Imaginea de sine
Cei mai mulţi dintre oameni au anumite idei despre ceea ce sunt şi despre modul în care vor să fie percepuţi de către ceilalţi. Cu alte cuvinte, noi toţi jucăm un rol: în psihologie, el este numit persoană masca (de ex., cine nu a întâlnit vreodată o persoană fermecătoare şi amuzantă în societate, un om de viaţă vesel şi serviabil, dar socotit acasă de soţie un tiran exigent, rece şi punitiv).
Fiecare dintre noi simte nevoia să-i fie recunoscută valoarea. În această valoare se regăsesc calităţi, aspecte ale caracterului, manifestări ale personalităţii, elemente ale identităţii şi ale actelor săvârşite. Toţi simţim nevoia de a fi apreciaţi: persoana fiecăruia va căuta aşadar să arate părţile cele mai apreciabile cu putinţă, şi aceasta în funcţie de ideile, credinţele şi criteriile acceptate ca proprii (pentru unii, de ex., este ceva pozitiv să apari drept boem şi artist, pe când pentru alţii, dimpotrivă, rigoarea şi „bontonul” sunt mult mai preţuite).
Dacă aveţi chef să fiţi perceput de ceilalţi drept o persoană generoasă, acest lucru va reieşi din comportamentul dumneavoastră şi, potrivit regulii de coerență, vă va veni greu să refuzaţi ceva atunci când vi se solicita genorozitatea. Vă automanipulați să fiţi un om generos şi, oricât de puţin ar percepe oamenii imaginea dumneavoastră, deveniţi vulnerabil faţă de eventualele manipulări, care sunt de fiecare dată automanipulari.
În ceea ce priveşte propria personalitate, orice fiinţă umană este prin definiţie, multiformă, schimbătoare, capabilă de numeroase metamorfoze. În plus – şi asta nu se înţelege îndeajuns –, noi nu avem o singură personalitate, ci foarte multe. De fapt, dacă sunteţi atent, vă veţi da seama că sunteţi diferit în funcţie de fiecare interlocutor. Nu aveţi aceeaşi personalitate în fata patronului şi, respectiv, în faţa copilului; de asemenea, în fata consoartei şi în fata clientului. Atunci când ţineţi un curs lăsaţi să se vadă nişte faţete ce diferă de cele pe care le arătaţi când jucaţi cărţi în familie.
Dacă veţi accepta să reflectaţi pe această temă, veţi realiza că „identitatea” dumneavoastră se manifestă diferit, în funcţie de context. De fapt, doar oamenii foarte rigizi, extrem de imobili, nu departe de patologic rămân întotdeauna închişi în acelaşi tip de personalitate.
De ce ar trebui să acceptaţi o imagine de sine strâmtă, monopolarizată, dintr-o bucată? De ce ar trebui să vă identificaţi cu o entitate monolitică? Sunteţi o fiinţă umană şi aveţi acces la enorm de multe comportamente, resurse, faţete şi identităţi
(Transă, hipnoză şi autohipnoza, Erica Guilane-Nachez, 2004, pp. 37-40).