Haptonomia

Haptonomia (știința afectivității, așa cum este numită de fondatorul său), este un curent relativ recent introdus în domeniul științelor umane, care pune în centru afectivitatea și rolul important al contactelor psihotactile pentru dezvoltarea potențialului individului și atingerea fericirii.

Foarte puțin cunoscută în România, haptonomia nu se bucură de o popularitate ridicată nici în alte țări (cu excepția Franței și Olandei), pentru că se află încă la început. Lucrările scrise de inițiatorul acestui curent sunt disponibile doar în franceză și germană și nici nu sunt numeroase studiile care să se fi realizat pe această temă. Cu toate acestea, oamenii de știință au început să-și îndrepte atenția spre demonstrarea posibilelor implicații ale afectivității în tot ceea ce înseamnă funcționarea individului.

Ce este haptonomia

Haptonomia este o terapie complementară medicinei convenționale și nu își propune să o înlocuiască, ci mai degrabă să eficientizeze relația medic-pacient pentru obținerea unor rezultate mai bune ale actului medical, prin promovarea afectivității, a sentimentelor și emoțiilor, dând astfel caracterul uman acestor interacțiuni.

Apariția haptonomiei a fost marcată de experiența lui Frans Veldman, un fizioterapeut de origine olandeză, din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Martor la experiențele extreme cu care oamenii s-au confruntat pe perioada războiului, el a observat cât de importantă este afectivitatea pentru contactele interumane și s-a hotarât să se dedice studiului acesteia, punând astfel bazele „științei afectivității”.

Principiul de bază al haptonomiei este că ființa umană are dreptul incontestabil de a-și afirma existența și de a se confirma afectiv chiar din momentul concepției.

În haptonomie există câteva concepte importante pe care se bazează teoria și practica propusă de Frans Veldman:

• afectivitatea - este considerată o a treia dimensiune, neglijată până recent, care trebuie adăugată relației corp-minte; contactele și interacțiunile umane ar trebui să se bazeze, în opinia lui Frans Veldman, pe confirmarea afectivă pentru a se dezvolta
• securitatea și siguranța în dezvoltarea umană – este o nevoie de bază care apare încă din viața prenatală; specialiștii în haptonomie susțin că identitatea copilului depinde semnificativ de modul în care este primit de părinții săi, de mediul securizant pe care aceștia i-l oferă; securitatea afectivă este determinantă pentru dezvoltarea încrederii în sine și implicit capacitatea de a face față
• contactul psihotactil de confirmare – este un concept nou introdus de fondatorul acestui curent; spre deosebire de contactul tactil obiectiv, specific celui din examinările medicale, cel de confirmare are capacitatea de a genera anumite reacții: modificări ale tonusului muscular, tensiunii arteriale, congestiei țesuturilor și organelor (1), (2)

În viziunea haptonomiei, atingerea este o formă de comunicare profundă, care implică atenția, empatia, senzațiile, sentimentele și emoțiile pentru persoana cu care suntem în contact. (3)

Utilizarea haptonomiei

Există mai multe forme de aplicare a haptonomiei. Cea mai cunoscută utilizare este în timpul sarcinii, apoi al nașterii și pe durata dezvoltării micuților, dar este folosită de asemenea și în cazul celor care prezintă anumite dizabilități fizice (de la naștere sau dobândite pe parcurs), celor aflați pe moarte sau în comă. (4)

Haptonomia și sarcina

Practica haptonomică pe durata sarcinii a fost dezvoltată de Frans Veldman ca urmare a constatării că se pune un accent ridicat pe modificările fizice ale corpului mamei și fătului pe durata sarcinii (aspecte raționale), însă prea puțină importanță se acordă tatălui, copilului și reacțiilor cuplului la venirea bebelușui (aspecte afective).

Afectivitatea oferită de părinți copilului care nu s-a născut încă se consideră că ar avea nu doar efecte imediate, ci și pe termen lung.

În cazul sarcinii ambii părinți sunt încurajați să își manifeste afecțiunea față de copil chiar din primul trimestru de sarcină, prin intermediul atingerii, vorbitului sau pur și simplu prin prezență. Ședințele încep de obicei din momentul în care mama începe să simtă mișcările fătului. Pe parcursul acestor ședințe părinții învață anumite gesturi și mișcări ce au la bază contactul mâinilor cu burta gravidei, mișcări pe care le pot practica apoi și acasă. Ședința începe prin comunicarea dintre părinți, apoi aceștia se orientează spre făt. Alternativ fiecare masează ușor burta mamei, iar fătul  urmărește mâna, încercând să stabilească o legătură cu părintele.

Pe termen scurt haptonomia susține că ar întări legătura emoțională dintre copil și părinții săi, pentru că încă din perioada prenatală fătul este receptiv la lumea externă. La naștere, un copil care a  avut parte de afectivitate va deveni independent mult mai rapid. Pe termen lung haptonomia va ajuta acest copil să își dezvolte încrederea în sine.

Pentru gravidă haptonomia nu este doar o metodă de a comunica și de a-i oferi afecțiune fătului, ci este în primul rând o formă de a-și descoperi abilitatea înnăscută de a fi mamă. În plus, abordarea haptonomică o pregătește pentru naștere. Scopul ședințelor în acest caz este de a-i dezvolta încrederea în capacitatea sa de a naște copilul în siguranță, iar dacă nașterea este naturală, ea va putea găsi mai ușor forța de a trece peste frică și durere. Viitorul tătic învață și el gesturile care îi vor reduce mamei durerile din timpul nașterii.

Haptonomia în relația medic-pacient

A doua zonă de utilizare a abordării haptonomice este în relația cadru medical-pacient. Frans Veldman consideră că introducerea afectivității în aceste interacțiuni nu poate fi decât benefică pentru pacient, pentru că îl determină să se implice activ în recuperare, îl ajută să gestioneze mai bine durerea și să urmeze tratamentulcare i-a fost prescris. (1)

Argumente pro și contra

Argumente pro

• haptonomia încurajează educarea afectivității și exprimarea sentimentelor pozitive de la o vârstă cât mai fragedă, astfel încât să fie contracarată dezvoltarea anormală a agresivității și violenței;  Frans Veldman consideră că intensificarea actelor de violență în cazul tinerilor de astăzi este cauzată  de o serie de deficiențe la nivelul comunicării profunde și afectivității
• haptonomia  ajută la dezvoltarea inteligenței și creativității la copii (4)
• haptonomia pe durata sarcinii are efecte benefice pentru făt ( îi oferă securitate și facilitează comunicarea dintre mamă și copil) și pentru părinți (îi face părtași la o experiență profundă și în același timp îi pregătește pentru relaționarea cu nou-născutul)
• părinții care urmează ședințe de haptonomie și învață să comunice cu copilul lor nenăscut sunt în general mai pregătiți pentru naștere (5)
• haptonomia este o practică non-invazivă care prin modul său de desfășurare este puțin probabil să producă efecte adverse
• abordarea haptonomică, la fel ca majoritatea practicilor alternative, pune accentul pe individ în totalitatea sa, fără să se rezume doar la simptomele afecțiunii lui

Argumente contra

• haptonomia se bazează atât pe aspecte empirice și științifice (reacțiile fătului la stimulii externi), dar și pe idei filosofice și fenomenologice despre devenirea ființei umane, dezvoltarea potențialului etc. care sunt dificil de cuantificat și măsurat în cadrul unor cercetări științifice
• deși este numită de fondatorul ei „știință a afectivității”, o mare parte din „dovezile” pe care această practică le are sunt bazate pe studii de caz și observații (metode calitative care nu oferă aceeași credibilitate rezultatelor ca studiile clinice controlate)

Există dovezi științifice în privința haptonomiei?

Cercetarea în privința haptoterapiei este abia la început, având în vedere scurta perioadă de când a fost fondată și utilizarea ei preponderentă în Olanda și Franța, țările unde Frans Veldman s-a născut, respectiv trăiește. Puținele studii care au testat haptonomia au însă aceleași deficiențe experimentale ca și în cazul celorlalte terapii alternative și complementare. Puținele teste care au vizat haptoterapia nu au ajuns deocamdată la o concluzie validă, de aceea studii suplimentare sunt necesare.

În Publicația Academiei Americane de Comunicare în Sănătate din 2014 a fost prezentată o analiză sistematică ce a avut ca scop trecerea în revistă a dovezilor privind eficiența mai multor abordări psihoterapeutice a bolnavilor de cancer din Olanda. Au fost luate în considerare studiile realizate în privința psihoterapiei individuale, consilierii de grup, haptoterapiei, terapiei prin artă, tehnicilor de reducere a stresului bazate pe mindfulness. Deși rezultatele au indicat efecte pozitive ale acestor practici, doar câteva dintre studii au respectat condițiile experimentale ale unui test clinic controlat, astfel încât rezultatele obținute ar putea fi cu ușurință explicate de alte variabile ce nu au fost luate în calcul.  (6)

Abordarea haptonomică, deși este puțin probabil să producă efecte negative, este deocamdată insuficient cunoscută și investigată, de aceea deocamdată nu se poate spune cu certitudine care ar fi beneficiile sale, dacă acestea într-adevăr există.