Herpesul labial (herpes la buze) - vezicule, ulcerații și cruste la nivelul buzelor

Herpesul labial (herpes la buze) reprezintă cea mai comună formă de manifestare a infecției cu virusul herpes simplex tip 1 (VHS-1). Herpesul labial este caracterizat de formarea unor vezicule mici, grupate, la nivelul buzelor, ce evoluează spre ulcerație dureroasă, apoi spre formarea de cruste urmate de dispariții complete. Aceste leziuni apar pe o singură porțiune a buzei și se pot răspândi în interiorul mucoasei bucale și în alte regiuni ale organismului. (1, 3)

Ce trebuie să știi despre virusul Herpes Simplex

Virusul herpes simplex determină infecții extrem de răspândite, de gravitate variabilă, în funcție de tipul virusului, vârstă și imunocompetența unei persoane. În cursul infecției acute (cu prezenţa simptomelor sau nu) virusul herpes simplex se răspândește de la locul infecției inițiale și stabilește o infecție latentă cu localizare la nivelul nervilor, latenţa fiind caracteristică de baza a virusului herpes simplex. Latența reprezintă un mecanism eficient de evadare de sub răspunsul imun al gazdei. Virusul herpes simplex prezintă neurotropism (afinitate față de sistemul nervos) și neuroinvazivitate (invazie a sistemului nervos) (1)

Tipuri de herpes - infecții cu VHS-1 și VHS-2

Există două tipuri de virus herpes simplex: 1 (VHS-1) și 2 (VHS-2). Infecția cu virusul herpes simplex -1 produce simptome localizate în jumătatea superioară a corpului, iar virusul herpes simplex-2 este de obicei implicat în infecțiile genitale. Infecțiile cu herpes sunt foarte contagioase atunci când simptomele sunt prezente. Infecțiile cu ambele tipuri de virus rămân în organism pe tot parcursul vieții. Se estimează că 67% din populația globului este infectată cu virusul herpes simplex-1. (2)

Virusul herpes simplex tip 1

• se transmite prin contact direct oral între persoane și este asociat leziunilor periorale: herpes labial și gingivostomatita herpetică (inflamația gingiei și a mucoasei bucale).
• uneori această infecție se poate complica cu leziuni la nivelul ochiului (keratoconjunctivita, ulcerații ale corneei, orbire) și encefalita herpetică (inflamația creierului) cu mortalitate peste 70%, ambele reapărute în cursul reactivărilor virusului latent, la adulți cu imunitatea scăzută.
• în infecția cu virusul herpes simplex-1 pot apare faringita, esofagita, traheobronșita și herpes genital.
• virusul herpes simplex-1 se localizează la nivelul nervului trigemen și rămâne latent până la o nouă reactivare. (1, 3)

Virusul herpes simplex tip 2

• determină în principal herpesul genital, o boală cu transmitere sexuală. Virusul pătrunde în organism prin contact sexual, leziunile mucoasei genitale facilitând accesul virusului.
• infecția cu virusul herpes simplex-2 mai poate determina meningita (inflamația membranei care învelește creierul), gingivostomatita și faringita.
• virusul herpes simplex tip 2 poate fi transmis de la mama infectată la nou-născut în cursul nașterii. În transmiterea de la mamă la făt virusul herpes simplex tip 2 determină herpesul neonatal, cu afectare multiplă și severă de organe (hepatită, encefalită). (1)

Herpesul labial - una dintre cele mai frecvente forme

Herpesul labial repezintă una dintre cele mai frecvente forme de infecție cu virusul herpes simplex-1, fiind o infecție adesea achiziționată în copilărie prin contact intim cu persoane infectate. Poarta de intrare a virusului herpes simplex-1 se află la nivelul tegumentului sau mucoasei bucale, uneori la nivelul conjunctivei ochiului. (1)

Leziune la buze - cum recunoști herpesul labial

Herpesul labial poate fi recunoscut prin semnele și simptomele pe care le determină. Acestea includ în ordine succesivă: vezicule dureroase care evoluează spre răni deschise (ulcere) și ulterior formarea de cruste. Cu aproximativ o zi inainte, persoanele infectate vor avea o senzație locală de furnicătură, mâncărime sau arsură înainte de apariția rănilor. (2)

Diagnosticul de certitudine

Diagnosticul de certitudine se pune pe baza testelor de laborator:

• izolarea virusului si identificarea lui pe culturi de celule și metode de microscopie electronică
• teste serologice de detectare a anticorpilor anti-virali care necesită neeaparat efectuarea testelor de imunofluorescență și PCR pentru confirmarea diagnosticului
• imunofluorescenţa directă-metodă specifică de evidențiere a antigenelor virale
• metoda PCR (reacția in lanţ a polimerazei-metoda de detectare a ADN-ului viral) -metodă mai simplă de confirmare a infecției cu virusul herpes simplex. Este utilă mai ales în detectarea infecției în faza asimptomatică.

În cazul leziunilor active este necesară prelevarea unor produse patologice. În cazul infecției cu virus herpes simplex-1 aceste produse patologice sunt reprezentate de lichid vezicular și/sau tampon conjunctival. (1, 3)

Evoluția bolii și recurențele

După remiterea simptomelor locale, infecția persistentă poate evolua cu perioade fără simptome alternând cu perioade de reactivare a căror intensitate și frecvență tinde să descrească cu vârstă. Reactivările se pot produce și sub acțiunea anumitor factori declansatori cum ar fi soarele, frigul, o răceală sau altă boală, modificări hormonale (menstruația) sau stresul. În cazul complicațiilor cu keratoconjunctivita herpetică există pericolul afectării oculare severe ireversibile (cicatrici la nivelul corneei, orbire). De asemenea, infecția cu virus herpes simplex-1 poate evolua către encefalită. Cei infectați suferă o reactivare a herpesului labial o dată sau de două ori pe an, simptomele fiind mai puțin severe de la o reactivare la alta. (1, 3)

Cât durează herpesul la buze?

Herpesul labial se manifestă clinic timp de 1-2 săptămâni prin apariția de vezicule, ulcerații și apoi cruste. După încheierea fazei acute a infecției, herpesul labial nu lasă nici un semn. Înainte cu aproximativ 24 de ore apar senzațiile de mâncărime, furnicătură sau arsură. (3)

Sfaturi și recomandări pentru pacientul cu herpes labial

Pacienții care prezintă herpes labial ar trebui să țină seama de următoarele recomandări:

• să evite contactul direct cu alte persoane, în special prin sărut și sex oral
• să se spele pe mâini des și mai ales după ce au atins zona afectată de infecție
• să mențină zona afectată cat mai curată și uscată
• să nu împartă în comun cu alte persoane ustensile, veselă, prosoape, periuță de dinți, lame de ras personale
• să aibă grijă să nu își rânească leziunile iar cremele și gelurile anti-virale să fie aplicate cu blândețe pe zona afectată
• aplicarea de gheață local poate fi de ajutor in ameliorarea simptomelor
• să mănânce alimente puțin sărate și acide (acestea pot irita suplimentar zona afectată) (4)

Contagiozitatea herpesului buzelor

Herpesul buzelor este foarte contagios în perioada în care simptomele și semnele sunt prezente (vezicule, ulcerații, cruste) și poate fi transmis foarte ușor altor persoane dacă nu se iau măsurile de precauție amintite anterior, timp de 1-2 săptămâni până la dispariția completă. De asemenea pacienții cu infecție activă trebuie să aibă grijă să nu se autoinfecteze punând în contact mana care a atins zona afectată cu o altă zonă cum ar fi ochiul. De aceea măsurile de igienă sunt foarte importante. Virusul herpes simplex-1 poate fi răspândit și în afara perioadelor simptomatice dar incidența răspândirii este mult mai mică. (1)

E partenerul în pericol să ia boala?

Partenerul este în pericol de a fi infectat în perioada activă a infecției (apariția veziculeleor, ulcerațiilor și crustelor). De aceea este necesar ca partenerul să ia măsuri de protecție cum ar fi:

• evitarea sărutului
• evitarea sexului oral
• evitarea folosirii prosoapelor si tacâmurilor în comun cu persoana infectată
• spălarea regulată a mâinilor. (2, 3)

Tratamentul herpesului la buze

Tratamentul herpesului la buze constă în administrarea de medicamente antivirale (Aciclovir, Famciclovir, Valaciclovir) ideal în primele 24 de ore de la apariția primelor simptome, pe o perioadă de 5 zile, sub formă de:

• creme
• geluri
• plasturi
• comprimate

Aceste medicamente ajută la grăbirea eliminării simptomelor și scăderea severității lor, dar nu pot vindeca infecția. În prezent sunt studiate o serie de vaccinuri care să ofere o metodă de prevenire mai eficientă importiva infecției cu virusul herpes simplex. (2, 3)

Concluzii - important de reținut

• herpesul labial este determinat de infecţia cu virusul herpes simplex tip 1 (VHS-1).
• infecția cu virusul herpes simplex-1 se transmite prin contact intim (direct oral) între persoane prin intermediul tegumentului și al mucoaselor.
• infecția se poate răspândi la nivelul ochiului și al creierului determinând afecțiuni grave în cazul pacienților imunodeprimati (orbire, encefalită) și la nivel genital.
• după pătrunderea în organism și perioada simptomatică, virusul herpes simplex-1 rămâne cantonat în organism sub formă latentă și se poate reactiva generând noi episoade simptomatice.
• herpesul labial este recunoscut prin apariția la nivelul buzei a unor vezicule, ulcerații și cruste, precedate de senzații locale de furnicătură, mâncărime sau arsură.
• diagnosticul de certitudine se pune pe baza testelor de laborator.
• herpesul labial este foarte contagios în perioada activă a simptomelor care durează 1-2 săptămâni.
• pentru a evita răspândirea virusului, pacienții infectați trebuie să respecte toate regulile de igienă și de distanțare fizică față de persoanele apropiate.
• tratamentul împotriva infecției cu virusul herpes simplex-1 este doar simptomatic, neexistând un tratament care să vindece infecția. (1, 2, 3, 4)