Inelul vaginal - o contraceptie hormonala comoda si eficienta

Generalităţi

Contracepţia într-o formă sau alta a existat probabil din cele mai vechi timpuri. La început erau ritualuri care apoi, o dată cu apariţia doctorilor s-au dezvoltat în metode din ce în ce mai eficiente.
Grecii antici sunt cei care au realizat pentru prima dată că uniunea dintre femeie şi bărbat este cea care duce la concepţia fătului (nu aşa cum se credea anterior ca este nevoie doar de materialul seminal al bărbatului) şi de atunci multe metode au fost utilizate cu diferite grade de eficacitate. O gamă largă de produse au fost utilizate ca şi metode de barieră; suc de lămâie, extract de esenţă de mahon, miere, ulei de cedru, ulei de mentă, etc.
Ovulele, supozitoarele şi spermicidele sunt încă utilizate în ziua de astăzi, dar din nefericire nu sunt printre cele mai comode forme de contracepţie, deoarece necesită inserarea cât mai aproape de debutul actului sexual.
Alăptarea prelungită a fost de asemenea o metodă utilizată de mulţi ani. Femeile au realizat că atunci când alăptau, probabilitatea de a rămâne însărcinate scădea. Deoarece acesta reprezenta şi cel mai uşor mod de a hrăni un copil, metoda a fost foarte populară. Cercetările au sugerat că amenoreea ar dura până la 2 luni atunci când copilul nu este alăptat la sân şi până la 9 luni atunci când are loc alăptarea (cu condiţia ca aceasta să se realizeze conform unui program bine stabilit). Deşi femeile pot concepe un copil chiar şi în perioada de amenoree, este puţin probabil ca acest lucru să se întâmple. În ţările din lumea a treia unde sunt disponibile foarte puţine metode contraceptive această metodă este încă frecvent utilizată. 
Coitus interruptus este menţionat în Biblie şi este încă folosit la scară larga. Studiile arată că în România cel puţin 45%  dintre femei au utilizat această metodă şi că se află pe locul 3 în topul celor mai utilizate metode contraceptive. Evident, nu este o metodă foarte eficientă.
Calcularea eficienţei unei metode contraceptive se face pe baza probabilităţii de apariţie a sarcinii la o femeie care foloseşte acea metoda într-o perioadă de un an de zile. De exemplu dacă o metodă este considerată a fi 85% eficientă, înseamnă că 15 din 100 de femei care au utilizat respective metoda au probabilitatea de a rămâne însărcinate pe o perioadă de un an de zile. Eficacitatea multor metode este dependentă de utilizarea corectă, de aceea lipsa de experienţă sau inconsecvenţa pot duce la eşecuri ale unei metode.

Metodele contraceptive hormonale

Metodele contraceptive se pot împărţi după mai multe criterii:
 -- tipul de metodă: hormonală, non-hormonală
 -- frecvenţa de administrare: multianual (implantul, dispozitivul hormonal), trimestrial (injecţiile contraceptive), lunar (inelul vaginal), saptamanal (plasturele), zilnic (pilula), la fiecare contact sexual (metodele non hormonale)

 Atunci când sunt utilizate conform instrucţiunilor metodele contraceptive asigură o protecţie semnificativă împotriva sarcinilor nedorite.
• Metodele de barieră.
Prezervative, spermicide şi diafragma joacă un rol important în prevenirea bolilor cu transmitere sexuală (BTS). BTS reprezintă o problemă important. Deşi niciun contraceptive nu este 100% eficient în prevenţia bolilor cu transmitere sexuală, prezervativele pot reduce în mod semnificativ transmiterea unor viruşi precum HIV, HPV.
• Metode hormonale.
Contraceptivele orale combinate oferă protecţie semnificativă impotriva:
(i) unor boli precum cancer ovarian, cancer de endometru, sarcină ectopică şi boli inflamatorii pelvine;
(ii) alte maladii precum anemia cauzată de deficitul de fier, tumori benigne localizate la nivelul sânului, probleme menstruale şi chisturi ovariene.Contraceptivele pe bază de progesteron reduc fluxul menstrual lunar şi prin urmare protejează importiva apariţiei anemiei şi de asemenea s-a raportatprotecţia imoptriva unor BTS şi a bolilor inflamatorii pelvine.

Hormonal		Frecvenţa de administrare	Eficacitate
	Contraceptive orale (pilula)	zilnic	99%
	Plasturele	Săptămânal	99%
	Inelul vaginal	Lunar	99%
	Implantul	La fiecare 3 ani	99%
	Injecţiile contraceptive	La fiecare 3 luni	99%
	Steriletul	La fiecare 5 ani	99%
Non- hormonal	Spermicide	Înaintea fiecărui contact sexual	82%
	Diafragmă	Înaintea fiecărui contact sexual	94%
	Burete contraceptiv	Cu 24 de ore înaintea fiecărui contact sexual şi 6 ore post contact sexual	80%
	Cupă cervicală	Înaintea fiecărui contact sexual	74%
	Prezervativ feminin	Înaintea fiecărui contact sexual	95%
	Prezervativ masculin	Înaintea fiecărui contact sexual	98%
	DIU nonhormonal	La fiecare 10 ani	99%

Descoperirea pilulei contraceptive şi introducerea ei ca şi măsură de prevenţie împotriva sarcinilor nedorite, în 1960, a reprezentat o mare revoluţie.
Ulterior, ca în orice domeniu medical cercetătorii au încercat să "rafineze" această metodă prin reducerea cantităţii de hormoni şi prin găsirea unor alte căi de administrare, căi care să facă mai uşoară utilizarea, să fie mai confortabile pentru femei şi, de ce nu, să permită reducerea reacţiilor adverse.
Contracepţia injectabilă a fost introdusă pentru prima dată în anii 50. Această metodă a fost descoperită de Dr. K Junkman care a realizat că mixând progesteronul cu anumite cantităţi de alcool, medicamentul ar avea efect pe termen îndelungat.
Inelul vaginal contraceptiv a fost introdus pe piaţă în anii 90. Modul de acţiune constă în eliberarea de estrogen şi progesteron prin peretele vaginului.
Alte metode de contracepţie includ injecţiile, plasturele, gelurile si spray-urile nazale, vaccinuri contraceptive şi pilula pentru bărbaţi.

De ce administrarea vaginală

Administrarea medicamentelor pe cale vaginală se crede ca ar fi apărut odată cu farmacoterapia, primele documente datând din secolul al 19-lea. Deşi in mod tradiţional cunoscută pentru tratarea simptomelor bolilor locale (de ex.: vaginite) la începutul secolului XX, primele experimente au evidenţiat o absorbţie sistemică semnificativa a medicamentelor administrate vaginal, ducând astfel la dezvoltarea de medicamente care erau administrate vaginal dar erau indicate pentru tratamentul bolilor non-vaginale.
Dezvoltările tehnologice în administrarea de medicamente au dus la concluzia că există opţiuni dincolo de administrarea orală. Vaginul, era în mod istoric o rută de administrare a medicamentelor ce a fost pentru mult timp neexplorată, dar cercetările recente au demonstrat că vaginul este o cale extrem de eficientă de administrare a hormonilor contraceptivi. Medicii deja utilizau vaginul pentru administrarea de medicamente precum bromocriptină (tratamentul hiperprolactinemiei), indometacin, misoprostol şi în multe cazuri s-a dovedit că administrarea vaginală este superioară celei orale.

Complexitatea epiteliului vaginal face posibilă absorbţia hormonilor contraceptivi. Pliurile vaginale cunoscute ca si "rugae" asigură o suprafaţa crescută de absorbţie.

Hormonii administraţi vaginal sunt absorbiţi de către epiteliul vaginului prin mai multe mecanisme: difuzie dependentă de concentraţie (care apare la nivelul celulelor), transport mediat celular.

Vaginul asigură absorbţia de hormoni atât locală, cât şi sistemică. Hormonii contraceptivi ce au fost absorbiţi la nivelul epiteliului vaginal, sunt apoi distribuiţi în circulaţia sistemică printr-o reţea densă de vase sangvine, permiţând astfel acestei metode contraceptive să acţioneze sistemic chiar dacă modul de administrare nu este cel clasic.

Avantajele administrării vaginale:

• Uşurinţa de administrare (inelul vaginal se administrează o dată pe lună prin simpla introducere în vagin, fără să interfere cu actul sexual) ;
• Posibilitatea auto-administrării (deşi este o metodă cu administrare vaginală nu necesită intervenţia medicului, femeia putând sa-şi introducă şi să-şi îndepărteze singură inelul) ;
• doze zilnice scăzute (inelul contraceptiv vaginal conţine cea mai mică doză de hormoni estrogeni disponibilă într-un contraceptiv hormonal cu acţiune sistemică)
• eliberare continuă de medicamente (administrarea o dată pe lună permite eliberarea continuă de doze mici de hormoni) ;
• evită absorbţia gastrointestinală (administrarea pe cale vaginală evită absorbţia la nivel gastrointestinal, neafectând astfel eficacitatea contraceptivă în cazul unor probleme gastrice) ;
• evită primul pasaj hepatic;
• reduce expunerea hormonală sistemică (prin administrarea vaginală a fost posibilă reducerea dozelor de hormoni estrogeni, reducându-se astfel expunerea sistemică la hormoni) ;
• reducerea reacţiilor adverse (prin reducerea expunerii sistemice sunt reduse şi reacţiile adverse tipice contraceptivelor hormonale, de tipul; greaţă, tensiune mamară, dureri de cap etc).

Astfel inelul contraceptiv vaginal asigură concentraţii serice de estrogeni constante, mai scăzute comparativ cu administrarea orală (pilula) sau transdermică (plasturele) reprezentând o metodă eficientă şi discretă de contracepţie.

Alegerea informată este un element cheie pentru eficacitatea metodei contraceptive

Alegerea metodei contraceptive trebuie să ţină cont de nevoile cuplului pentru a fi cu adevărat eficientă. Atunci când alegerea metodei contraceptive se face pe baza unor informaţii complete, pe baza nevoilor cuplului, a stilului de viaţă şi a factorilor de risc asociaţi, există şanse mai mari ca satisfacţia faţă de metodă să fie mare şi atunci cuplul să aleagă continuarea metodei pe o perioadă lungă de timp. Oferirea unor metode variate de contracepţie este importantă deoarece alegerea fiecăruia depinde de starea de sănătate, de percepţiile personale, costuri, influenţe culturale. Nevoile contraceptive de asemenea se schimba pe parcursul vieţii fertile a unei femei: de la adolescenţă al menopauză. O metodă care este potrivită şi acceptată de o femeie tânără poate să nu mai reprezinte pentru ea cea mai bună metodă după câţiva ani.
Atunci când alegem o metodă contraceptivă este important să ne consultăm cu medicul ginecolog sau cu cel de planificare familială.