Herpesul bucal (la gură)

Herpesul bucal este o infecție cu virusul herpes simplex, care apare pe buze și pe pielea din jurul lor, pe mucoasa bucală sau gingii. Infecția cu acest virus se manifestă de obicei cu mici vezicule – „bubițe” cu lichid clar, dureroase, care in scurt timp se usucă și se decojesc, iar după câteva zile, zona rămasă în urma lor se vindecă fără cicatrice.

Infecția cu herpes simplex este foarte comună, dar nu întotdeauna evidentă, deoarece după primul contact cu virusul, acesta rămâne dormant în nervii și ganglionii din regiune. Cei mai mulți pacienți se infectează în copilărie, simptomele fiind deseori asemănătoare cu cele ale unei faringite simple. Totuși, infecția tipică implică umflarea gingiilor, cu vezicule dureroase, durere în gât și ganglioni măriți.

Apariția ulterioară a veziculelor în preajma buzelor se numește reactivare și aceasta poate fi uneori declanșată de perioadele de stres, apariția altor boli, expunere la soare sau vânt. Herpesul bucal este contagios, fiind transmis prin contactul direct cu leziunile, obiecte contaminate cu virusul (lame de ras, căni), ori prin salivă (sărut), în perioadele în care virusul este activ.

În general, herpesul bucal este o afecțiune ușoară, auto-limitantă, care trece de la sine în 7-14 zile, fără a lăsa în urmă cicatrici. Totuși, aplicațiile locale cu antivirale (cremă cu aciclovir 5%) pot reduce puțin timpul de vindecare și atenua simptomele. Pentru a fi eficiente, acestea trebuie aplicate cât mai devreme în cursul episodului, încă de la apariția semnelor prevestitoare de herpes. În cazuri speciale (infecții foarte frecvente, persoane cu sistemul imunitar afectat), medicul poate recomanda antivirale orale, pentru a limita efectele virusului.

Pentru o reactivare „banală” a herpesului la un adult sau copil mare, nu este nevoie să consultați un medic, atât timp cât sunteți informați despre virus și cum să evitați contaminarea altor persoane. Apelați la medicul de familie dacă herpesul a apărut la un copil mic, durerea previne hidratarea corespunzătoare, febra durează mai mult de 7 zile sau apar simptome generale. Adulții care au nevoie să-și consulte medicul sunt cei care nu observă vindecarea leziunii în 7-10 zile sau știu că au o afectare a sistemului imunitar (tratament cu corticoizi pe termen lung, boli auto-imune, HIV, tumori etc.). În plus, dacă faci episoade foarte frecvente de herpes oral, poți să consulți medicul pentru a găsi metode de tratament și prevenție. (1, 2, 3, 4, 5)

Cauzele herpesului

Herpesul bucal este cauzat de virusul herpes simplex. Există două tipuri de virus care infectează oamenii, iar tipul 1 este cel mai frecvent implicat în infecțiile bucale. Virusul Herpes simplex de tip 2 este caracteristic pentru infecțiile genitale, dar rareori poate infecta și zona bucală.

Virusul herpes simplex de tip 1 este contractat cel mai adesea în perioada copilăriei. După un prim episod infecțios, el rămâne dormant în nervii și ganglionii din regiune, iar periodic apar reactivări ale infecției. Virusul se transmite prin contactul interpersonal strâns – în perioadele fără simptome, se elimină periodic în salivă, dar într-o cantitate suficient de mică încât riscul de contaminare să fie scăzut. În perioadele active, virusul este prezent în cantitate mare în salivă și în leziunile de pe piele. El se transmite prin sărut, contact cu obiecte recent contaminate (sticle, prosoape, produse cosmetice pentru buze, lame de ras etc.). Virusul nu se transmite prin aer (tuse, strănut), deoarece este inactivat rapid prin uscare și la temperatura camerei. Pentru a infecta alte persoane, virusul are nevoie să intre în contact cu mucoase sau cu mici leziuni de pe piele.

Infecția cu herpes simplex de tip 2 este tipică pentru regiunea genitală, dar poate apărea și în zona bucală, în urma contactului sexual oral cu o persoană infectată. În plus, o femeie gravidă cu herpes genital poate transmite infecția nou-născutului, în timpul nașterii naturale. (2, 3, 6)

Cine face herpes

Primul contact cu virusul are loc cel mai frecvent în copilărie, prin contactul cu un adult infectat. La vârsta adultă, se estimează că între 60 și 90% dintre persoane sunt deja infectați cu virusul herpes simplex tip 1.

Ulterior, virusul poate rămâne dormant toată viața sau pot apărea reactivări din când în când. Deși în multe cazuri nu există niciun motiv evident pentru erupția herpetică, aceasta poate fi favorizată de anumite situații:

• Alte infecții, cum ar fi o răceală sau o amigdalită
• Prezența febrei
• Imunitate scăzută – tratamente pe termen lung cu corticosteroizi, boli auto-imune, infecție cu HIV
• Un traumatism în regiune
• Intervenții chirurgicale
• Intervenții stomatologice mai elaborate (extracția unui nerv sau a unui dinte)
• Expunerea prelungită la soare sau vânt
• Perioade de stres psihologic
• La femei, în perioada menstruală (2, 7)

Cum se manifestă herpesul oral

Simptomele primului contact cu virusul herpes simplex sunt diferite de reactivări. În cazul primo-infecției, simptomele pot fi uneori absente, dar atunci când apar, pot fi foarte marcate, mai ales la copiii mici. Acestea includ:

• Gingivostomatită: gingii inflamate și dureroase, cu vezicule și ulcere pe limbă, gingii, mucoasa gurii sau buze. Acestea sunt leziuni foarte dureroase și copilul poate refuza alimentele sau lichidele din acest motiv.
• Faringită – dureri și usturimi în gât, ganglioni măriți în regiunea gâtului. Apare mai frecvent la adolescenți.
• Respirație neplăcut mirositoare
• Simptome generale: greață, temperatură crescută, durere de cap, deshidratare

Simptomele durează de obicei între 7 și 14 zile și se vindecă de la sine ulterior. Riscul principal în această perioadă este deshidratarea.

Ulterior, recurențele includ doar erupția tipică pentru herpes, care implică:

• Un prodrom: o perioadă (6-24 de ore) care anunță reactivarea infecției herpetice. Simptomele principale sunt o senzație de usturime, mâncărime și dureri pulsatile, în jurul gurii.
• Erupția propriu-zisă: apariția de papule (mici bubițe roșii) care se umplu cu lichid clar-gălbui și se transformă rapid în vezicule mici și grupate „în buchet”, pe buze sau în apropierea lor. Acestea se transformă rapid în ulcere (mici leziuni zemuinde), care ulterior se acoperă cu cruste. Leziunile sunt dureroase și în mod tipic sunt descrise durerea pulsatilă și senzația de arsură.
• Vindecarea: crustele se detașează, iar zona se vindecă în maxim 14 zile (cel mai adesea 7-10 zile) de la apariția primelor simptome, fără cicatrici.

Erupția apare de obicei într-o singură jumătate a feței, în același loc de fiecare dată, în medie de 2-3 ori pe an. Erupțiile sunt mai frecvente în primul an după infecția inițială, iar recurențele devin din ce în ce mai rare și mai puțin severe, de-a lungul anilor. Uneori, ganglionii măriți de volum pot însoți erupția din jurul buzelor. (2, 3, 7)

Când te prezinți la medic și cui te adresezi

Herpesul bucal este o infecție auto-limitantă, care se vindecă de la sine în maxim 14 zile de la apariția primelor simptome. Din acest motiv, nu este necesar să consultați un medic pentru reactivările tipice.

Dacă simptomele herpesului oral sunt foarte severe sau aveți imunitatea scăzută (chimioterapie, HIV, tratament îndelungat cu corticosteroizi, un transplant de organ), adresați-vă medicului de familie. Deficiența imunitară predispune la complicații, care pot include:

• Erupție severă sau afectare a mucoasei bucale, chiar în cazul reactivărilor la adulți. Aceasta poate preveni hidratarea corespunzatoare.
• Infecții ale pielii – auto-infectare, prin atingerea leziunilor și apoi a unor zone ale pielii cu fisuri; erupția poate apărea inclusiv pe degete.
• Keratoconjunctivită – infectarea corneei, suprafața transparentă care acoperă ochiul.
• Encefalită – transmiterea infecției la creier, situație foarte rară.

Dacă ați dezvoltat una dintre aceste complicații sau aveți un risc crescut, este posibil ca medicul de familie să vă recomande un specialist - un medic oftalmolog, dermatolog sau un specialist în boli infecțioase.

Contactați medicul de familie dacă copilul dvs. dezvoltă gingivostomatită, deoarece există riscul să refuze apa și să se deshidrateze. Dacă după 2 săptămâni infecția nu s-a vindecat, adresați-vă din nou medicului.

Dacă nu sunteți siguri despre erupția pe care dvs. sau copilul o aveți, este mai sigur să vă contactați medicul de familie. Adresați-vă medicului și dacă recurențele sunt frecvente sau au o durată prelungită. (2)

Ce trebuie să știi despre tratament

Tratamentul medical în herpesul bucal are rolul de a atenua simptomele și a scădea durata și intensitatea erupției. Fie că este vorba despre tratamente locale sau medicamente sistemice, acestea se adresează infecției active și nu pot elimina virusul din organism, care va rămâne cantonat în nervi toată viața.

În cazul primo-infecției cu gingivostomatită, tratamentul poate include:

• Paracetamol sau ibuprofen pentru febră.
• Apă de gură sau spray cu substanțe analgezice (benzidamină), pentru a calma durerea.
• Apă de gură antiseptică (cu clorhexidrină), care previne suprainfecția bacteriană a leziunilor și îndepărtează o parte din depunerile de pe dinți, dacă durerea previne periatul corespunzător.

Pentru o reactivare clasică a herpesului bucal, tratamentul nu este necesar, deoarece infecția se va vindeca de la sine în 7-10 zile. Totuși, pentru a scurta durata și amploarea erupției, ori în scop estetic, puteți utiliza următoarele tratamente, disponibile fără rețetă:

• Cremă sau unguent cu aciclovir 5% sau panciclovir 1% (doar pentru copiii peste 12 ani). Se aplică de câteva ori pe zi pe suprafața leziuni, tapotând ușor. Aplicațiile trebuie începute încă din perioada prodromului (senzație de usturime, mâncărime în jurul buzelor), pentru a fi eficiente. Țineți cont că eficiența lor este limitată, reducând evoluția infecției cu doar câteva zile, dar nefiind capabile să o prevină.
• Plasturi pentru herpes. Acestea includ un gel numit hidrocoloid care reduce din simptomatologie și ascunde leziunea, prevenind și infectarea altor persoane. Producătorii recomandă purtarea lor constantă (ziua și noaptea) și schimbarea doar când patch-ul începe să se dezlipească.

Tratamentul cu pilule antivirale este recomandat doar în unele cazuri – sistem imun compromis și risc/apariția de complicații, un număr crescut de recurențe sau episoade foarte severe. Aciclovir, valaciclovir sau famciclovir sunt recomandate de medicul de familie, specialistul în boli infecțioase sau medicul dermatolog. Acestea sunt mult mai rar recomandate decât în cazul herpesului genital. (2, 3, 7)

Dietă și mod de viață

Atunci când tu sau copilul tău suferiți de herpes bucal, aplicați și următoarele măsuri generale, pentru a atenua neplăcerile, a preveni complicațiile și a preveni transmiterea infecției la alte persoane:

• Hidratare – în special în cazul primo-infecției, cu gingivostomatită, există riscul deshidratării din cauza durerii. Dacă un copil nu consumă suficientă apă, adresează-te medicului.
• Dacă factorul declanșator este vântul sau expunerea la soare, folosește constant un balsam de buze potrivit (cu FPS 15).
• Poți folosi comprese călduțe pentru a calma durerea.
• Evită băuturile fierbinți, mâncărurile picante sau foarte sărate și fructele acre, deoarece pot irita leziunile și cauza dureri.
• Gargara cu apă rece, apă cu sare sau consumul de înghețată poate reduce durerea în cazul gingivostomatitei; mâncarea rece, sub formă pasată, este mai ușor de acceptat în această situație.
• Deși herpesul oral este o afecțiune contagioasă, nu este necesară izolarea. Copilul poate merge în continuare la școală sau grădiniță, atât timp cât înțelege că alți copiii nu trebuie să atingă leziunea și/sau este acoperită cu un plasture.
• Nu atingeți leziunile și nu treceți cu limba peste ele – există un mic risc să vă contaminați alte zone ale corpului sau să transmiteți infecția altora.
• Aplicați crema sau gelul cu antiviral folosind mișcări ușoare de tapotare, fără a freca regiunea, pentru că riscați lezarea pielii. Folosiți degetele curate (și spălați mâinile după) sau un bețișor cu vată.
• Nu folosiți crema antivirală, balsamul de buze sau rujul în comun cu alte persoane.
• Nu folosiți sticle, căni, tacâmuri, prosop de față în comun cu alte persoane, pe perioada activă.
• Evită sărutul sau sexul oral pe perioada activă.
• Aveți grijă în mod deosebit să nu infectați nou-născuți, persoane cu imunitatea scăzută sau femei însărcinate. (1, 2, 3)

Concluzii – de reținut

• Herpesul bucal este o infecție localizată, cauzată de virusul herpes simplex de tip 1 și mai rar, tip 2.
• Herpesul bucal este auto-limitant, însemnând că erupția dispare de la sine în maxim 14 zile.
• Prima infecție are loc cel mai frecvent în copilărie și poate fi fără simptome sau din contră, afectează mucoasa bucală, gingiile și/sau gâtul.
• Odată contractat, virusul rămâne cantonat în nervi toată viața și nu există medicație care să îl elimine.
• Nou-născuții, persoanele cu sistem imunitar compromis au un risc crescut de a dezvolta complicații și beneficiază de pe urma consultației medicale și a tratamentului.
• Contagiozitatea maximă a virusului este în perioada activă, de la prodrom și până la dispariția leziunilor.
• Crema cu aciclovir 5% poate reduce din simptome și din timpul de evoluție a erupției, dar nu va preveni erupția și nu va vindeca virusul; trebuie aplicată de mai multe ori pe zi, încă de când apare senzația de usturime sau mâncărime în jurul buzelor. (2)