Gavrilov Victor Adrian - Cabinet de Hipnopsihoterapie

„Subconştientul tău este o maşină de înregistrat care îţi reproduce gândirea obişnuită. Gândeşte bine despre ceilalţi şi, de fapt, vei gândi bine despre tine.”

 

          În relaţiile dintre oameni nu există nici un fel de problemă pe care să nu o poţi rezolva armonios şi în beneficiul tuturor celor interesaţi. Atunci când spui despre colegul tău că este o persoană dificilă, că este arţăgos, rău, indisciplinat şi dificil, realizezi că, defapt, după toate probabilităţile, reflectă propria ta stare mentală ? Ţine minte ideea că cine se aseamănă se adună. Este posibil ca iritarea, capriciile şi atitudinea critică a asociatului tău să fie reflexia propriilor frustrări şi a mâniei înfrânte? Ceea ce spune sau ce face această persoană nu te poate răni decât dacă permiţi să fii disturbat la nivel mental. Singura cale pentru ca acea persoană să te deranjeze este prin intermediul gândurilor tale.

 

          Aceasta se întâmplă pentru că eşti singurul gânditor din universul tău. Tu şi numai tu eşti responsabil pentru felul în care gândeşti despre ceilalţi oameni. Ei nu sunt responsabili, tu eşti. De ex., dacă te enervezi, trebuie să treci prin patru faze la nivelul minţii tale. Începi să te enervezi şi îţi generezi o stare de mânie. Apoi, hotărăşti să acţionezi. Poate că vei răspunde înapoi să vei reacţiona într-un fel. Este nevoie de 2 oameni ca să apară o ceartă. Ţine minte că gândul, emoţia, reacţia şi toată acţiunea au loc în mintea ta. Tu şi numai tu eşti responsabil.

 

          Orice ai crede că este adevărat în mintea ta va fi acceptat fără nici un dubiu de subconştient. Fii foarte atent să accepţi numai ceea ce este adevărat, nobil, după asemănarea lui Dumnezeu.

 

 

          „Mă enervează toată lumea”

 

          Henry F., nu putea înţelege de ce toată lumea din jurul său îl enerva. A vorbit despre acest lucru cu un psiholog. Psihologul a subliniat faptul că Henry aborda greşit pe ceilalţi. Nu se plăcea pe sine şi avea un puternic sentiment de autocondamnare. Vorbea încordat, pe un ton iritant. Asprimea discursului său enerva pe toată lumea. Avea gânduri josnice legate de sine şi era un critic acerb al celorlalţi.

 

          Psihologul i-a explicat că, în vreme ce lui i se părea că avea parte numai de experienţe neplăcute în contactul cu ceilalţi, relaţiile lui cu ei erau determinate de gândurile şi sentimentele sale despre sine şi ceilalţi. Dacă el se dispreţuia, nu putea să aibă respect şi bunăvoinţa pentru ceilalţi. Este imposibil să le ai, pentru că este o lege a minţii, conform căreia oamenii îşi proiectează gândurile şi sentimentele despre sine asupra colegilor şi a celor din jurul lor.

 

          Henry a început să conştientizeze că, atâta vreme cât va avea sentimente negative, voinţă negativă şi dispreţ faţă de ceilalţi, va primi exact acelaşi lucru înapoi, pentru că lumea să nu este decât un ecou al stărilor şi atitudinilor sale.

 

          Psihologul i-a sugerat să-şi imprime următoarele gânduri în subconştient. Ţine minte, conştiinţa ta este peniţa şi cu ea poţi scrie orice îţi doreşti în subconştientul tău. Iată ce a scris Henry:

 

          „Aplică Regula de aur de acum înainte, ceea ce înseamnă că gândesc, vorbesc şi mă port cu alţii aşa cum îmi doresc ca ei să vorbească, să gândească şi să se poarte cu mine. Îmi doresc sincer pace, prosperitate şi succes în tot ceea ce fac. Întotdeauna sunt echilibrat, senin şi calm. Ceilalţi mă apreciază şi mă respectă aşa cum mă apreciez eu însumi. Viața mă onorează, pentru că mi-a dat totul din abundenţă. Lucrurile meschine din viaţa nu mă mai irită, nu mă mai supără. Atunci când frica, îngrijorarea, îndoială sau criticile celorlalţi vin spre mine şi mă încearcă, încrederea, bunătatea, adevărul şi frumuseţea deschid uşa minţii mele. Nu este nimeni acolo. Sugestiile şi spusele celorlalţi nu au nici o putere. Ştiu cum să-mi vindec acum sentimentele rănite. Singura putere se afla în gândul meu.”

 

          Henry a afirmat aceste adevăruri dimineaţa, la prânz şi seara şi a păstrat această meditaţie în memorie. A strecurat în aceste cuvinte viaţă, iubire şi înţeles. Aceste idei au penetrat în straturile subconştientului, şi Henry s-a schimbat. A declarat: „Încerc să mă desprind din mulţime. Mă descurc foarte bine. Am fost promovat la serviciu. Acum ştiu adevărul din pasajul: Dacă am mintea deschisă, voi atrage toate urmările pozitive asupra mea”.

 

          A înţeles că problema era la el. A hotărât să-şi schimbe gândurile, sentimentele şi reacţiile. Oricine poate face la fel. Este nevoie de hotărâre, de perseverenţă şi o dorinţă aprinsă de a te transforma.

 

 

          Fă bine în schimbul răului

 

          Nu ar trebui să fie o surpriză că unii oameni sunt dificili. Mulţi oameni din viaţa noastră cotidiană sunt, adesea, puşi pe ceartă, refractari, arţăgoşi, cinici şi deprimaţi. Unii suferă de afecţiuni psihice. Minţile lor sunt deformate şi distorsionate, poate din cauza experienţelor pe care le-au avut în trecut. Unii ar putea fi stresaţi de probleme personale sau de serviciu.

 

          Ce faci atunci când ai de-a face cu o persoană de felul acesta? Primul impuls este acela de a-i întoarce energia negativă, sub forma nemulţumirii. Dar, ca să faci asta, trebuie să preiei asupra ta negativitatea lor, cu toate efectele ei neplăcute care se vor răsfrânge asupra ta. Căzneşte-te „să faci bine în schimbul raului”. Acest lucru creează o armură care împiedică atitudinile dificile şi neplăcute să te afecteze, iar transmiterea compasiunii şi înţelegerii va pune în mişcare procesul de schimbare al lor.

 

          Domnişoara Wrong Way era invidioasă şi plină de ură împotriva supervizoarei din biroul ei. Suferea din cauza sentimentelor rănite. A făcut ulcer şi avea tensiunea mare. Odată ce a devenit conştientă de principiul iertării şi al bunăvoinţei şi-a dat seama că a acumulat multe atitudini neplăcute şi pline de resentimente şi că aceste gânduri negative şi supărătoare se adunau în subconştient. A încercat să discute cu doamna Supervizoare, într-un efort de a îndrepta lucrurile, dar femeia a respins-o. Într-un efort continuu de a corecta situaţia, domnişoara Wrong Way a invocat principiile armoniei şi bunăvoinţei timp de 10 minute, în fiecare seară şi dimineaţa înainte de a pleca la serviciu. Chiar a făcut lucrul acesta. A afirmat următoarele: „O înconjor pe doamna Supervizor cu armonie, dragoste, pace, voie bună şi bunăvoinţă”.

 

          Aceasta nu este o păcăleală. Ştia ce face şi ştia de ce face asta. Aceste gânduri şi idei se cufundă în subconştient. Există doar un singur subconştient, şi cealaltă persoană profita de el. Domnişoara Wrong Way a plecat într-o călătorie de afaceri la San Francisco. La îmbarcarea în avion, a descoperit că singurul loc liber era lângă doamna Supervizoare. Domnişoara Wrong Way a salutat-o cu cordialitate şi a primit un răspuns cordial. Au avut o călătorie plăcută până la San Francisco. Acum sunt prietene, iar relaţia de serviciu s-a îmbunătăţit atât de mult, încât ambele au fost promovate.

 

          Inteligenţa Infinită pregăteşte terenul pentru astfel de probleme în feluri pe care domnişoara Wrong Way nu le cunoştea. Schimbându-şi felul de a gândi, a schimbat totul, inclusiv starea de sănătate, vindecându-se de ulcer şi de problemele de tensiune. Îşi face rău singură. Nimeni altcineva în afata de tine nu ştie ce gândeşti şi ce simţi; tu ştii. Pentru că eşti singulul gânditor din universul tău. Tu eşti singurul responsabil pentru felul în care gândeşti despre ceilalţi.

 

 

          Schimbă-ţi mentalitatea

 

          Lee Y., chelner în restaurantul unui hotel de lux din Hawaii, a povestit cum s-a descurcat cu un anumit patron ţâfnos. În fiecare an, un milionar excentric de pe continent vizita hotelul. Acest vizitator s-a dovedit a fi tipul zgârcitului, care ura să dea unui chelner sau funcţionarului bacşiş. Era avar, prost-crescut, nepoliticos, pe scurt o prezenţă neplăcută. Nimic nu-i era pe plac. Se plângea tot timpul despre mâncare şi servicii. Mormăia la ospătari, ori de câte ori era servit.

 

          Lee spune: „Mi-am dat seama că era un om bolnav. Un kahuna (preot local hawaiian) mi-a spus că atunci când oamenii sunt aşa, ceva îi consuma pe dinăuntru. Aşa că am decis să-l copleşesc cu bunătatea”. Lee şi-a tratat constant oaspetele cu politeţe, bunătate şi respect, afirmând în tăcere: „Dumnezeu îl iubeşte şi este interesat de el. Îl văd pe Dumnezeu în el şi el Îl vede pe Dumnezeu în mine”. A folosit această tehnică timp de aproape o lună, la sfârşitul căreia milionarul a spus pentru prima dată: „Bună dimineaţa, Lee. Cum e vremea? Eşti cel mai bun chelner pe care l-am avut”. Lee era uimit. „Aproape că am leşinat”, a spus el. „Mă aşteptam la un mârâit şi am primit un compliment. Mi-a dat un bacşiş de 500 de dolari”.

 

          Un cuvânt este un gând exprimat. Gândurile şi cuvintele lui Lee au fost adresate subconştientului ciudatului şi arţăgosului oaspete. Au topit treptat gheaţă din inima lui. Acesta a răspuns prin iubire şi bunătate.

 

 

          „Colegul meu de birou este un împrăştiat”

 

          Sandy L., director de creaţie cu jumătate de normă, împărţea biroul cu un alt angajat cu jumătate de normă, care avea obiceiul să lase biroul în dezordine, atunci când pleca. Sandy l-a întrebat pe directorul de resurse umane cum să-l facă pe colegul ei să fie mai ordonat. Directorul i-a sugerat: „Roagă-l să fie mai ordonat, desigur. Dar pentru ca lucrurile să se desfăşoare cu profesionalism şi cooperare, vorbeşte cu el personal, mai degrabă decât să-i laşi un bilet, chiar dacă asta înseamnă să vii la birou în ziua ta liberă. Încearcă să-i spui: <<Mi-ar fi de mare ajutor dacă ai putea face ordine la birou înainte de a pleca. Altfel mi-e teamă că aş putea pierde din greşeală o parte din lucrările tale>>”.

 

          Sandy a declarat ulterior că această metodă de rezolvare a unei probleme, fără a crea alta, a funcţionat atât de bine încât celălalt coleg a montat 2 rafturi, pentru fiecare dintre ei, iar biroul era curat în fiecare zi. Ceea ce ar fi putut să fie motiv de ranchiună a fost tratat intr-o maniera colegială, care a presupus ceva mai mult timp şi efort, dar a meritat.

 

 

          Cum să te descurci cu personalităţi negative

 

          Dacă îi supraveghezi pe alţii, inevitabil vei întâmpina atitudini negative în grupul tău, la un moment dat. Oricare lider de echipa sau supervizor se confruntă cu asta. Îţi pot face viaţa amară sau situaţia se poate transforma într-o continuă provocare. Nu poţi ignora negativismul – trebuie să te confrunţi cu el.

 

          Personalităţile negative nu sunt apanajul supervizorilor. Aproape orice organizaţie are un Nell sau Ned negativist, la toate nivelurile de pe scara ierarhică. Ar putea fi colegi, clienţi importanţi, funcţionari guvernamentali sau oricine altcineva cu care ai de-a face. De fiecare dată când susţii ceva, ei se opun. Întotdeauna au motivaţia că ceea ce vrei să faci nu se poate realiza. Îţi pot distruge echipa cu pesimismul lor.

 

          Negativismul unei persoane poate avea ca punct de plecare un tratament greşit, real sau închipuit din partea companiei. Dacă aceasta este problema, analizeaz-o atent. Dacă acea persoană are motive întemeiate să fie negativistă, încearcă să o convingi că ceea ce a fost a trecut şi că trebuie să privească spre viitor. Dacă la mijloc sunt neînţelegeri, încearcă să le înlături.

 

          Atunci când ai de-a face cu persoane negativiste, află-le motivele şi convinge-le să lucreze împreună cu tine pentru a rezolva problemele, pentru ca proiectul să înainteze. Fă din persoană respectivă o parte a soluţiei, şi nu o problemă suplimentară.

 

          Opal este una dintre acele persoane care iradiază negativism. Nu este legat de ceea ce spune, ci de felul în care se poartă. Ia orice sugestie ca pe un afront personal şi acceptă orice însărcinare nouă cu atâta împotrivire şi iritare încât îi deprima pe toţi ceilalţi.

 

          Adesea, oamenii ca Opal nu realizează cum apar în ochii celorlalţi. Probabil că se poartă la fel ca la birou şi în viaţa personală. Sunt tipul de oameni care nu se înţeleg cu familiile lor, au puţini prieteni şi sunt întotdeauna în opoziţie. Dacă ai oameni ca Opal în echipa ta, poartă o discuţie personală cu ei ca să le spui cum atitudinea lor afectează moralul echipei tale. În mod surprinzător, mulţi oameni cu gândire negativă nu au nimici o idee asupra nocivităţii comportamentului lor faţă de ceilalţi. Trebuie să înveţe cum să alunge negativismul din subconştient, prin construirea gândurilor pozitive în mintea lor.

 

 

          Programe de asistență a angajatului

 

          Un Program de Asistența Angajatului, PAA, este un serviciu de consiliere, plătit de angajator. Multe companii au apelat la aceste programe ca să-i ajute pe angajaţii ale căror probleme personale interferau cu productivitatea muncii. Consilierii nu sunt angajaţii companiei, sunt experţi din afara ei, angajaţi atât cât este nevoie. Folosirea unui program PAA se poate realiza în 2 feluri.

 

          Uneori angajatul ia iniţiativa şi contactează PAA-ul companiei. Compania îşi informează angajaţii despre program prin intermediul e-mailurilor, broşuri şi anunţuri în gazeta companiei, întâlniri sau prin scrisori expediate acasă. Adesea, este pusă la dispoziţie o linie telefonică apelabilă gratuit.

 

          De ex. Gerty credea că avea nevoie de ajutor. Certurile constante cu fiica ei adolescentă au făcut-o să devină tensionată, supărată şi frustrată. I-au afectat concentrarea asupra sarcinilor pe care le avea de îndeplinit la serviciu şi, uneori, au făcut-o să-şi piardă cumpătul în relaţiile cu ceilalţi colegi.

 

          A profitat de PAA şi a sunat la numărul apelabil gratuit. Un consilier a ascultat problemele pe care le avea Gerty şi a îndrumat-o către un consilier familial. Gerty şi-a făcut singura programarea, în timpul ei liber, nu în timpul orelor de program. PAA nu este o scuză pentru a lipsi de la serviciu. Pentru că întreaga procedură este confidenţială, nu s-a făcut nici un raport către companie despre consilierea lui Gerty. În cele mai multe cazuri, nu sunt divulgate nici măcar numele oamenilor care solicită consilierea.

 

          O altă metodă de a porni procesul este ca un supervizor să ia iniţiativa şi să contacteze PAA-ul. Să presupunem că performanţele unui angajat de top, aflat sub supravegherea unui supervizor, au început să scadă recent. Supervizorul îl vede adesea pe angajat stând la birou, absent, cu gândurile în altă parte, nu la munca sa. Supervizorul îl întreabă pe angajat ce se întâmplă, dar acesta ridică din umeri spunând: „Sunt bine, doar puţin obosit”. După câteva conversaţii, angajatul recunoaşte în cele din urmă că are o problemă de familie. În acest moment, supervizorul îi poate sugera angajatului să contacteze PAA-ul companiei.

 

          Deşi supervizorul a făcut referatul, şi angajatul l-a urmat îndeaproape, nu se văd rezultate. De acum înainte, problema este tratată confidenţial. Răspunsul vine ca urmare a îmbunatăţirii muncii angajatului, pe măsură ce consilierul îl ajută să rezolve problema.

          Programele de asistență a angajatului sunt costisitoare, dar organizaţiile care le-au folosit timp de mai mulţi ani au declarat că rezultatele au fost pe măsura aşteptărilor. Aceste programe îi ajută pe angajaţii pricepuţi şi experimentaţi care, fără ajutor, ar fi părăsit compania.

 

 

          Cum să faci faţă acceselor de furie

 

          Terry este un bun muncitor, dar, din când în când, îşi pierde cumpătul şi ţipă la colegii lui. Se calmează rapid, dar comportamentul său afectează munca întregii echipe şi durează o perioadă până când se revine la performanţele obişnuite.

 

          Nu este uşor să lucrezi într-un mediu în care oamenii ţipă şi strigă. Perturbă atât munca persoanelor direct implicate, cât şi pe a celorlalţi oameni din zona de muncă. S-ar putea să fie incapabili să muncească la randament maxim timp de câteva ore după aceea. Această situaţie nu poate fi tolerată. De obicei, supervizorul sau liderul echipei are responsabilitatea de a gestiona astfel de situaţii, dar, uneori, un coleg de încredere poate interveni pentru a calma persoana, fără să mai fie nevoie de o intervenţie formală.

 

          Iată câteva sfaturi ca să te descurci cu cineva care are accese de isterie:

 

• După ce o persoană se calmează, supervizorul sau, acolo unde este cazul, un angajat mai vechi sau un reprezentant de la departamentul de resurse umane ar trebui să poarte o discuţie personală cu angajatul. Scoate în evidenţă că este de înţeles ca unei persoane nu îi este întotdeauna uşor să-şi controleze temperamentul, dar că asemenea crize de nervi nu pot fi acceptate la locul de muncă.
• Dacă apare o nouă criză, persoana trebuie scoasă din încăpere până se linişteşte. Fă în aşa fel încât persoana să ştie că următoarea ofensă va atrage o acţiune disciplinară.
• Dacă persoana criticată începe să ţipe sau să facă istericale, părăseşte încăperea. Aşteaptă 10 minute şi apoi încearcă din nou. Asigur-o că nu este un atac personal, ci un mijloc de corectare a unei situaţii. Notă: Birourile personale nu sunt un loc propice pentru a avea astfel de întâlniri. Nu este o idee bună să laşi o persoană supărată să stea singura într-un birou. Au fost situaţii în care angajatul supărat a distrus un birou. Foloseşte o cameră de conferinţă. Desigur, muncitorii care devin distructivi fizic trebuie scoşi din incinta şi se impune luarea măsurilor disciplinare.
• Concedierea este, cu siguranţă, ultima acţiune. Oamenii care au accese de furie frecvente nu mai trebuie ţinuţi pe statul de plată. Supervizorii trebuie să ţină cont de regulamentele companiei şi, acolo unde este cazul, de contractul sindical, atunci când iau această măsură.

 

 

Joacă „de-a prinselea”

 

          Ai lucrat vreodată alături de cineva a cărui bucurie supremă era surprinderea altor oameni atunci când greşesc ? Oamenii care joacă acest joc încearcă să-şi arate superioritatea. De obicei, nu au idei originale sau sugestii constructive şi atunci se dau în vânt să surprindă greşelile altora, indiferent dacă sunt colegii sau şeful. Ei încearcă să facă de râs pe respectiva persoană, să o facă să se simtă neplăcut. Dacă tu eşti persoana provocată, nu-i da satisfacţia de a-i face jocul. Glumeşte despre asta („Ce greşeală!”) sau zâmbeşte şi spune: „Mulţumesc că mi-ai atras atenţia înainte de a cauza probleme serioase”. Dacă acei „vânători de greşeli” vor vedea că nu te enervezi din cauza jocului lor, se vor opri şi vor încerca în altă parte.

 

 

          Cum să lucrezi cu persoane nefericite

 

          Este probabil ca în grupul tău să existe cel puţin câte o persoană nefericită. Cu toţii avem parte de perioade în care lucrurile merg prost acasă sau la serviciu şi ne afectează felul în care ne facem munca şi cum interacţionăm cu alţi membri ai echipei. Supervizorii trebuie să ia în calcul această probabilitate şi să-şi aloce timp ca să discute cu acea persoană. Dându-i unei persoane posibilitatea să vorbească despre o problemă ajută adesea la detensionarea situaţiei. Chiar dacă problema nu este rezolvată, detensionează atmosfera şi îi ajută pe cei din jur să funcţioneze normal.

 

          Totuşi, unii oameni vor avea întotdeauna un motiv de nefericire. Adesea sunt nemulţumiţi de însărcinările de serviciu. Chiar şi atunci când le satisfaci cerinţele şi plângerile, ei nu sunt mulţumiţi. Îşi arată nefericirea devenind negativişti. De ex., dacă solicitatea de modificare a perioadei de concediu din planificare este respinsă, acea persoană s-ar putea supăra şi ar lăsa că acest lucru să fie evident în comportamentul ei.

 

          Nu-i poţi face pe toţi fericiţi. Reconstruirea moralului oamenilor care cred că au fost trataţi nedrept presupune tact şi răbdare. Managerii pot evita anumite situaţii neplăcute asigurându-se la momentul luării deciziei că explică motivele din spatele deciziei. În situaţia amintită mai sus, poţi explica faptul că organizaţia ta stabileşte calendarul de concedii cu mai multe luni înainte şi că alţi 2 angajaţi îşi iau condediul exact în aceeaşi perioadă. Poţi sugera persoanei nemulţumite să încerce să găsească un alt membru al echipei dispus să facă schimb de perioade.

 

          Să ai de-a face cu un coleg nefericit este mult mai complex decât să ai de-a face cu un subordonat, pentru că nu ai nici o putere reală de a corecta situaţia care ar putea să stea la baza nefericirii. O metodă pentru rezolvarea problemei este să fii un ascultător atent şi empatic şi să ajuţi acea persoană să accepte situaţia. Adesea, o discuţie confidenţială este de ajutor. Aceasta se aplică mai ales dacă persoana care iniţiază discuţia este un prieten bun sau un coleg empatic.

 

          Eva S. era genul acesta de persoană. Era privită ca mama grijulie a întregului ei grup. La ea ajungeau problemele tuturor colegilor ei – atât cele personale, cât şi cele legate de serviciu. Era o bună ascultătoare şi chiar dacă nu rezolva întotdeauna problemele, le dădea colegilor posibilitatea de a se uşura şi de a privi problemele cu mai multă atenţie.

 

          Unii oameni găsesc calea prin meditaţie sau rugăciune. O rugăciune care a fost de folos pentru mii de oameni este aceea a doctorului ReinHold Niebuhn: „Dumnezeu mi-a dat seninătatea să accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba şi înţelepciunea de a vedea diferenţa dintre ele”.

 

          Nefericirea, la fel ca negativismul, se naşte din lipsa respectului de sine. Îi poţi ajuta pe alţii – indiferent dacă sunt subordonaţi sau colegi – ajutându-i să-şi dezvolte respectul de sine.

 

          Ca manager, îi poţi ajuta făcându-i să se concentreze asupra reuşitelor şi nu a eşecurilor. Cei mai mulţi oameni nu se detestă, dar este posibil să aibă căderi ale respectului de sine şi să aibă nevoie de sprijin. Dacă nu se acţionează împotriva acolor căderi, pot apărea consecinţe mult mai serioase. Cei mai mulţi oameni nu au nevoie de consiliere profesională, pot face asta pe cont propriu.

 

          Pierderea respectului de sine izvorăşte din eşec. Cu toţii avem succese şi eşecuri în cariera şi în viaţa particulară.

 

          Atunci când te canalizezi asupra eşecului, respectul de sine se deteriorează. Iată câteva sugestii:

 

• Tine o diagramă a succesului. Pune-l pe muncitorul nefericit să introducă în această diagramă orice realizare de care este mândru – lucruri care i-au fost cerute în calitatea sa de muncitor. Aceste lucruri dovedesc că muncitorul nefericit a avut succes în trecut şi servesc ca asigurare că el poate avea succes din nou.
• Dă-le angajaţilor cu un nivel scăzut al respectului de sine încurajări pentru fiecare realizare şi laudă-le progresul făcut în muncă. La fel de important, fii pozitiv atunci când vin cu o idee bună sau aduc o contribuţie semnificativă la discuţiile şi activităţile echipei. Oamenilor cu respectul de sine scăzut trebuie să li se reamintească constant că tu, supervizorul, îi respecţi şi ai încredere în ei.
• Dă-le însărcinări pe care ştii că le pot îndeplini şi pune-le la dispoziţie antrenamente şi suport ca să te asiguri că vor reuşi. Gustul succesului este o cale sigură spre construirea respectului de sine.
• Sugerează-le să participe la cursuri menite să construiască încredere în sine. Pune-le la dispoziţie casete sau cărţi inspirationale

Aceste sugestii vor reîmprospăta în subconştient gândurile pozitive despre sine ale angajaţilor şi pot face minuni în înfrângerea atitudinilor defetiste.

 

 

Autor: Joseph Murphy