de control alimentar, pacientul ajungând după o astfel de dietă într-o situație fiziologică de metabolism mult scăzut și pofte mult crescute.

Avem nenumărate studii care demonstrează că dieta ketogenică susține creșterea în dimensiuni a tumorii primare și crește riscul de metastază, recidivă și carcinogeneză de novo, deci acest tip de dietă – deși pare firesc în contextul efectului Warburg – nu este recomandată pacienților oncologici, deoarece poate agrava prognosticul și astfel poate să scadă durata de supraviețuire.

R.: Cum priviți utilizarea dietelor speciale (dietele vegetariene, implicit cele vegane, raw-vegane) în terapia bolii canceroase?

D.A.: Deși legătura dintre carne și cancer este făcută doar indirect, prin substanțe adăugate în produse din carne tocată precum nitriții sau prin substanțe ce apar în carne în cazul gătirii improprii a acesteia precum aminele heterociclice, consumul de carne nu este esențial pe parcursul tratamentului oncologic, decât în cazul pacienților cu anemie sau pe parcursul tratamentelor care pot induce anemie ca și efect secundar (precum chimioterapia).

O dieta vegetariană bine gândită poate fi potrivită unui pacient diagnosticat cu cancer în cazul în care aportul de nutrienți este adaptat fiecărei etape a tratamentului, în cazul în care pacientul are un aport corespunzător de lapte, lactate fermentate, brânzeturi, pește, ouă, fasole, mazăre, linte, năut, sâmburi și semințe crude.

Studii precum cele realizate de Key și colab. în 1999, Willett în 2003 sau studiul Women’s Intervention Nutrition Study care a analizat 2437 paciente cu cancer mamar pe o perioadă de 5 ani, demonstrează că, nici veganismul și nici aportul excesiv de alimente de origine vegetală nu aduce beneficii pacienților cu cancer.

Iar dieta raw-vegan nu împiedică cu nimic dezvoltarea și metastazarea celulelor maligne, celule complet capabile să consume glucoza din fructele și legumele cele mai proaspete.

R.: După ce vă ghidați atunci când construiți un plan de alimentație pentru un pacient cu cancer?

D.A.: În realizarea unui plan de nutriție oncologică iau în considerare examenul histopatologic, imunohistochimia, eventualele comorbidități și desigur greutatea, compoziția corporală și istoricul dietetic al fiecarui pacient în parte. Apoi modific acest plan general de alimentație în funcție de fiecare etapă a tratamentului oncologic și de evoluția pacientului.

R.: Cum vă raportați la următoarele trend-uri atât în prevenția cancerelor, dar în mod special în timpul terapiei oncologice: sucurile de fructe și legume pentru detoxifiere, interzicerea zahărului pentru „înfometarea celulelor canceroase” și alcalinitate vs. acidoză în cancer?

D.A.: Pacientul cu cancer nu are nevoie să se detoxifieze, ci are nevoie să se hrănească astfel încât să își susțină eficiența tratamentului. Iar alcalin nu este cu nimic mai sănătos decât acid.

Daca este să luăm în considerare doar sistemul de tampon digestiv, un aliment cu pH acid cum este carnea generează alcalinizarea pH-ului la nivel gastric, deci cunoașterea pH-ului pe care un aliment îl are în afara organismului fără cunoșterea fiziologiei organismului uman poate duce la o inundație de articole care mai de care mai alarmante și mai virale pe internet, însă fără beneficiu clinic pentru pacientul oncologic. Simplul concept de „dietă alcalină“ ignoră toate sistemele de tampon prin care organismul încearcă să își mențină un pH constant.

Contracararea efectelor secundare ale tratamentului – deși importantă – nu este esențială pe parcursul tratamentului oncologic cu intenție de vindecare, ci pe parcursul paliației. Din păcate, mulți practicieni ai medicinei complementare, alternative, naturoterapiei sau ai modernei medicine integrative nu au studii de medicină internă, nu știu fiziologie sau fiziopatologie și doar își dau cu părerea pe baza unor informații incomplete, lipite cap la cap astfel încât să le susțină punctul de vedere. Apoi își susțin eficiența „remediului alternativ“ pe baza unor studii individuale de caz.


Deoarece au mai mulți transportori de glucoză decît orice celulă sănătoasă ar putea avea, nu putem „înfometa“ celulele maligne – acestea fiind practic o „gaura neagră” de glucoză din orice sursă:

• fie exogenă din orez, porumb, cartofi, grâu, cereale, leguminoase, fructe sau dulciuri,
• fie endogenă din gluconeogenză, pornind de la aminoacizi cetogeni sau glicerol.

Este populară scoaterea zahărului din alimentația pacientului cu cancer. Dar asta nu ajută cu nimic dacă aportul total de glucide rămâne ridicat (cum se întâmplă în cazul aportului zilnic de sucuri de fructe și legume sau în cazul veganilor – studiile demonstrând că lipogeneza de novo obținută din excesul alimentar de carbohidrați susține agresivitatea tumorilor și un răspuns scăzut la tratamentul oncologic) sau daca aportul total de glucide este prea scăzut (cum se întâmplă în dieta ketogenică – existând nenumărate studii care demonstrează creșterea riscului de apariție a zonelor de necroză, metastază și recidivă în cazul pacienților oncologici care aderă la astfel de atitudini nutriționale extreme).

Nutriția oncologică presupune un aport moderat de carbohidrați – scăzut de la valoarea de 55-60% recomandată de Organizația Mondială a Sănătății populației sănătoase, la valoarea de 40-50% – pentru că nu ia în considerare doar efectul Warburg, ci și efectele revers Warburg și Crabtree – mecanisme prin care celulele maligne pot supraviețui chiar și în cele mai neprielnice condiții. Iar susținătorii teoriei că „celula malignă se hrănește cu proteină animală” ignoră sau poate nici măcar nu au auzit de efectul Warburg.

Industria pseudo-oncologică care vinde „remedii naturale” prosperă pe baza explicațiilor disparate a unor bucățele de adevăr scoase din contextul fiziologic. Însă adaptabilitatea și rezistența celulelor maligne dezvoltate treptat în tumori, apărute de la sine în organisme vii, este foarte complexă.

R.: V-ați confruntat cu astfel de cazuri în care pacienții au recurs la metode naturiste sau alternative pentru tratarea cancerului? Cum le-a influențat evoluția bolii?

D.A.: La Institutul Oncologic din București am lucrat cu peste 1000 de paciente cu diverse cancere mamare, în diverse etape de tratament. Din păcate, au fost paciente care au luat nenumărate suplimente cu antioxidanți pe parcursul chimioterapiei, rezultatul fiind că tumora a continuat să crească în ciuda administrării chimioterapiei.


Dupa cum vedeti, nu este vorba doar despre o singură substanță și nici despre aport moderat, neputând stabili o relație de cauzalitate directă între consumul acestor suplimente și evoluția pacientei. Însă există suficiente dovezi științifice care indică scăderea eficienței chimioterapiei în cazul pacientelor care au recurs la metode naturiste sau alternative, fapt regretabil mai ales în astfel de cazuri precum cancerul mamar triplu negativ, când obținerea unui răspuns cât mai complet față de tratamentul neoadjuvant este absolut esențial.

R.: Ați scris recent despre administrarea vitaminei C la persoanele bolnave de cancer. De ce este atât de celebră vitamina C și probabilul său efect antitumoral? Cât de periculos poate fi excesul din această vitamină și al substanțelor cu rol antioxidant în general?

D.A.: Într-adevăr, pe blogul meu am făcut o analiză a impactului consumului sau administrării intravenoase a vitaminei C în cazul pacienților cu cancer – ambele administrări promovate și intens utilizate de practicienii de medicină alternativă pe baza studiilor retrospective realizate de Linus Pauling în anii 70. Însă aceste studii au fost intens criticate și validitatea rezultatelor acestora a fost contrazisă de studiile randomizate controlate, realizate la Mayo Clinic – studii în cadrul cărora nu s-a obținut efect antitumoral, nici măcar în cazul administrării orale de 10g de vitamină C.

Iar luând în considerare ipoteza conform căreia efectul antitumoral s-ar obține doar prin administrare intravenoasă de doze mari de vitamina C, aceasta este doar o supoziție contrazisă de studiile care demonstreaza lipsa apariției acestui efect, chiar și în cazul administrării intravenoase de doze imense de 70g/m2.

Clinic, vitamina C nu este lipsită de efecte secundare, administrarea de doze mari fiind contraindicată de exemplu în cazul pacienților cu hemocromatoză, cu boli cardiovasculare cu risc protrombotic sau în cazul bărbaților cu antecedente de boli renale. Iar oncologic, riscul este maxim în cazul pacienților cu cancer în stadiu tratabil, aportul excesiv de vitamina C și antioxidanți putând transforma un cancer tratabil în cancer incurabil.

R.: Care considerați că este cuvântul cheie în terapia non-farmacologică a cancerului: „naturist” sau „scepticism”?

D.A.: Terapia non-farmacologică a cancerului sună minunat de natural, doar că nu există decât ipotetic. La nivel mondial au apărut tot felul de clinici și practicieni care promovează „remedii“ alternative pentru cancer nedemonstrate ca și eficiență și siguranță pe baza studiilor randomizate controlat.

R.: Spre final, care ar fi trei dintre cele mai importante recomandări în ceea ce privește alimentația în terapia cancerului?

D.A.: Pe parcursul cancerului vindecabil este esențială evitarea consumului de:

• Sucuri de fructe si legume. Mai ales evitarea consumului de sfeclă roșie, foarte bogat în glucoza ce poate hrăni celulele maligne, nitrați ce pot inhiba competitiv folosirea iodului de către glanda tiroidă – mecanism important de evitat atât în cancerele tiroidiene, cât și în cele mamare și endometriale, și antioxidanți care pot scădea eficiența chimioterapiei și radioterapiei. Iar consumul zilnic de suc proaspăt stors de fructe, deși pare un comportament sănătos, poate duce nu numai la apariția cariilor dentare, cât și la dislipidemie și hiperuricemie. Fructele și legumele se mănâncă ca atare, nu se beau.
• Apa alcalină. PH-ul sângelui trebuie menținut într-un interval destul de restrâns, atât acidoza, cât și alcaloza, fiind la fel de periculoase pentru sănătate. Consumul de apă alcalină poate părea o metodă simplă de combatere a cancerului, însă există studii care demonstrează că o creștere a pH-ului sangvin peste 7,6 scade durata de supraviețuire a pacienților cu cancer. Din fericire, datorită sistemelor de tampon, consumul de alimente nu poate genera o modificare a pH-ului sangvin decât în cazuri extreme. Dar consumul apei alcaline poate afecta funcția renală, cardiacă și respiratorie – toate esențiale pentru susținerea eficienței tratamentului oncologic.
• Suplimente alimentare. Foarte mulți pacienți diagnosticați cu cancer iau nenumărate suplimente în speranța că se pot vindeca. Însă acest lucru nu este demonstrat nici din punctul de vedere al siguranței și nici al eficienței pentru niciun tip de cancer și din contră, poate scădea eficiența tratamentului oncologic. Producătorii acestor suplimente nu sunt obligați din punct de vedere legal să demonstreze că produsul lor chiar face ceea ce ei spun că face sau că nu prezintă interacțiuni cu diverse alte substanțe administrate ca parte a tratamentului oncologic. Și de multe ori, eficiența este demonstrată doar pe studii pe linii celulare sau realizate pe tumori neheterogene create de cercetători în animale de laborator. Iar marketingul maxim este obținut folcloric de la pacient la pacient cu recomandarea clară că „uite ce am facut eu sau ce a facut X și s-a vindecat”.Din păcate, dispariția tumorii nu înseamnă că pacientul este vindecat și nici chiar dacă ar dispărea o anumită tumoră, nu înseamnă că orice tumoră va disparea doar prin simplul consum al unei substanțe panaceu. Este ca și cum ai spune „riscul genetic, localizarea tumorii, răspunsul la tratament, comorbiditățile, tulburările de somn, sedentarismul, consumul insuficient de proteine și evoluția greutății pe parcursul tratamentului oncologic – toate nu contează pentru că avem turmeric.”
  

Industria pseudo-oncologică vinde speranțe pacienților cu cancer, speranțe care de multe ori scad eficiența singurelor tratamente care ar putea vindeca.