Interviu cu Alexandru Lefter, kinetoterapeut: „Ghiozdanul copiilor – o povară prea grea pentru un spate atât de fragil!”

Alexandru Lefter este kinetoterapeutul principal în cadrul Cabinetului de Recuperarea Medicală TOPKINETO, cu peste 10 ani de practică în domeniul recuperării medicale, experiențe și recomandări internaționale din țări precum România, Danemarca și Anglia. Cu o viziune modernă, consideră că prevenția este prima treaptă de tratament, mai ales când în joc este sănătatea copiilor, amintind cu fiecare ocazie faptul că „prevenția este mai ieftină decât boala – și mai puțin dureroasă”.

Cu ocazia noului an școlar care se apropie cu pași repezi, Alexandru Lefter a avut amabilitatea de a oferi prin intermediul acestui interviu, lămuriri cu privire la pericolele „din spatele” ghiozdanelor, riscurile pozițiilor vicioase și a comportamentului sedentar la vârste fragede, dar mai ales SOLUȚII și sfaturi prețioase la toate aceste neajunsuri.

„Ghiozdanul copiilor – o povară prea grea pentru un spate atât de fragil!”

Ordinul 1955/1995 semnat de Iulian Mincu, fost ministru al Sănătăţii, reglementează clar că un ghiozdan nu poate să cântărească mai mult de 2,5 kilograme :„Volumul şi greutatea manualelor, ale rechizitelor şi ale altor materiale necesare în procesul de învăţământ, transportate zilnic de elevi la şcoală şi de la şcoală, vor fi adaptate capacităţii de efort fizic corespunzătoare vârstei copiilor şi tinerilor. Elevii din clasele I-IV vor folosi ghiozdane pentru prevenirea apariţiei deformărilor de coloană vertebrală. Greutatea conţinutului ghiozdanului nu va depăşi 2-2,5 kg”, dar unele reguli sunt făcute din nefericire pentru a fi încălcate.


Kt. Alexandru Lefter: Greutatea recomandată pentru copiii din clasele primare este într-adevăr ideală, pentru că în mare parte ar respecta procentul de încărcare ce nu trebuie să depășească 10-15% din greutate corporală a copilului. Acest procent vizează, bineînțeles, și copiii mai mari din clasele gimnaziale și liceu. Dar regulile vor fi, din pacate, în continuare încălcate, atât timp cât o proporție foarte mică din numărul total de școli pune la dispoziție elevului un spațiu de depozitare al cărților și caietelor. Astfel, ghiozdanul copiilor devine o povară prea grea pentru un spate atât de fragil.


Kt. Alexandru Lefter: Greutatea în exces a ghiozdanului poate atrage probleme de postură, pentru că o greutate mare, chiar și în cazul adulților, face copilul să se aplece spre înainte pentru a compensa greutatea din spate, deci se cifozează sau se „cocoșează” - ca atunci când urcăm un deal și ne aplecăm spre înainte pentru a nu cădea pe spate. Dacă musculatura unui adult revine la forma inițială pentru că este suficient de puternică, pentru un corp aflat în plină creștere ca al unui școlar, această forță poate duce la deformări definitive sau foarte greu de remediat.


Kt. Alexandru Lefter: Cele mai frecvente patologii pediatrice întâlnite în cabinetul nostru de kinetoterapie sunt, cum probabil vă așteptați, cele ale coloanei vertebrale. Din cauza posturii la școală, birou și mai ales al învățatului în poziții vicioase acasă, copiii dezvoltă scolioză, cifoză și hiperlordoză. Toate aceste aliniamente deficitare sunt de fapt doar consecințe ale stilului de viață de zi cu zi. Și pot fi prevenite!


Kt. Alexandru Lefter:  Da. Pot afirma acest lucru. Pentru că în general fetele sunt mai puțin predispuse spre activitatea fizică sportivă, este un lucru știut. Iar lipsa unui tonus muscular ridicat nu compensează pentru toate celelalte activități nocive. Un alt motiv bine cunoscut, este faptul că fetele se dezvoltă musculo-scheletal diferit față de băieți. Pe scurt, sunt mai fragile. Recomand părinților de fete să le încurajeze spre un stil de viață activ.

Mai mult decât atât, înălțimea copilului reprezintă un alt factor determinant în dezvoltarea deformării coloanei vertebrale. Indiferent de sexul copilului, dacă este înalt, întotdeauna se va apleca spre colegii mai scunzi, fie pentru a auzi mai bine, fie doar din respect pentru cel cu care interacționează. De aceea, la vârsta adulta va fi aplecat spre înainte. Recomand cu tărie ca acest comportament să fie educat de către parinte. Copilul trebuie să știe că este absolut normal să fii înalt și că nu este nevoie să se aplece excesiv spre interlocutor.


Kt. Alexandru Lefter:  Cum este și cazul purtării efective a ghiozdanului, cuvântul cheie este simetria. Toate accesoriile trebuie să fie adaptabile, bretelele să fie reglabile pe înălțime, iar o curelușă pentru zona abdominală-lombară aduce un plus de stabilitate, mai ales atunci când școlarul tău aleargă cu ghiozdanul plin în spate. Forma ghiozdanului, mai ales zona care intră în contact direct cu spatele este necesar să fie dură pentru a nu se deforma în timp, dar suficient de maleabilă încât să urmeze curburile anatomice ale spatelui copilului.

 

Kt. Alexandru Lefter:  Am amintit mai sus - simetria. Bretelele care susțin ghiozdanul pe umeri vor fi așezate la înălțimea potrivită, astfel încât mișcările sale din timpul mersului să nu devină o povară în plus. Deci contactul cu spatele trebuie să fie foarte bun. Și bineînțeles, mereu purtat pe ambii umeri, pentru a evita mutarea centrului de greutate spre lateral, care duce la o înclinare laterală a trunchiului - scolioza. Dacă se optează pentru o geantă cu o singură bretea (geanta de poștaș), accesoriu la modă printre elevii mai mari, atunci aceasta va fi purtată în diagonală, pentru ca greutatea să nu fie preluată doar pe partea umărului respectiv.

Comportamentul sedentar la copii - viitorii adulți cu dureri de spate

Sedentarismul tradus prin orele îndelungate petrecute în bancă, la birou pentru teme și apoi în cadrul activităților recreaționale în fața ecranelor digitale, nu este o problemă exclusivă a adulților, fiind tot mai frecvent întâlnită și în rândul copiilor și adolescenților.


Kt. Alexandru Lefter: Din punctul de vedere al kinetoterapeutului, consider că acele 50 de minute pe care le petrece copilul în bancă până la pauză sunt adecvate atât pentru o postură sănătoasă, cât și pentru a rămâne atent la lecție. Adevăratele probleme pot apărea acasă însă, atunci când, de exemplu, copilul „studiază” tableta sau telefonul întins pe burtă, pe covor, sau ghemuit în pat.


Kt. Alexandru Lefter:  Precum am menționat mai sus, toate abaterile de la o postură ideală vor conduce spre un spate adult cu probleme. Statul în banca școlară poate deveni un factor nociv, mai ales dacă postura nu este corectată verbal de către cadrele școlare. Acolo părintele are cea mai mică influență. Dar în general ce reguli se respectă în familie, ar trebui să se respecte și în afara sa. Atunci când copilul nu scrie, poziția cu mâinile la spate cu care am fost obișnuiți încă din perioada comunistă, conduce la o poziție a umerilor spre înapoi, spre o postură mai corectă, mai dreaptă. Nu știu dacă în acele vremuri se punea accent mai mare pe postură sau pe ordine, dar pentru adulții de astăzi acea poziție a adus un aliniament corporal mai bun.


Kt. Alexandru Lefter: Voi începe cu cea mai arzătoare problemă - scăderea până la eliminare a orelor de educație fizică. Copiii au nevoie enormă de mișcare corectă. Iar acolo unde încă se țin orele de educație fizică, dragi părinți, nu mai scutiți copiii de sport. Copilul are nevoie și de matematică, dar și de activitate fizică!

Lipsa unui spațiu individual de depozitare a materialelor școlare face copilul să care toată ziua după el kilograme de cărți care nu îi trebuiesc în orele imediate. S-a modificat favorabil legea? Foarte bine. Este nevoie însă și de condiții pentru aplicarea legii.

Băncile vechi sunt mai sănătoase decât scaunele cu măsuță retractabilă. În acest tip de scaun, distanța de la ochii copilului până la caietul pe care scrie este mult prea mare, ceea ce îl face să se aplece prea mult.

Kt. Alexandru Lefter: Un spate curbat spre înainte este ușor de observat de către părinte. La fel și un umăr mai jos decât celălalt. Dacă un părinte observă aceste semne, deja poziția vicioasă este instalată. Primele semne sunt însă nevoia copilului de a se apropia prea mult de carte, care poate trăda o afecțiune oftalmologică, nevoia copilului de a se întinde prea des, pentru că are dureri pe care nu le comunică, sau orele prelungite petrecute uitându-se în jos spre telefon.

„Prevenția este mai ieftină decât boala. Și mai puțin dureroasă.”

Ne-ați vorbit despre prevenția afecțiunilor musculo-schelatele prin evitarea obiceiurilor nocive la copii: greutatea excesivă a ghiozdanelor, purtarea acestora într-un mod incorect, statul prelungit în poziții vicioase.
Dar prevenția înseamnă și adoptarea unor comportamente sănătoase, prin care se urmărește identificarea precoce a unor afecțiuni și instituirea cât mai rapidă a tratamentului.


Kt. Alexandru Lefter: Da. Cu siguranță un kinetoterapeut vede mai mult decât părintele atunci când analizează postura unui copil. Poziția sa poate avea mai multe cauze la rădăcină, de la înălțimea copilului, până la o scurtare de membru inferior, de exemplu. Vizitele regulate la kinetoterapeut pot fi asemănate cu vizitele la dentist, au rol de monitorizare a pozițiilor vicioase și de prevenire ale acestora.


Kt. Alexandru Lefter: Evaluarea posturală este reprezentată de o serie de teste vizuale și fizice efectuate de un kinetoterapeut - un specialist în afecțiuni musculo-scheletale, care observă cu ușurință orice derapaj de la postura normală. Reeducarea posturală constă în educație, multă informație, exerciții fizice care să pună musculatura într-un tonus perfect și deprinderea de obiceiuri fizice și mentale sănătoase, precum învățarea auto-corectării posturii în fața oglinzii sau a unei vitrine de magazin. Uneori le numim „trucuri”, pentru că pentru mulți dintre pacienți fac „minuni”.


Kt. Alexandru Lefter:  După cum probabil am clarificat până în acest punct, comportamentele fizice adulte sunt de cele mai multe ori consecințe ale grijii sau neglijării corpului în copilărie. Repet, în copilărie, dezvoltarea fizică este la fel de importantă ca cea intelectuală.


Kt. Alexandru Lefter:
1. Menținerea unui grad ridicat de activitate fizică.
2. Corectarea verbală a posturii ori de câte ori este necesară, cu riscul de a deveni un părinte insistent (vă va mulțumi mai târziu; am cunoscut în cabinet părinți care regretau că au neglijat acest aspect).
3. Nu voi evita capitolul greutate. Pe lângă greutatea ideală a ghiozdanului, voi adăuga menținerea unei greutăți corporale adecvate înălțimii și vârstei copilului.