Influența obezității asupra eficacității medicamentelor: când contează greutatea corporală?

Obezitatea este o condiție tot mai frecventă la nivel global, afectând aproximativ 13% din populația mondială. În ciuda acestui fapt, impactul acesteia asupra modului în care medicamentele sunt absorbite, distribuite și eliminate din organism nu este întotdeauna bine studiat. Koen van Rhee, farmacist de spital și cercetător în cadrul unui program de doctorat, a analizat modul în care obezitatea influențează concentrațiile sanguine ale unor medicamente utilizate frecvent. De asemenea, el a dezvoltat o metodă care poate ajuta companiile farmaceutice să testeze noile medicamente în rândul pacienților cu obezitate, facilitând ajustarea dozelor pentru această categorie.

Necesitatea ajustării dozelor în funcție de greutatea corporală

Dozajul multor medicamente se bazează pe o schemă standard, indiferent de greutatea pacientului. De exemplu, paracetamolul este administrat în aceleași doze atât persoanelor cu greutate normală, cât și celor cu obezitate. Pe de altă parte, anumite medicamente, precum unele antibiotice, sunt dozate în funcție de greutate, presupunându-se că o masă corporală mai mare necesită o cantitate mai mare de medicament pentru a obține efectul terapeutic dorit.

Totuși, Van Rhee subliniază că această abordare nu este întotdeauna corectă. Unele medicamente sunt metabolizate și eliminate din organism în același ritm, indiferent de greutate, ceea ce face ca ajustarea dozei să fie inutilă și să crească riscul de efecte adverse. În schimb, pentru alte medicamente, greutatea corporală poate influența semnificativ farmacocinetica, dar recomandările de dozare nu iau acest aspect în considerare.

Impactul obezității asupra antibioticelor și antifungicelor

Cercetarea lui Van Rhee s-a concentrat asupra a două medicamente utilizate frecvent în tratamentul infecțiilor: ciprofloxacina (un antibiotic) și fluconazolul (un antifungic). În cazul infecțiilor severe, administrarea unei doze corecte de la început este esențială, deoarece ajustarea ulterioară a tratamentului poate fi prea târzie pentru a fi eficientă. Spre deosebire de afecțiuni cronice, cum ar fi hipertensiunea arterială, unde doza poate fi ajustată progresiv, în cazul infecțiilor este esențial ca tratamentul să fie optim de la prima administrare.

Un rezultat remarcabil al studiului a fost că ciprofloxacina nu necesită ajustarea dozei la pacienții cu obezitate, deoarece metabolismul și eliminarea sa nu sunt influențate semnificativ de greutatea corporală. În schimb, pentru alte medicamente, administrarea unor doze standard poate duce la concentrații plasmatice insuficiente sau, dimpotrivă, prea mari, ceea ce crește riscul de toxicitate.

De ce nu au fost studiate anterior aceste efecte?

În prezent, companiile farmaceutice sunt obligate să testeze modul în care medicamentele sunt metabolizate de diferite categorii de pacienți, inclusiv copii, vârstnici și persoane cu insuficiență hepatică sau renală. Cu toate acestea, obezitatea nu este încă un criteriu obligatoriu în testele clinice pentru aprobarea medicamentelor. Deși situația începe să se schimbe, această lacună din cercetare este în mare parte rezultatul unei percepții învechite: în trecut, obezitatea nu era atât de răspândită, astfel că impactul său asupra farmacocineticii nu a fost considerat o prioritate.

Pe măsură ce prevalența obezității a crescut, a devenit evident că această condiție poate influența în mod semnificativ răspunsul la tratamente. Van Rhee argumentează că este esențial ca obezitatea să fie inclusă ca un factor de variabilitate farmacocinetică în studiile clinice, la fel cum se întâmplă deja în cazul insuficienței renale sau hepatice.

Pacienții cu chirurgie bariatrică – un model ideal pentru studierea obezității

Pentru a investiga impactul obezității asupra medicamentelor, Van Rhee a studiat pacienți care au suferit intervenții de chirurgie bariatrică. Această categorie este ideală pentru cercetare deoarece pacienții au o greutate corporală ridicată, dar, în general, nu prezintă alte afecțiuni care ar putea influența metabolismul medicamentelor, cum ar fi insuficiența renală. Astfel, se poate evalua efectul obezității asupra farmacocineticii fără interferențe din partea altor variabile medicale.

Soluții pentru optimizarea dozării medicamentelor

Una dintre propunerile principale ale lui Van Rhee este ca studiile clinice să includă un număr mic de pacienți cu obezitate pentru a determina modul în care medicamentele sunt metabolizate în această categorie. Simulările computerizate realizate în cadrul cercetării sale au arătat că doar 6 până la 12 pacienți cu obezitate pot oferi date valoroase pentru ajustarea dozelor, ceea ce ar putea facilita implementarea acestui proces în studiile clinice fără a necesita investiții semnificative din partea companiilor farmaceutice.

Dacă această metodă ar fi adoptată la scară largă, ar putea contribui la reducerea efectelor adverse și la creșterea eficienței tratamentelor pentru pacienții cu obezitate. Prin ajustarea dozelor în funcție de greutate doar atunci când este necesar, s-ar putea evita atât subdozarea, care reduce eficacitatea tratamentului, cât și supradozarea, care crește riscul de toxicitate.

Concluzii

Obezitatea afectează în mod variabil modul în care organismul procesează medicamentele, iar abordarea actuală de ajustare a dozelor pe baza greutății corporale nu este întotdeauna corectă. Studiul realizat de Koen van Rhee subliniază necesitatea unor cercetări mai ample și a unor ajustări mai precise ale dozajului, pentru a asigura tratamente eficiente și sigure pentru persoanele cu obezitate.

Includerea obezității ca factor de variabilitate în studiile clinice ar putea reprezenta un pas important în direcția personalizării tratamentelor și optimizării terapiei medicamentoase pentru o categorie de pacienți tot mai numeroasă.