Hormoni

Ocitocina

Este un hormon polipeptidic sintetizat de catre hipotalamus si transportata la neurohipofiza, unde este depozitata  sau eliberata, impreuna cu neurofizina ocitocin specifica, avand functia de a stimula contractia muschiului uterin si de a favoriza alaptarea.

Estrogenii stimuleaza eliberarea ocitocinei si a neurofizinei sale iar etanolul inhiba secretia ocitocinei, similar cu a vasopresinei (ADH sau hormonal antidiuretic). Unii stimuli, precum durerea, determina eliberarea simultana a ocitocinei si vasopresinei, insa cei mai multi stimuli determina eliberarea independenta a celor doi hormoni.

Ocitocina este eliberata in timpul suptului, in timp ce vasopresina este eliberata in cantitati mult mai mari decat ocitocina in prezenta unui stimul osmotic sau in hemoragii. Manevrarea sau distensia tractului genital feminin, produsa artificial sau in timpul sarcinii, este un stimul mai efficient pentru eliberarea ocitocinei decat suptul.

Ocitocina determina cresterea fortei de contractie uterina, avand rol in initierea si mentinerea travaliului; de asemenea poate avea rol in in supravietuirea fatului ,deoarece poate grabi stadiile finale ale nasterii si poate scadea riscul de anoxie (absenta oxigenului din aerul inspirat, din sange sau de la tesuturi). Ocitocina are actiune contractila asupra uterului postpartum (dupa nastere) si asupra celulelor mioepiteliale ale alveolelor mamare, determinand ejectia laptelui din celulele secretoare la nivelul mamelonului. Este probabil ca ocitocina nu are alte efecte fiziologice semnificative in afara celor de la nivelul uterului si a glandei mamare. Chiar daca nu se cunoaste nici un rol al ocitocinei la barbate, lobul neural hipofizar al barbatului depoziteaza ocitocina in cantitati similare cu cele de la femeie.

Concentratia plasmatica a ocitocinei atat la femei cat si la barbate are cresteri episodice, cu valori cuprinse intre 1,25 si 5 ng/l, insa fara variatii diurne (in timpul zilei). La femeile normale concentratia plasmatica de ocitocina inregistreaza o crestere la jumatea ciclului menstrual atingand valoare maxima in momentul ovulatiei. In timpul travaliului ocitocina plasmatica creste si apoi scade rapid la valorile postpartum, dupa nastere. In timpul suptului, concentratia plasmatica a ocitocinei mamei este de obicei de aproximativ 12-25 ng/l.

Eliminarea ocitocinei din circulatie se face in cea mai mare parte prin ficat si rinichi, desi se poate face si prin uter si glandele mamare.

Utilizarea clinica a ocitocinei esre limitata la inducerea travaliului, controlul hemoragiei consecutive unui avort incomplete sau unui chiuretaj si la tratamentul unei tulburari de ejectie a laptelui.

Ocitocina trebuie folosita cu atentie deoarece poate produce rupture uterine si moartea fatului, iar actiunea vasodilatatoare a ocitocinei poate determina hipotensiune, tahicardie, aritmii si moarte subita la pacientele cu afectiuni cardiace. De asemenea anestezicele pot modifica raspunsul cardiovascular la ocitocina; de exemplu la pacientii anesteziati, ocitocina determina hipotensiunemai mare si tahicardie mai redusa fata de pacientii neanesteziati.