Indigestia explicată – ce se întâmplă, de fapt, cu digestia?

Indigestia (cunoscută sub denumirea medicală de dispepsie) reprezintă un termen-umbrelă care înglobează totalitatea afecțiunilor ce determină disconfort la nivelul etajului abdominal superior. Dispepsia poate fi considerată totodată un simptom ca atare, având numeroase etiologii și fiind definită ca senzația de disconfort și/sau durere în epigastru (etajul abdominal superior).

Principalele manifestări în indigestie sunt reprezentate de:

• Plenitudine gastrică postprandial
• Sațietate precoce
• Durere însoțită sau nu de senzație de arsură la nivelul epigastrului
• Eructații
• Greață, vărsături și pirozis, în unele cazuri

Intensitatea și frecvența acestor manifestări diferă în funcție de individ. În unele situații, acestea pot împiedica efectuarea sarcinilor zilnice.

Una din cele mai frecvente afecțiuni caracterizare de indigestie este dispepsia funcțională, cu o prevalență totală de 5-11% în lume. (1)

De ce apare indigestia?

Etiologia indigestiei nu este pe deplin elucidată, însă, de-a lungul timpului, au fost sugerate numeroase cauze care determină apariția acesteia. Astfel, principalele mecanisme fiziopatologice care stau la baza indigestiei sunt:

1. Motilitatea gastrică – viteza de golire a stomacului poate deveni anormală în tulburări de motilitate gastrică, precum hipomotilitatea antrală (când este întârziată golirea stomacului), în cazuri extreme, unele persoane confruntându-se cu afecțiunea numită gastropareză (absența completă/cvasicompletă a motilității gastrice). La polul opus, există persoane care se confruntă cu hipermotilitate gastrică, în cadrul căreia alimentele sunt evacuate mai rapid decât în mod normal din stomac. Dacă în prima situație (hipomotilitate) alimentele intrau în contact cu secrețiile gastrice (ex: lipaza gastrică, acidul clorhidric) și erau procesate în exces, în cea de-a doua situație (hipermotilitate), bolul alimentar ajunge să nu fie aproape deloc procesat de acidul gastric. În ambele situații, digestia este afectată.
2. Hipersensibilitatea viscerală – reprezintă pragul scăzut al apariției durerii în cazul distensiei gastrice – persoanele cu hipersensibilitate gastrică ajung să resimtă durere și/sau disconfort în epigastru chiar la o cantitate moderată de alimente ingerate, la unii indivizi durerea făcându-și apariția după fiecare masă.
3. Infecția cu Helicobacter pylori sau alterarea microbiomului intestinal – pot predispune la inflamația cronică a stomacului, disfuncția musculaturii netede sau alterarea sistemului nervos enteric
4. Manifestări psihosomatice – somatizarea unor agenți stresori (ex: interviu de angajare, examen, situații de criză etc. ) poate fi un mecanism de apariție a dispepsiei. Pot avea loc, astfel, atât golirea precoce a conținutului gastric, cât și creșterea secreției gastrice, cu consecințe negative asupra digestiei. În general, de-a lungul timpului, dispepsia a fost asociată cu tulburări psihice precum anxietatea sau depresia majoră.
5. Inflamația duodenală – s-a observat o asociere semnificativă între pacienții cu dispepsie funcțională și inflamația eozinofilică a duodenului. De asemenea, pacienții cu un număr crescut de eozinofile la nivel duodenal au acuzat frecvent sațietate precoce. (1, 2)

Uneori, indigestia poate apărea episodic la o persoană sănătoasă, fără antecedente de dispepsie funcțională sau alte afecțiuni gastro-intestinale. Aceasta se datorează, în principal:

• Meselor abundente, bogate în alimente – probabil cea mai frecventă cauză a dispepsiei „benigne” este reprezentată de mâncatul excesiv. O masă prea bogtată va duce la distensia rapidă a stomacului. Acest fenomen va pune presiune pe sfincterul esofagian inferior, existând riscul ca acesta să nu se închidă complet și favorizând, astfel, refluxul alimentelor din stomac în esofag. Un alt factor favorizant al indigestiei este ingestia rapidă a alimentelor, stomacul neavând timp suficient să se destindă corespunzător (are loc, astfel, creșterea presiunii în stomac, cu aceleași consecințe)
• Ingestiei de alimente, precum cafeaua, alcoolul, ciocolata sa băuturile carbogazoase, care cresc aciditatea gastrică și determină tulburări digestive și, foarte frecvent, pirozis, prin refluxul acidului și conținutului gastric în esofag
• Fumatului, care determină relaxarea musculaturii esofagiene și gastrice
• Consumului de alimente picante (capsaicina, substanța care face alimentele picante, scade rata de digestie, încetinește golirea stomacului și predispune la indigestie și arsuri gastrice) sau grase (alimentele bogate în grăsimi împiedică închiderea completă a sfincterului esofagian inferior și favorizează refluxul alimentelor din stomac în esofag)
• Consumului de alcool – ingestia frecventă a unor cantități considerabile de alcool va duce, în timp, la reducerea secreției unor enzime digestive, la relaxarea musculaturii sfincterului esofagian inferior și la creșterea permeabilității gastrointestinale (favorizarea pătrunderii germenilor în sânge)
• Administrării unor medicamente precum antiinflamatoare nesteroidiene, corticosteroizii, anticoncepționalele și unele antibiotice, care pot predispune la ulcer gastric sau duodenal
• Obezității, care determină creșterea presiunii în cavitatea abdominală (3, 4, 5)

În unele cazuri, afecțiuni ale sistemului digestiv nediagnosticate pot fi cauza apariției indigestiei, printre acestea numărându-se ulcerul peptic, pancreatita, boala celiacă, gastrita, ocluzia intestinală, hernia hiatală, boala de reflux gastroesofagian sau cancerul gastric. Având mecanisme fiziopatologice complexe, în diferite stadii de progresie a bolii, aceste afecțiuni pot fi vindecate sau ținute sub control, dispariția manifestării acestora determinând, implicit, și dispariția indigestiei. (2, 3, 4)

Astfel, prin numeroasele mecanisme de apariție a indigestiei, explicate anterior, digestia este alterată. Alimentele care, prin diverse cauze, vor fi evacuate precoce din stomac, vor fi mai puțin prelucrate de secrețiile gastrice și vor avea, implicit, o încărcătură bacteriană mai mare. Acest lucru va predispune la apariția infecțiilor și digestiei improprii a alimentelor, mecanisme traduse clinic prin simptome ca diareea și deshidratarea. Dacă, dimpotrivă, prin prisma a diverși factori, alimentele vor fi evacuate tardiv din stomac, stagnarea acestora va fi tradusă clinic prin greață și vărsături abundente, în jet, cu conținut alimentar. Dacă acest fenomen este cronic, persoanele în cauză vor dezvolta și grade variabile de malnutriție (alimentele nu vor mai putea pătrunde în tractul digestiv și, în conseciță, nu vor putea fi digerate), dar și numeroase carențe nutriționale (deficite de micronutrienți, precum vitamine și minerale).