Infecția cu virusul Epstein-Barr predispune la dezvoltarea bolii Crohn

Boala Crohn, o afecțiune inflamatorie cronică a intestinului, a fost mult timp asociată cu factori bacterieni și alterări ale microbiomului, care întrețin un mediu proinflamator. Totuși, pentru prima dată, un studiu recent sugerează o legătură între Crohn și virusul Epstein-Barr (EBV), cunoscut mai ales pentru rolul său în mononucleoza infecțioasă („boala sărutului”).
Acest lucru nu este în totalitate neașteptat, deoarece EBV fusese deja găsit în concentrații mai mari în intestinul pacienților cu Crohn și fusese corelat și cu alte boli autoimune (lupus, scleroză multiplă, poliartrită reumatoidă). Totuși, nu era clar dacă EBV determină boala Crohn ori dacă boala Crohn duce la reactivarea/colonizarea sporită cu EBV.

Studiul și descoperirile principale

Un colectiv de cercetători a analizat date longitudinale provenite de la tineri recruți militari (20-24 ani), care furnizaseră probe de sânge în mod regulat pe durata serviciului, fiind inițial sănătoși. Echipamentul cheie folosit a fost VirScan, o tehnică dezvoltată la Harvard Medical School ce poate detecta anticorpi împotriva unei game largi de virusuri.

Rezultatul principal:

• Persoanele cu anticorpi anti-EBV aveau un risc de 3 ori mai mare de a dezvolta Crohn, comparativ cu cei care nu avuseseră expunere la EBV.
• Mai mult, semnele de infecție EBV precedau diagnosticul de Crohn cu 5-7 ani.

Autorii au testat și un al doilea lot (peste 5.000 de copii cu vârsta medie de 11 ani, rude de gradul 1 ale pacienților Crohn), dar aici asocierea EBV-Crohn nu a fost la fel de semnificativă statistic. Explicația potențială este că acești copii deja aveau un risc mai mare datorat factorilor genetici și de mediu comun cu rudele Crohn, ceea ce a diminuat vizibilitatea efectului EBV.

EBV și sistemul imunitar

Faptul că EBV pare să predispună la Crohn ridică întrebări despre modul în care virusul remodelează răspunsul imun al gazdei. În mod tradițional, Crohn e asociat cu un răspuns proinflamator susținut de bacterii (ex. alterări în microbiom). Dar EBV ar putea interveni prin:

• Interacțiuni cu genele implicate în boli autoimune, favorizând inflamația intestinală.
• Implicare a unei proteine antiinflamatoare EBV ce mimică IL-10. Această proteină virală ar induce producerea de anticorpi anti-IL-10-like, care pot reacționa încrucișat cu IL-10 uman, anulând efectele antiinflamatoare proprii organismului și ducând astfel la inflamație necontrolată.

Implicații și direcții viitoare

• Identificarea și înțelegerea mecanismelor: Ce face exact EBV pentru a crește predispoziția la Crohn? Răspunsurile ar putea ghida dezvoltarea unor intervenții terapeutice specifice (ex. țintirea anticorpilor anti-IL-10 viral).
• Importanța stadiului vieții: La adulții tineri, EBV poate declanșa un răspuns imun diferit față de copii, care când contractează EBV devreme pot avea reacții imune diferite. Copiii adesea nu dezvoltă mononucleoză la prima expunere la EBV, astfel încât reacția lor la virus poate fi altfel.
• Rolul factorilor genetici de risc: La copiii care au rude de gradul 1 cu Crohn, deja exista un risc sporit independent, motiv pentru care asocierile cu EBV sunt mai greu de observat.

În concluzie, acest studiu longitudinal oferă primele date substanțiale că virusul Epstein-Barr poate fi un factor care prezice și favorizează apariția bolii Crohn, apărând cu mult înaintea debutului clinic. Aceasta deschide calea pentru cercetări mai profunde asupra mecanismelor prin care EBV compromite sistemul imunitar și favorizează inflamația intestinală. Rezultatele sugerează că monitorizarea și eventuala intervenție țintită anti-EBV ar putea deveni o strategie de prevenție și/sau tratament adjunct pentru Crohn.