Hipnoterapia - tratament prin hipnoza

Ce este hipnoterapia?

Hipnoterapia se referă la utilizarea hipnozei în scopuri terapeutice, în special pentru modificarea comportamentului sau atitudinilor unui subiect, precum și într-o serie de afecțiuni, printre care se numără obiceiurile greșite, anxietatea, bolile asociate cu stresul, controlarea durerii și dezvoltarea personală.

Deși termenul hipnoză provine din cuvântul grecesc "hypnos", care înseamnă somn, în realitate hipnoza este o stare profundă de relaxare, care poate avea niveluri diferite. De fapt, chiar și în timpul unei transe foarte profunde, persoana rămâne întotdeauna conștientă de ceeea ce se întâmplă cu ea.

Majoritatea teoriilor psihologice afirmă că numeroase probleme personale și relaționale îți au originea în subconștient, unde sunt stocate sute de mii de date care controlează o mare parte a existenței noastre. Normele familiale și culturale, de exemplu, pot fi asimilate atât de puternic de subconștient încât dau naștere unor comportamente ce influențează hotărârile pe care le luăm în viață fără să fim cu adevărat "conștienti" de acest lucru.

Hipnoterapeutul invită subconștientul pacientului să renunțe la ideile dăunătoare și să le înlocuiască cu altele care corespund mai bine valorilor sale. Între ședintele de hipnoză, pacientul este sfătuit să întreprindă un efort personal, în functie de tipul de problemă cu care se confruntă, uneori cu ajutorul unei casete, alteori a autohipnozei.

În timpul unei ședințe de hipnoză se pot crea anumite sugestii ce pot fi reactivate în caz de necesitate. De exemplu, o persoană care dorește să renunțe la ronțăitul dintre mese poate, în timpul hipnozei, să asocieze cuvântul "oprește-te", urmat de o respirație profundă, cu o stare de sațietate și de calm.

Pentru ca hipnoterapia să aibă succes, pacientul trebuie să fie voluntar și să aibă încredere în persoana care îl hipnotizează. Orice sugestie neconformă cu valorile sale ar fi imediat refuzată, iar persoana ar ieși din transa hipnotică. Prin urmare, facultățile mentale ale subiectului nu pot fi controlate.

Istoric

În majoritatea culturilor, vracii sau șamanii au utilizat tehnicile de inducere a transei drept metodă de vindecare. În societatea occidentala, potențialul terapeutic al hipnozei a fost redescoperit de-abia în secolul XVIII, datorită medicului austriac Anton Mesmer. Statutul hipnozei de procedură medicală a fost recunoscut la jumătatea secolului XX.

Hipnoza clasică utilizează sugestii directe, de genul “paianjenii sunt niște creaturi inofensive”, identice pentru toti pacienții cu același obiectiv. Utilitatea sa este recunoscută pentru o serie de probleme de comportament, precum fobiile.
Începând cu jumătatea secolului XX, se dezvoltă o nouă formă de comunicare sub hipnoza, în cadrul căreia nu se încearcă eliminarea simptomelor, ci ascultarea, respectarea și interpretarea lor în functie de subconștient. Creatorul acestei forme de hipnoterapie, psihiatrul și psihologul Milton Erickson, afirma că sistemele psihofizice sunt mult prea complexe pentru ca cineva să poată hotărî modul de intervenție în cazul unui simptom. Prin urmare, el a propus să fie solicitată creativitatea subconștientului, care să fie invitat să se exprime asupra a ceea ce ar putea fi schimbat pentru ca o situație să fie mai puțin dificilă.

Hipnoterapia ericksoniana nu funcționează în mod linear, ci urmează un parcurs sinuos al subconștientului și utilizează tehnici diverse de comunicare, pentru a provoca un dialog între acesta și conștient: metafore, activarea viselor, sugestii indirecte, etc. Se spune despre hipnoza ericksoniană că ar fi de tip “matern”, în timp ce hipnoza clasica este de tip “patern” sau “autoritar”.

Majoritatea persoanelor intra în mod frecvent într-o formă ușoară de transă hipnotică. Se întamplă uneori ca, fiind absorbiti de o idee sau de o senzație anume, să facem complet abstracție de realitatea înconjurătoare, în timp ce ne continuăm activitățile (mergem pe jos, spălam vasele, conducem mașina, etc.). Starea de hipnoză poate surveni în mod natural la majoritatea persoanelor.

Mod de acțiune

În starea de hipnoză, subconștientul se află în prim-plan, lăsând în urmă conștientul în general hiperactiv. Datorită tehnicilor de hipnoterapie, resursele puțin exploatate de creier pot deveni accessibile, activând de exemplu puterea de autovindecare.

Cu ajutorul unor tehnici simple, o persoană formată în mod adecvat poate induce starea de hipnoză aproape oricărei persoane. Se consideră că cel puțin 80% din persoane pot fi hipnotizate, unele mai ușor decât altele.

La prima ședință, hipnoterapeutul întreabă pacientul despre antecedentele sale medicale și psihologice, apoi discută cu acesta problemele ce trebuie tratate. O ședință durează în medie 50 -60 minute. Majoritatea persoanelor obțin primele rezultate dupa patru ședințe. La copii, în general mai ușor de hipnotizat, se constată deseori schimbări după doar una sau două ședințe.

Printre factorii care joacă un rol în succesul sau insuccesul hipnoterapiei (de altfel, a oricărei terapii), trebuie menționată importanța unei relații de încredere între pacient și terapeut. Starea de hipnoză este plăcută și poate fi comparată cu ceea ce simțim dimineața atunci când ne trezim și nu vrem încă să deschidem ochii, dar toate percepțiile sunt extrem de clare. În starea de hipnoză, totuși, realitatea și imaginile create de creier au tendința de a se confunda.

Efectul hipnoterapiei - Ce arată studiile?

Hipnoterapia este o practică destul de populară astăzi, cu o largă utilizare, începând de la tratamentul fobiilor până la tratamentul unor afecțiuni grave aflate în stadiu terminal, de la curele de slăbire până la îmbunătățirea memoriei martorilor în sistemul judiciar. Până unde merge însă efectul hipnoterapiei și cât de veridică este această terapie?

Literatura de specialitate abundă în cercetări și analize despre efectele și rezultatele hipnoterapiei asupra afecțiunilor fizice, a stării de sănătate și mentale generale, a anxietății, depresiei, calității vieții etc.

Rezultatele obținute însă nu merg toate în aceeași direcție, iar de multe ori cercetările care afirmă un eventual efect benefic sunt criticate pentru lipsa unei metodologii riguroase. De asemenea, se pune problema efectului placebo care poate afecta rezultatele, mai ales acolo unde nu este controlat.

Fără îndoială, studii noi, bine realizate, ar putea pune punct disputei privind autenticitatea hipnoterapiei ca metodă terapeutică demonstrată științific.

Iată pe scurt o parte din concluziile la care cercetătorii au ajuns în privința modului de funcționare și a efectului hipnoterapiei în diferite circumstanțe medicale:

Hipnoterapia ca tratament pentru afecțiunile fizice

Într-un studiu realizat pe pacienți care sufereau de durere la nivelul pieptului (în absența unei boli de inimă) a fost comparat efectul hipnoterapiei cu o terapie de suport a pacienților combinată cu o medicamentație placebo. Cei tratați prin hipnoză au menționat o scădere semnificativă a durerii în urma tratamentului, comparativ cu grupul care fusese tratat cu medicamente placebo. De asemenea, hipnoterapia a avut efecte benefice și în cazul stării de bine generale a pacienților. În cazul anxietății și a depresiei nici hipnoterapia, nici tratamentul placebo nu au avut influențe semnificative. (1)

O meta-analiză a studiilor realizate în perioada 1970-2005 privind eficacitatea hipnoterapiei în tratarea sindromului de colon iritabil, a ajuns la concluzia că hipnoterapia a îmbunătățit într-adevăr starea de sănătate a bolnavilor participanți la studiu, având efecte asupra principalelor simptome, asupra calității vieții, anxietății și depresiei. Cu toate acestea, condițiile metodologice de realizare a studiilor nu au fost optime, de aceea nu se poate acorda credit rezultatelor aduse de studiile respective. Cercetări suplimentare care să respecte condiții experimentale riguroase ar trebui realizate. (2)

Cercetarea realizată de un grup de profesori din Olanda a arătat ineficiența hipnoterapiei în ameliorarea calității vieții în cazul unor bolnavi de cancer care urmau un tratament prin radioterapie. Participanții au fost împărțiți în două grupuri: primul a urmat tratamentul prescris de medicii curanți, în timp ce al doilea a combinat tratamentul cu hipnoterapia. În final s-a dovedit că hipnoterapia nu a avut efecte semnificative nici asupra anxietății, nici asupra calității vieții. În ciuda acestor rezultate statistice, participanții din grupul tratat prin hipnoterapie au raportat o îmbunătățire a stării mentale și a stării de bine generale. (3)

O meta-analiză a studiilor privind impactul hipnozei asupra efectelor secundare ale anesteziei în cazul pacienților care au suferit o intervenție chirurgicală a arătat un beneficiu semnificativ pe care hipnoterapia îl aduce acestor pacienți. Atât auto-evaluarea făcută de participanți, cât și evaluarea obiectivă a semnelor și simptomelor după operație au sprijinit aceste rezultate. (4)

În studiul pe care l-au realizat, Elvira V. Lang et al. au ajuns la concluzia că dacă hipnoterapia este combinată cu atenția empatică a personalului medical, atunci are efecte benefice asupra pacienților. În acest caz reduce durerea, anxietatea și chiar nevoia de a lua alte medicamente pentru calmarea durerii sau anxietății. În lipsa hipnoterapiei, o atitudine empatică a personalului medical față de pacient, dar care nu are puterea de a trezi în pacient dorința de autovindecare (self-coping) nu doar că nu ajută, dar are chiar efecte adverse (dificultăți respiratorii, fluctuații ale presiunii sângelui, evenimente cardiace). În acest caz însă se pune problema efectului placebo și a relației terapeutice care pot explica aceste diferențe, mai degrabă decât hipnoterapia. (5)

Hipnoterapia ca anestezic în intervențiile medicale

În cadrul unei cercetări autorii și-au propus să determine efectul relaxării induse prin hipnoterapie asupra copiilor care sufereau de afecțiuni ale aparatului urinar, în cadrul unei proceduri medicale invazive de investigare. Copiii au fost împărțiți în două grupuri, un grup a urmat pașii standard, de rutină, prevăzuți de spital, iar celălalt grup a participat la câteva ședințe de hipnoterapie înaintea procedurii. Diferențele între cele două grupuri au fost semnificative: pentru copiii care au participat la hipnoterapie experiența medicală respectivă a fost mai puțin traumatică decât experiențele anterioare și mai puțin neplăcută decât a copiilor din celălalt grup. Durata procedurii a fost mai scurtă și medicii au întâmpinat mai puține dificultăți în cazul copiilor cu hipnoterapie, comparativ cu ceilalți copii. (6)

Hipnoterapia în cadrul nașterii

Hipnoterapia a fost folosită încă de la începutul anilor 1950 în cazul nașterilor, însă în ultimele două decenii a cunoscut o dezvoltare foarte mare și un interes deosebit din partea mass media.

Terapeuții consideră că prin hipnoterapie ajută viitoarea mamă să se relaxeze, să scape de temeri și anxietate și să se concentreze asupra evenimentului nașterii, astfel încât să nu necesite medicamentație, anestezie sau intervenție medicală. De asemenea, hipnoterapia are efecte și asupra recuperării post partum a mamei, alăptării la sân, reducerea posibilei depresii, și nu în ultimul rând, ajută și copilul să fie mai relaxat și mai sănătos.(7),(8)

În ultimul timp și oamenii de știință au început să-și îndrepte atenția spre acest nou tip de „anestezie”. Iată câteva din rezultatele pe care le-au aflat:

Reducerea duratei de travaliu
În cadrul unui studiu au participat 120 de femei însărcinate, aflate la prima naștere. Unele au beneficiat de terapia prin sugestie realizată de asistentele medicale, iar celelalte nu au avut parte de niciun tip de terapie. În cazul mamelor care au beneficiat de terapie durata primelor două etape ale nașterii a fost semnificativ mai mică decât a celorlalte. Acest rezultat este susținut de o altă cercetare, în care participantele, aflate fie la prima, fie la a doua naștere, au avut parte fie de hipnoză, fie de o un program de relaxare convențional. Durata primei etape a nașterii a fost scurtată cu 98 de minute pentru mamele aflate la prima naștere și cu 40 de minute pentru cele care nășteau a doua oară. În plus, mamele din grupul de hipnoterapie au menționat și alte efecte benefice ale hipnoterapiei: reducerea anxietății și eliminarea dificultăților de a dormi. (9), (10)

Micșorarea intervenției medicale în timpul nașterii
Participantele la studiul realizat de Harmon T. M. Et al care făcuseră hipnoterapie înainte de naștere au avut o rată semnificativ mai mare de nașteri normale, care nu au necesitat cezariană sau intervenții cum ar fi forcepsul sau vacuumul. De asemenea, copiii ai căror mame au făcut hipnoterapie au obținut scoruri Apgar mai mari decât ai mamelor din grupul de control. (11)

Utilizarea scăzută a medicamentelor sau a anestezicelor Într-un alt studiu, mamele care folosiseră autohipnoza au avut nevoie de mai puțină anestezie sau alte medicamente pe durata nașterii, comparativ cu mamele din grupul de control. (12)

Pentru a putea însă generaliza aceste rezultate este nevoie de studii care să implice un număr mai mare de participanți, realizate pe populații diferite.