Stapanirea de sine - part 2 -
Stapanirea de sine
Pentru eliminarea unei deprinderi inradacinate
Modificarea reprezentarilor incitante
Lupta dintre vointa si inconstient este cat se poate de clara in situatia in care un individ este sclavul unei deprinderi de care nu poate scapa. In momentul in care o satisfice, apare o incitare implacabila, imaginatia este acaparata si daca totusi, printr-o rezistenta nefasta, inconstientul se opune impotriva deciziei luate folosind redutabilele sale mijloace. Mai intai este vorba chiar despre forta dobandita a impulsurilor repetate ale respectivei deprinderi, adica de energia deosebita a automatismelor, si apoi despre perturbarea provocata de idea fixa din sfera constientului spre care se vor indrepta in curand perfidele tentativele de capitulare.
Indiferent de alte pareri, convingerea pe care mi-am mai exprimat-o este ca o vointa antrenata poate invinge prin tentative repetate si continue orice deprindere daunatoare. Subordonarea Eului impulsive fata de Eul constient isi gaseste o aplicatie sigura in observarea unei igiene de viata care permite micsorarea considerabila a impulsurilor emotive si senzoriale si regularizeaza jocul gandirii deliberate.
Autosugestia opune deprinderii o alta tactica. In loc sa o abordeze frontal, autosugestia induce in inconstient idei si reprezentari contrare celor care au generat deprinderea respective: ea determina astfel un fenomen de disociere mentala progresiva a complexului raspunzator de dinamica impulsurilor incitante.
Pentru a ajunge la acest rezultat, prima grija a celui interest va fi de a considera atent acest adevar: orice deprindere poate fi eliminata. Ma pot debarasa complet de aceasta deprindere…Voi reusi… trebuie sa-si spuna. Conform legii sugestivitatii si datorita efectului obtinut prin repetitie, aceasta convingere va devein incetul cu incetul absoluta. Inconstientul va inregistra aceasta sugestie facand astfel sa dispara acel sentiment penibil de constrangere, inevitabil si irezistibil, fruct al unei convingeri gratuite careia aceasta experienta condusa in mod convenabil ii demonstreaza zadarnicia.
Asadar, primele sedinte de autosugestie sistematica, se vor baza pe afirmatiile formulate mai sus cat sip e altele de acest gen:
“Ma pot debarasa de aceasta deprindere…
Pot sa ma comport altfel…
Aceasta se va schimba…
Treptat, nevoia pe care o resimteam de a ceda se va diminua…
Incepand chiar din acest moment, incep sa tai raul de la radacina, sa-I franez cresterea, sa-I volatizez puterea…
Pot sa elimin aceasta deprindere…
Ea ma paraseste…
Ma debarasez de ea...
Redevin liber…
Acea deprindere imi devine straina…
Isi pierde orice influenta asupra mea…”
La aceste afirmatii se vor adauga si cele de mai jos, care actioneaza direct asupra cauzei insasi: Satisfactia pe care o simt cedand deprinderii se reduce la ceva nesemnificativ… Ea este insotita de o contrariere inevitabila… Acum nu imi mai place… Nu mai simt nici o nevoie… Ceea ce ma tenteaza irezistibil este abstinenta… Sunt perfect indifferent fata de asta…
Apoi vizualizam ultima fraza imaginandu-ne mintal ca ramanem indiferenti la aparitia tentatiei respective.
Afirmarea unor idei contrarii
In sfarsit, se sugereaza hotarat, prin formulari sau prin imagini, situatia inversa celei care se doreste a fi eliminata. De ex., un alcoolic isi sugereaza: Nu beau… Sunt sobru… si se va vedea in imaginatie indeplinindu-si toate obligatiile zilnice, fara a inghiti nimic care sa-i dauneze.
Evocarea avantajelor obtinute in urma eliminarii deprinderii daunatoare: economie de timp si bani, sanatate, forta fizica si intelectuala, succes facil, noi posibilitati care se deschid… constituie tot atatea autosugestii excelente care vor intari hotararea inceputului.
Toate aceste recomandari se pot unifica intr-o formula unica de autosugestie care trebuie utilizata de la inceput si pana la sfarsit:
„Acord toata atentia importantei de a elimina cat mai repede aceasta deprindere negativa…
Stiu ca ma pot elibera de ea complet si rapid…
Ideea unui comportament normal mi se impune cu tot mai multa fermitate si imi revine din ce in ce mai des in minte…
Aceasta idee se va realiza…
Impulsul de a ceda este din ce in ce mai slab.
Deprinderea aceasta isi va pierde tentatia care de altminteri nu este decat o aparenta, intrucat daca analizez bine satisfactia oferita de ea, imi imaginez ca aceasta satisfactie, neglijabila, poate fi inlocuita mai avantajos de cea oferita de evitarea incovenientelor generate inevitabil de asemenea rataciri…
Simt ca imi devine indiferenta. Nu imi place…
In momentele in care ii voi simti tentatia, imi voi da seama ca nu ma atrage si nu ma seduce…
Cu cat va reveni mai des cu atat ma voi gandi mai mult la avantakele pe care le implica absenta ei…
Aceste avantaje imi stimuleaza imaginatia…
Gandul mi se opreste din ce in ce mai mult asupra lor…
Incerc o satisfactie nemasurata in momentele in care mi le reprezint…
Perfect! Sunt absolut convins ca voi reusi sa le obtin…
In scurt timp voi deveni perfect stapan pe mine si ma voi simti inabordabil pentru solicitarile pe care nu le-am aprobat profund…
Inconstientul imi restituie sub forma unor impulsuri sugestiile pe care i le-am indus, gratie unor legi pe care le cunosc…
Asa ca ma astept sa incerc un sentiment de eliberare, de detasare, de posesie totala a propriei mele personalitati…
Imi reprezint deja cu claritate noua mea existenta din care lipseste acea deprindere daunatoare…
De dimineata si pana seara, ziua se va desfasura conform cu ceea ce mi-am sugerat…”
Si se continua, intr-un fel de visare calma si increzatoare vizualizarea reprezentrii unei zile traita normal atat de vie pe cat o vom putea construi.
Impresionabilitatea
Impresionabilitatea – fizica si emotionala – constituie o sursa directa de sentimente dezagreabile si o piedica serioasa in calea calmului necesar pentru a actiona cu eficienta, in deplinatatea aptitudinilor, telentelor si facultatilor avute. Impresionabilitatea este cauza pentru care unii indivizi sunt victimele incidentelor cele mai nesemnificative, care-i lasa la bunul plac al persoanelor abile si lipsite de scrupule care cunosc modalitatile prin care se poate afecta sistemul psihic uman. Printre caracteristicile stapanirii de sine, imperturbabilitatea figureaza in primul rand.
Pentru a ne autosugestiona corespunzator acestui punct de vedere este necesar ca, dupa ce am dobandit acea stare de pasivitate mentala si fizica necesara, sa incepem prin a lasa cuvantul „imperturbabil” sa ne obsedeze imaginatia, dupa care sa-i evocam in mod concret semnificatia. Cum se comporta o persoana imperturbabila? Ea nu manifesta nici un semn de boala, de agitatie sau de iritare in momentul in care oricare dintre cele 5 simturi ale ei sunt lovite. Daca ochii ei intalnesc o privire dura, patrunzatoare sau amenintatoare, privirea sa ramane calma si sigura. O priveliste neasteptata, mai mult sau mai putin surprinzatoare sau neplacuta, pare ca abia ii suscita interesul. Zgomotele dezagreabile, sunetul brutal al soneriei, fierul care scrasneste, un obiect care cade, sau chiar o explozie apropriata nu provoaca nici o tresarire brusca. Ea nu manifesta o reactie de repulsie provocata de anumite senzatii cum ar fi sugerarea unui fruct aspru sau contactul cu o suprafata rugoasa. Mirosurile cele mai neplacute, oricat de puternice ar fi ele, nu declanseaza in ea decat dorinta de a indeparta sursa lor. Intr-un cuvant, facand abstractie de o multime de reactii dezagreabile, ea evita cheltuiala energiei nervoase in beneficiul categoric al echilibrului organismului.
Imaginati-va facand asta. Traiti diversele imprejurari in care este in joc impresionabilitatea voastra fizica si vizualizati-va cum ati fi daca aceasta impresionabilitate ar fi asemanatoare cu cea din exemplul precedent. Repetati-va fara graba, de mai multe ori:
„Sunt perfect calm…
Sunt insensibil la impresiile senzoriale…
Ele nu actioneaza asupra mea…
Efectul lor ramane nesemnificativ, asa incat nu ma pot deranja…
Sunt calm, linistit…
Sunt perfect in largul meu si orice s-ar intampla, voi ramane asa…”
Emotivitatea
Se cunoaste faptul ca drama fictiva a unei piese de teatru sau a unui film, poate afecta imaginatia. Aici poate fi inmuiata chiar si o inima de gheata, intrucat sensibilitatea ei nu mai este combatuta de autosugestia egoismului cum se intampla in viata reala. In cazul unor persoane foarte impresionabile, aceeasi facultate transmite tulburari de comportament mai mult sau mai putin grave de indata ce se produce o imprejurare cu un puternic impact emotiv. Astfel, vederea unui accident grav, a unei interventii chirurgicale sau chiar a unei simple caderi, pot provoca un infarct. Se pot cita in acest sens cazuri, ce vor fi dezbatute ulterior, in care persoane cu o constitutie fizica deosebit de robusta au fost distrusi in cateva luni ca urmare a unei vizite efectuate la o cunostinta sau o ruda grav bolnava.
Pe de alta parte, emotivitatea excesiva inspira la cea mai mica ocazie senzatii puternice de teama, desi lipsite de orice fundament. Si aici, stapanirea de sine este in mod deosebit necesara.
Dupa ce ati inteles bine semnificatia conceptului de imperturbabilitate, opriti-va sa priviti cu atentie, in cateva scene caracteristice, viata unei persoane capabila sa-si pastreze sangele rece in prezenta unor imprejurari tragice, apoi sugerati-va sa ii semanati. De ex.:
„Am nervi de otel…
Imi pastrez intreaga luciditate a spiritului acolo unde, altadata, imi lipsea echilibrul psihic…
Daca mi se intampla sa fiu martorul unui accident care inspira spaima, ma simt indiferent…
Vederea sangelui mi se pare normala…
Viata imi circula prin vene…
Raman calm…
Pericolul nu ma impresioneaza…
Voi interveni…
Este nevoie de ajutorul si de interventia mea…
Nu-mi este frica, sunt util si eficient…
Aceste autosugestii – ca de altfel oricare altele – isi vor aduce cu atat mai rapid roadele cu cat se vor evita sugestii contrare si se vor cauta mult mai des sursele exterioare ale unor ganduri reconfortante. In cautarea imperturbabilitatii, mai ales, o importanta deosebit de mare o are exemplul. Atata timp cat nu ati ajuns sa dobanditi o stapanire de sine absoluta, evitati sa va aflati in prezenta unor persoane extrem de impresionabile si tematoarel cautati compania unor personalitati puternice al caror sange rece, curaj, calm si devotament in caz de pericol este binecunoscut. Spectacolul cutezantei se invata.
Angoasa, teama, frica
Depresiunea nervoasa ce se instaureaza in urma unei stari aastenice generale, a frecventarii unor mentalitati morbide si deseori a unei educatii prea autoritare, prea brutale sau prea dure, creeaza o predispozitie pentru angoasa, teama, frica fara motive suficiente sau chiar fara nici un motiv. Astfel, un copil crescut sub imperiul fricii, amenintarii sau al spaimei, impietrit de ideea ca nu va putea scapa de mediocritate, va conserva pe durata intregii sale existente o stare de lasitate datorita faptului ca starea psihica mentinuta timp indelungat intr-un fel de infricosare, si-a pierdut aptitudinea de a se destinde, de a se odihni in totalitate sau de a se relaxa.
Rezultatul este deplorabil: impresionabil, tulburat de cea mai mica opozitie, individul devine victima pasiva a celor cutezatori sau violenti. In permanenta temator, invins sau exploatat, se crede sortit unui destin implacabil pe care nici macar nu incearca sa-l schimbe. Cedand, fara incetare, unor nelinisti de tot felul, el se teme de ziua de maine, de sanatatea precara, se teme ca nu va reusi, se teme de nenumaratele nenorociri care, spune Durville, inca nu au apucat sa i se intample… El isi distruge astfel capacitatile potentiale si isi sugereaza in permanenta ceea de ce se teme.
Autosugestia – care a creat involuntar aceasta stare – il va transforma la fel, eliberandu-l. Cel interesat o va folosi in forma indicata anterior, adica, dupa plasarea intr-o stare de relaxare convenabila, repetand cateva afirmatii analoge urmatoarelor:
„Sunt calm, linistit si fara teama…
Am deplina incredere in mine…
In fiecare zi ma simt tot mai stapan pe mine, tot mai impasibil…
Echilibrul si starea mea de conform interior se mentin indiferent de ceea ce se intampla…
Sunt vesel, ma simt sigur pe mine…
Ma gandesc in fiecare moment sa-mi duc proiectele la bun sfarsit si voi reusi…”
Dupa cum v-ati imaginat deja ca ati devenit un alt om, va inchipuiti transformat, incercand fara incetare un sentiment intens de calm increzator. Va vedeti actionand cu hotarare si abordand problemele cele mai dificile fara a manifesta vreun semn de neliniste… Veti gusta dinainte satisfactiile rezervate oamenilor cu sange rece, a celor intreprinzatori, energici, activi, combativi, care gandesc cu hotarare si folos acolo unde altii se agita sau devin prada unor spaime paralizante.
Daca vi se intampla ca la inceputul sedintelor sa fiti confruntat cu o situatie in care o emotie oarecare va deprima, veti gasi imediat cu incredere puternica in combinarea autosugestiei cu o respiratie profunda. Intr-un asemenea moment, dupa ce v-ati destins muschii si ati inchis ochii pentru a intra in voi insiva, respirati foarte profund, fara graba sau efort. Dilatati-va mai intai partea inferioare a plamanilor, apoi coastele, apoi varfurile plamanilor, repetandu-va mintal cat de rapid posibil:
„Perfect calm… perfect calm… perfect calm…. Perfect calm…”
sau
„Imi pastrez in totalitate echilibrul… imi pastrezin totalitate echilibrul…”
In timp ce expirati aerul pe care l-ati mentinut in plamani cateva secunde comprimandu-va putin regiunea abdominala, sugerati-va:
„A trecut, totul merge din ce in ce mai bine… A trecut, totul merge din ce in ce mai bine… A trecut, totul merge din ce in ce mai bine…”
Repetati procedeul descris de mai multe ori. Viteza cu care se repeta formularile recomandate, fara a lasa practic timp intre ele, impiedica ideile parazite sau negative sa se strecoare in campul gandirii. Fiecare cuvant sugerat poate fi comparat cu o picatura de apa: aruncati o suita neintrerupta pana ce ajunge sa acopere in intregime suprafata inconstientului vostru.
De altminteri, plictiseala, slabiciunea mentala si anxietatea sub toate formele lor sunt eliminate dintr-un inconstient pe care l-au umplut, prin autosugestie zilnica, ganduri active, energie, actiune, progres, etc. asa cum de altfel a fost recomandat.
Puneti sub semnul intrebarii indoiala
Initiativa si indrazneala, oricat de putin comune ar fi ele, reprezinta calitati indispensabile pentru a profita integral de facultatile si cunostintele avute. Prima dintre aceste calitati fecundeaza posibilitatile in faza de germeni, permitand individului un efort util maxim, dezvoltare cerebrala si de asemenea satisfactie intima. Omul simte ca traieste mai intens din momentul in care devine creator sau animator, cand se straduie sa-si realizeze propriile conceptii. Cei ce urmeaza, sub conducerea altora, un drum trasat in totalitate, nu ofera inteligentei lor ocazia sa se afirme. Multe persoane se autosugestioneaza ca doar fiintele exceptionale isi pot deschide un drum propriu si pot urma o cariera in care sa fie ei insisi stapani. Cu toate acestea, practica ne arata la fiecare pas succesul oamenilor obisnuiti dar care au stiut sa ia o initiativa oarecare, sa iasa din anonimat si, pentru a realiza asta, sa indrazneasca.
Atata timp cat ne imaginam ca nu se poate, ca ne lipsesc capacitatile necesare, ca riscam prea mult, cele mai stralucitoare aptitudini sunt inabusite. Dimpotriva, un individ cu adevarat mediocru dar animat de o incredere absoluta in el insusi, va reusi. Va reusi, intrucat cautand si incercand sa-si puna ideile in practica, va dobandi, dupa cateva incercari, un rudiment al calificarilor ce-i sunt necesare. Va reusi pentru ca tocmai datorita increderii nestramutate in sine, insuccesul altora ii va lasa intacte dispozitiile de intreprinzator. Profitand de experienta castigata, va relua munca si, puteti fi sigur, acest om va reusi in sfarsit mult mai bine si mult mai repede decat s-ar fi presupus.
Pentru a dobandi capacitatea de a indrazni, incepeti prin a pune sub semnul intrebarii indoiala: sub masca unei prudente binevoitoare, anumite persoane cauta sa va insufle indoiala pe care o au in legatura cu ceea ce intentionati sa faceti. Si voi, nu va indoiti de temeiul prezicerilor lor? Nu va lasati sugestionat in mod pasiv? Nu dati curs sfaturilor primite si continuati sa va dezvoltati si sa va intariti propria indrazneala. Observati-i si analizati-i pe cei ce poseda aceasta calitate inestimabila. In fiecare seara, impregnati-va cu o lunga serie de sugestii; intrati in pielea personaj indraznet care veti fi in curand. Repetati-va:
„Hotarasc din propria mea initiativa…
Pot si vreau…
Simt o incredere puternica in mine care creste zi de zi…
Ceea ce vreau sa intreprind este posibil…
Voi intreprinde actiunea pe care mi-am propus-o calm, lucid si cu hotarare…
Sunt plin de energie…
Este usor sa indraznesti…
Indrazneala poate fi stavilita doar de ideea eronata a unei dificultati insurmonabile…
Stiu ca pot…
Sunt calm si am sange rece…
Sunt intreprinzator…”
Cand se prezinta ocazia – sau chiar cautand-o – luati cu hotarare o initiativa, intreprindeti o actiune care necesita o decizie. In momentul incercarii, amintiti-va sugestia: Pot si vreau sau Vreau si pot.
Daca este vorba despre rezolvarea unei probleme importante, careia nu-i cunoasteti dificultatile, sugerati-va ca ingeniozitatea voastra se va ridica la inaltimea lor si ca va veti obisnui sa luptati cu ele. In ceea ce priveste rescurile, nu le exagerati si, mai ales, refuzati sa concepeti ca acestea pot avea un efect profund sau definitiv asupra voastra.
Noi suntem cei care acordam importanta majoritatii evenimentelor. In afara de cateva necesitati vitale pe care ajungem intotdeauna sa ni le satisfacem (cel putin, totusi, daca nu ne lasam coplesiti de convingerea ca trebuie sa murim), restul nu are pentru noi decat importanta data de sugestiile care ne-au impietrit inconstientul. Intre 2 persoane, dotate ambele cu o sanatate fizica satisfacatoare, un echilibru mintal sigur si o perfecta stapanire de sine, nu ar trebui sa fie mari diferente. Insa, persoana cu un caracter puternic nu priveste ideea de risc la fel cu un om dominat de teama. Posibilitatea unei pierderi mai mici sau mai mari, a unei perioade materiale dificila, o lasa aproape indiferenta, nu ca nu ar aprecia bucuriile comune de aici, dar ramane convinsa de faptul ca toate incercarile grele prin care trece sunt doar trecatoare si ca in cele din urma va reusi sa triumfe.
Daca autosugestiile orgoliului favorizeaza indrazneala, in schimb cele ale vanitatii o impiedica frecvent. Cum sa gandim corect, limpede si indraznet, sa ne urmam liber inspiratia si sa ne angajam pe drumul unui efort personal, daca vigoarea morala se iroseste in preocuparea neincetata de a urmari efectul produs, de a obtine incurajarea altei persoane, de a ne conforma initiativa avua cu prejudecatile sau obiceiurile in vigoare. Educatia – sau cel putin forma ei cea mai raspandita – pe langa faptul ca sugereaza teama unei abateri fata de o viata „cu emotii reduse”, conform denumirii date de Peladan, inspira fiecaruia grija de a pastra o anumita aparenta si de a tine seama de „ceea ce se spune”.
Reeducati-va inconstientul. Fiti constient de faptul ca din momentul in care nu mai sunteti nelinistit, reflectiile emise asupra atitudinii voastre, a deciziilor sau actiunilor pe care le intreprindeti, nu mai reprezinta nici cea mai mica importanta. Conformati-va unor principii inalte, sanatoase si fecude: dezvoltati-va superioritatea personala, concepeti cadrul general al carierei voastre si porniti spre desavarsirea lui. Actionati astfel aidoma marilor modele din istoria omenirii. Veti permite accesul spre spiritul vostru numai gandurilor adevarate, stimulatoare si creatoare, fara sa acordati nici cea mai mica atentie incidentelor trecatoare si fara sa incercati sa imitati aparenta ipocrita a celor ce cauta sa fie aprobati.
Meditand asupra notiunilor asentimentul vostru se va intari. Va veti spune ca de fapt aveti dreptul la libertate interioara, ca aprobarea voastra este singura care conteaza, ca veti ramane „voi insiva”, in orice moment si ocazie.
Autosugestionandu-va, bazati-va pe consideratiile precedente si pe toate cele de natura sa va faca refractari la contrasugestiile altora. Lumea este plina de persoane ramase in stadiul de „copilarie cerebrala” si care in loc sa caute mijloace prin care si-ar putea ameliora propria soarta, comenteaza caracterul judicios sau eronat al actiunilor intreprinse de semenii lor. Imediat ce vad ca in jurul lor se manifesta tendinta unei existente pe un plan superior, cad prada unui sentiment de ciuda la gandul ca este posibil ca, in curand, cineva sa nu le mai impartaseasca soarta. Victime ale unei vanitati care ii determina sa coreleze convingerea gratuita a valorii lor cu faptul ca sunt destinati unei vieti mediocre, isi traduc starea de spirit prin fel de fel de resentimente negative si critici acerbe.
Trebuie sa acordati atentie doar parerii unor persoane autorizate si calificate. Cel care a reusit nu descurajeaza niciodata initiativa care se naste: el o stimuleaza si o lumineaza. Este valoarea educativa a exemplului.
A actiona invers si contra ideilor obisnuite se impune, de altfel logic, celui care cauta un rezultat exceptional, caci simtul masurii si simtul realitatii nu caracterizeaza marea majoritate a oamenilor.
Circumspectia trebuie sa scurteze drumul ales si nu sa il interzica. Aprecierea corecta a mijloacelor trebuie sa gradeze efortul si nu sa-l paralizeze. Adeziunea de principiu la oportunitatea indraznelii va tinde sa o instaureze treptat. Am vazut, in partea teoretica a acestei carti, cum ideea unei aptitudini genereaza elementele necesare. De vreme ce doriti sa deveniti capabil sa indrazniti, de vreme ce v-ar placea sa dobanditi unul dintre acele caractere in care indrazneala este obisnuita, la fel de naturala ca mersul pe jos, ati fi extrem de lipsit de curaj daca nu va veti autosugestiona eficient astfel incat modificandu-va pe nesimtite va sosi ziua in care veti constata cu surprindere o transformare radicala in voi.
Folosirea metodei de impregnare a inconstientului pe care o cunoasteti acum va activa transformarea voastra, ceea ce nu poate decat sa antreneze o influxiune favorabila a destinului vostru.
Timiditatea
Asa cum lumina alunga umbra, gandurile ferme au darul sa faca sa dispara timiditatea, intrucat ele trezesc si dezvolta calitatile definitorii ale sigurantei. Timidul isi poate spune astfel:
„Am siguranta: ea se manifesta in permanenta”
, si poate sa se autosugestioneze dezvoltand mintal aceasta afirmatie. Facand astfel, el evoca pur si simplu potentialitati care sunt cu adevarat in el; el le exerseaza si le stimuleaza. Curand, ele vor germina si vor rodi.
„Pastrez o siguranta perfecta in prezenta oricarei persoane…
Oricare ar fi atitudinea celor cu care intru in contact, ma simt in largul meu…
Ii observ calm…”
„Vorbesc cu usurinta, fara graba si fara sa ezit, cu intentia de a-mi influenta interlocutorul…
Cuvintele, gesturile si privirea interlocutorului meu nu au darul sa ma intimideze…
Incerc o senzatie de forta, de energie, de stapanire de sine…
Devin un model de siguranta…
Am un aplomb imperturbabil…
Simt ca voi fi la fel de sigur de mine in fata unei persoane importante ca si in fata unui individ umil…
Nimeni nu ma tulbura…”
Aceste sugestii, repetate mintal sau cu voce tare, vor fi urmate de o serie de vizualizari corespunzatoare. Va veti vedea actionand si vorbind ca si cum ati avea cea mai perfecta siguranta. Un ajutor eficient il gasiti in respiratia profunda care previne si imprastie contractarea caracteristica tulburarilor emotionale, contractare sensibila in mod particular la nivelul epigastrului si prin accelerarea batailor inimii. In picioare, in fata unei oglinzi, langa o fereastra deschisa, si cu privirea fixata in punctul situat exact la jumatatea liniei trasate intre colturile interne ale celor 2 ochi, inspirati profund repetand rapid de mai multe ori:
„Am energie, siguranta si aplomb…”
Vreo 20 de respiratii profunde repetate astfel in fiecare zi, va tonifica pozitiv d.p.d.v. fizic si moral.
In ajunul unei intrevederi cu o persoana de a carei influenta doriti sa scapati in totalitate, pentru a nu mai incerca nici o senzatie de jena in prezenta ei, puteti folosi o forma speciala de autosugestie care consta in a va inchipui traind aceasta apropriata confruntare. Intr-o semiobscuritate care favorizeaza destinderea mentala, vizualizati scena viitoare. Cu voce tare si pe tonul cel mai hotarat, incepeti expunerea pe care urmeaza sa o sustineti , raspundeti calm intreruperilor, contradictiilor si obiectiilor pe care le puteti vedea. Cu ochii fixati asupra ochilor interlocutorului vostru (sau mai exact intre ochii acestuia) incercati sa va imaginati fizionomia, vocea, atitudinea acestuia. Cand replicati, expuneti-va cu calm argumentele si consideratiile susceptibile de a-i impresiona judecata. Acest procedeu va da rezultate extraordinare mai ales daca il repetati cu cateva zile inainte de intalnirea respectiva.
Unul dintre elementele cele mai importante ale sigurantei este cutezanta calma a privirii. Intr-adevar, fiecare dintre noi poate ajunge sa suporte imobilitatea celor mai expresivi ochi si chiar sa-i tina pe cei cu care vorbeste sub privirea sa. Pentru a dobandi aceasta deprindere, trebuie sa va imaginati, sa va autosugestionati ca o sa faceti si sa traiti in imaginatie scene concrete. Practic, faceti exercitii din ce in ce mai lungi. Aceasta educatie a privirii elimina timiditatea. Dupa cateva incercari, veti constata cu surpriza progresul realizat.
Tracul
Anumite persoane – dotate cu o anumita usurinta in manifestarile psihologice si chiar cu un aplomb evident – resimt in public ceea ce altii simt in viata particulara: o teama de inhibare, o perturbare a atitudinii si a vorbirii, un faliment al gandirii.
Exista multi artisti pe care obisnuinta scenei nu a fost suficienta ca sa-i elibereze de trac chiar daca datorita experientei au ajuns sa dea impresia unei serenitati de care sunt departe; daca-si stapanesc cu greutate coardele vocale, nu reusesc totusi sa impiedice accelerarea batailor inimii, nodul din stomac, tremurul epidermei, nici nu se pot sustrage unei alterari fizice mai mult sau mai putin considerabila, a unei tulburari caracterizate de un fel de semiinconstienta.
Imaginatia lor, prea puternic afectata de teama debutului, reinnoieste, dupa legea automatismului, confuzia provocata de impresia initiala. Ca de obicei, vointa lupta cu arme inegale cand incearca, dintr-o data, sa se impuna tracului. Rezulta o senzatie de neputinta, descurajare, o convingere din ce in ce mai inradacinata ca sa nu se poate face nimic.
Intelegem ca daca ideea unei emotii sugereaza emotivitatea, ideea absentei unei emotii readuce calmul. Astfel, in tratamentul tracului este indicat sa se impregneze inconstientul cu formulari si imagini care exprima linistea, echilibrul si impresia de stare placuta pe care dorim sa o simtim in public.
Tracul se elimina prin practicarea serioasa a autosugestiei. Un artist sau un orator isi vor reprezenta aparitia in public ceruta de profesia lor, sugestionandu-se ca nu se simt catusi de putin impresionati, cel putin in mod neplacut, ca incearca o adevarata placere de a se auzi si totul, in ei, le ramane supus. Ei vor asista in imaginatie la toata reprezentatia lor repetandu-si in acelasi timp mintal:
„Ma simt perfect in largul meu, ma simt perfect in largul meu, ma simt perfect in largul meu…”
Cateodata inconstientul reactioneaza fata de aceste formulari, ripostand in maniera sa specifica, provocand reamintirea unor momente dezagreabile sau indoieli inhibatorii asupra eficientei autosugestiei. Aceasta reactie nu rezista dupa mai multe sedinte. Aici este momentul in care trebuie sa intervina vointa: pentru a asigura continuarea tratamentului, pentru ca el sa fie urmat in ciuda obstacolelor ridicate de inconstient.
Perseverati mereu si mereu
Indiferent ca este vorba de invingerea unei deprinderi daunatoare, de cultivarea increderii in sine, de siguranta sau calmul desavarsit in public, nu trebuie sa va opriti niciodata la ideea posibilitatii unui rezultat nul sau a unei reusite incomplete. Amintirea incercarilor nereusite, a tentativelor abandonate nu trebuie sa descurajeze pe nimeni. Faptul ca am inceput si abandonat sarcina de zeci de ori fara a obtine satisfactia cautata, nu inseamna ca incercarile si tentativele respective au fost zadarnice: ele si-au lasat amprenta. Consacrandu-se unor autosugestii frecvente, cei mai putin dotati vor ajunge sa-i umileasca pe altii. O formulare scurta:
„Imi place sa apar in public si sa ma simt bine in prezenta multor oameni”
, repetata de 20-30 ori / zi, a dat rezultate uimitoare intr-un caz pe care l-am urmarit personal si in care orice alt tratament nu adusese decat ameliorari nesemnificative.
Ideea rationala, introdusa si mentinuta in inconstient, ajunge intotdeauna sa instaureze diferitele aspecte ale stapanirii de sine.
