Karma
Rolul Karmei
Karma este pur și simplu cauză si efect. Daca aruncați o piatră prin fereastra inchisă, aveți o cauză (aruncarea pietrei) și un efect (spargerea geamului). Orice efect care se manifestă are o cauză. Daca sunteți nefericit in viață, daca vă nemulţumeşte situaţia financiară, dacă relaţiile sau sănătatea au de suferit, trebuie să înţelegeţi că există o cauză pentru toate. Aceste cauze pot fi urmărite de-a lungul unui fir care se desfăşoară din vieţile trecute. Mintea subconştientă reţine toate aceste cauze pentru că este o bancă perfectă de date. Mintea subconştientă supravieţuieşte morţii fizice, astfel că pentru ea o nouă viaţa înseamnă doar o schimbare unui corp cu altul. Subconştientul este acelaşi, numai că a învăţat câteva lecţii în plus si a evoluat spiritual.
Toate lucrurile pe care le-aţi făcut sau pe care nu le-aţi făcut în viaţa aceasta si in cele trecute vor genera anumite efecte în această viaţă, ca şi în vietile viitoare. Legile karmei sunt drepte. Sufletul are întotdeauna voinţă proprie (liberă arbitru). Karma vă poate aduce bucurie sau tristeţe, în funcţie de efectele pe care le-aţi atras şi de căile pe care le-aţi ales şi le-aţi urmat. Scopul karmei nu este recompensarea sau pedepsirea. Scopul ei este educarea subconstientului şi purificarea acestuia. Odată purificat, subconştientul numai are nevoie de karma, sau de “ciclul karmic”, cum I se spune. Ciclul karmic este lanţul vieţilor pe care le trăim pentru a elimina toată negativitatea pe care am acumulat-o în vieţile trecute.
Bilanţul sau rezultatul final al ciclului karmic este zero. Când toate cauzele pozitive pe care le însumam anulează toate cauzele negative şi când învăţăm toate lecţiile pe care trebuie să le învăţăm, ciclul karmic se împlineşte. Bilanţul este zero, iar subconştientul este purificat. Nu mai avem nevoie să ne întoarcem pentru alte lecţii.
Dacă însă răspundem negativ la anumite teste (cu ură, răzbunare, gelozie, meschinărie sau alte emoţii negative), înseamnă că nu ne-am învăţat lecţia, am căzut la test şi va trebui să-l reface, fie în viaţa aceasta, fie într-o altă viitoare.
Karma – Tradiţie orientală cu aplicaţii occidentale
Credinţa în preexistanța unui suflet/spirit individual (sau a subconştientului) a primit multe denumiri. Pentru descrierea acestui mecanism au fost folosiţi termenii metempsihoza, transmigraţie, reîncarnare, renaştere, reîntrupare. Karma este un termen sanscrit care înseamnă literal “acţiune”. (Limba sanscrită este o limbă străveche, din familia limbilor indo-europene, datând de pe la 1500 i.Hr.) Karma este forţa care ne conduce către reîncarnare. Destinul este un alt sinonim al karmei. În orice viaţă sădim seminţele personalităţii care va evolua în acea viaţă şi în incarnările ulterioare (alte vieţi). Astfel, reîncarnarea este mecanismul prin care lucrează karma. Cele două trebuie analizate împreună.
Legea de bază a karmei este legea acţiunii şi reacţiunii, sau a cauzei şi efectului. Este echivalentă cu filosofia creştină “Ceea ce vei face altora, îţi vor face şi ţie alţii”. Orice acţiune care este considerate rea sau nociva pentru o altă fiinţă este recompensata în aceeaşi proporţie cu răul provocat.
Unul dintre principiile fundamentale ale karmei este Acela că fiecare suflet (entitate) are liber arbitru. Există întotdeauna libertatea alegerii. Fiecare suflet este atras de către părinţii care îi pot oferi ereditatea biologică şi mediul fizic ambiental necesar pentru învăţarea lecţiilor sale karmice. În determinarea caracteristicilor vieţii, genetica psihicului este mai importantă decât cea biologică. În plus, toate lecţiile şi faptele sunt înscrise în “registrele” entităţii respective din Cronica Akasha, care sunt folosite pentru a determina fiecare viaţă nouă. Aceste înregistrări sunt suma totală a vieţilor trecute, prezente şi viitoare şi sunt accesibile minţii supraconstiente.
O lege a recompensei se extinde pe întregul ciclul karmic. Această lege permite entităţii să profite în viaţa de pe urmă câştigului obţinut în celelalte încarnări.
Deseori oamenii spun că sunt incapabili să înfăptuiască ceva anume din cauza karmei. În acest caz karma este folosită ca o proptea. Karma nici nu recompensează, nici nu pedepseşte. Legea universală a cauzei şi efectului dă semnificaţie tuturor acţiunilor. Nimic nu este întâmplător. Numai prin ignoranţă şi comportament nepotrivit karma are consecinţe disctructive, dureroase, manifestate prin tristeţe şi suferinţă.
În gândirea orientală este inclus referitor la karmă conceptul de transmigraţie. Transmigraţia este trecerea sufletului omenesc din regnul mineral prin regnul animal inferior şi în final în om. Mulţi filosofi ai Orientului resping acest concept, la fel ca şi majoritatea adepţilor occidentali ai conceptului karmei. Dar chiar şi cei care acceptă transmigraţia simt că este imposibilă revenirea într-o formă animal inferioară după ce s-a ajuns la o formă umană. Eu personal nu accept principiul transmigraţiei, şi nici una dintre cele 33.000 regresii şi progresii temporale pe care le-am condus personal nu revelat o existent non-umana.
Toate civilizaţiile din cele mai vechi timpuri au acceptat idea karmei într-o formă sau alta.
Principiul iertării
Este interesant de reţinut, în ceea ce priveşte modelarea karmei personale, principiul iertării. Atunci când un pacient vorbeşte de la nivelul minţii supraconstiente (cel mai înalt nivel al subconştientului), sunt informat asupra modului în care funcţionează acest principiu. Să presupunem că aţi trăit pe vremea vikingilor, cu circa 1200 de ani în urmă. Prădarea satelor, arderea locuinţelor, violarea femeilor şi omorul ar fi fost destul de frecvenţe. Acestea ar fi indus o karmă foarte defavorabilă. Dacă în timpul acestor atacuri aţi fi cruţat din bunătate vieţile unui grup de ţărani, v-aţi fi atras o karmă pozitivă. N-ar fi doar un episod pozitiv în balanata cu multe altele negative. Faptul că aţi manifestat bunătate în situaţia respectivă ar fi şters multe episoade negative din acea incarnare. Dacă v-aţi fi petrecut după aceea restul vieţii ajutând alţi oameni, toate crimele din trecut, hoţiile şi fărădelegi ar fi fost şterse din ciclul dumneavoastră karmic.
Liberul arbitru
Deoarece sufletul are întotdeauna libertatea de a-şi manifesta voinţa, nouă ne aparţine decizia de a ne naşte într-un anume moment şi într-un anumit loc. Alegerea părinţilor, a prietenilor, a persoanelor iubite şi a duşmanilor este propria noastră decizie. Nu putem învinovăţi pe alţii sau o copilărie ori un mariaj nefericit pentru problemele noastre din prezent. Suntem direct responsabili pentru viaţa noastră pentru că noi am ales acest mediu. Cadrul de bază al noii dumneavoastră vieţi va fi planificat de dumneavoastră, dar nu este posibil să se planifice fiecare situaţie în parte. Nu numai sufletul dumneavoastră are liber arbitru, ci toate sufletele cu care veniţi în contact în această nouă viaţă. Aspectul principal este că vă alegeţi încercările sau testele.
Stăpânii karmei
Teosofii atribuie Stăpânilor karmei, numiţi Lipika, rolul de a veghea la împlinirea karmei. Aceştia sunt ființe atât de puternice şi de obiective încât acţionează în conformitate cu o lege spiritual naturală.
Unei persone neîncrezătoare îi pot spune că acest concept este identic cu clasicele personificări mitologice ale forţelor şi legilor naturii.
Karma de grup
Nu ne reîncarnăm individual. Din contră, aşa cum am mai arătat, ciclul karmic al fiecăruia se întrepătrunde cu multe altele. De exemplu, într-o viaţă trecută, actualii dumneavoastră părinţi ar fi putut să vă fie copii. Soţia ar fi putut să vă fie frate său fiu etc. Aceasta nu înseamnă că în karmă ar fi implicate vreo formă de incest sau vreun alt fel de judecată morală. Înseamnă numai că lecţiile noastre de viaţa sunt împletite cu lecţiile altor entităţi. Aceste lecţii au effect pentru aceste entităţi şi pentru altele din jurul acestora.
Karma de grup se aplică pentru orice facem. Oamenii care mor în accidente de avion, războaie sau în catastrophe natural şi-au ales de fapt acel moment şi acel loc pentru a muri. Biografiile cazurilor expuse mai departe vor prezenta mai dezvoltat acest subiect.
Karma, dpdv al teosofiei, are trei niveluri:
- Ca lege naturală, fără providenta sau scăpare.
- Că recompense sau pedeapsa
- Că îndrumare, compensare, evoluţie şi vindecare
Sunt multe cazuri în care problemele de sănătate sunt purtate în această viaţă din vieţi anterioare. Moartea prin înec într-o viaţă anterioară creează frică de apă, la fel cum căderea de pe o stâncă da naştere fricii de înălţime. Acestea sunt doar 2 exemple ale acestui principiu.
Rezumarea principiilor reîncarnării şi karmei
Karma înseamnă “actiune” sau “reacţiune”. Un alt mod de definire este pur şi simplu prin cauză şi effect. Creştinii spun “Fă celorlalţi ceea ce ai vrea să ţi se facă şi ţie”. Filosofia creştină priveşte această lege a cauzei şi efectului pe parcursul unei singure vieţi.
Adepţii principiilor karmei şi reîncarnării îl transfera dintr-o viaţă în alta. Legea karmei stabileşte că orice entitate se naşte într-o anumită viaţă exact în acele circumstanţe şi exact cu acele capacitate care să-I permită să-şi utilizeze cât mai bine ciclul karmic. Aceste calităţi sunt rezultatul incarnărilor anterioare.
Legea recompensei acţionează pe durata întregului ciclu karmic. Astfel, sufletul poate beneficia sau poate suferi într-o viaţă pentru evenimentele din vieţile trecute.
Legea karmei are multe avantaje pentru adepţii ei, dându-le posibilitatea să înţeleagă frustrările şi obstacolele întâlnite de acei oameni care par să nu merite condiţiile în care trăiesc. În al 2-lea rând, oferă o explicaţie mai ştiinţifică învăţăturilor date de Isus Hristos şi de alţi întemeietori de religii. În al 3-lea rând, acţionează ca un factor de descurajare a egoismului, nechibzuinţei şi faptelor rele. În al 4-lea rând, facilitează credinţa într-un univers ordonat, în care domina legea ordinii şi a simţului moral.
Una dintre caracteristicile foarte atragătoare ale reîncarnării şi karmei este oportunitatea de a întâlni alte încercări în alte vieţi şi de a avea un control foarte mare asupra propriului destin. O puteţi considera ca un concept al evoluţiei bazate pe legea cauzei şi efectului. “Culegem ceea ce am semănat.”.
Autor: Bruce Goldberg